Situaţia financiară a Universităţii din Oradea seamănă cu cea a unui cap de familie care plăteşte facturi, dă bani pentru şcolirea copiilor, cumpără cele necesare în casă şi, la un moment dat, se trezeşte că salariul i se reduce brusc. Colac peste pupăză, are bani daţi cu împrumut, iar datornicii întârzie să-i returneze. Aşa că se zbate să găsească soluţii pentru a evita colapsul financiar al familiei.

La fel face şi conducerea Universităţii. După ce a creditat zeci de proiecte de cercetare cu finanţare internaţională şi după ce finanţarea de la bugetul de stat i-a scăzut ca urmare a noii clasificări a universităţilor la nivel naţional, şefii instituţiei pregătesc actele pentru a accesa o linie de credit. Ca să nu ajungă în situaţia de a nu avea cu ce plăti salariile angajaţilor...

Proiecte cu probleme

Problemele financiare ale Universităţii au început să iasă la iveală în noiembrie, când membrii Comisiei de Buget-Finanţe au tras un semnal de alarmă în faţa Senatului, avertizând că sacul cu bani al instituţiei e tot mai uşor şi că trebuie luate măsuri. Însă greutăţile economice sunt mai vechi şi, asemenea unui bulgăre de zăpadă care se rostogoleşte la vale crescând în dimensiuni, s-au tot complicat.

Motivele sunt multiple. Principala cauză o reprezintă, culmea, numeroasele proiecte cu finanţare europeană, cele care ar trebui să aducă bani instituţiei, nu să o sărăcească. Zeci de cadre didactice şi cercetători derulează proiecte pe bani europeni, în principal pe programe transfrontaliere şi pentru dezvoltarea resurselor umane. Regula în cazul acestor proiecte este că beneficiarul, în cazul de faţă Universitatea, plăteşte proiectele, iar ulterior autorităţile europene care le finanţează rambursează banii. Universitatea a plătit, ştiind că aceşti bani îi vor veni înapoi, numai că socoteala de acasă s-a schimbat la târg...

02 Crina Gherlea.jpgCerc vicios

Birocraţia stufoasă care guvernează programele de acest tip, atât la nivelul autorităţilor naţionale, cât şi la cel european, face ca rambursarea banilor să întârzie mult. "Avem proiecte la care cererea de finanţare s-a depus în ianuarie 2011, dar banii n-au venit nici acum, după mai bine de un an", explică directoarea economică a Universităţii, Crina Gherlea (foto).

Instituţia are în total 12,8 milioane de lei blocaţi în proiecte cu finanţare europeană, pentru fiecare leu fiind depusă cererea de rambursare. Suma creşte lunar, căci proiectele îşi continuă mersul, însă banii tot nu vin. Iar sistarea proiectelor e imposibilă, pentru că acestea sunt vitale Universităţii.

"Dacă nu derulăm proiecte, nu mai putem fi universitate de cercetare. Dacă nu suntem universitate de cercetare, finanţarea de la bugetul de stat scade şi ea", descrie Gherlea cercul vicios, explicând că noua Lege a educaţiei a instituit finanţarea universităţilor nu în funcţie de numărul de studenţi, ci de performanţe.

Bani după performanţă

Însă, chiar şi aşa, cu statut de universitate de cercetare, instituţia primeşte tot mai puţini bani de la bugetul de stat, aceasta fiind o altă cauză a impasului financiar. După cum cere Legea educaţiei, Ministerul a ierarhizat anul trecut toate universităţile şi programele de studii din ţară, clasificarea stând la baza algoritmului de finanţare a tuturor instituţiilor de învăţământ superior. Practic, cu cât e mai sus în clasament, cu atât e mai mare şi suma pe care o primeşte un program de studii.

Majoritatea programelor Universităţii orădene s-au dovedit de categoria C, pe o scară cuprinsă între A şi E. Doar două domenii au fost cuprinse în cea mai înaltă categorie (Agronomie, Horticultură, Silvicultură, Inginerie Forestieră, respectiv Inginerie şi management) iar alte patru s-au încadrat în ultima categorie (Ştiinţe ale mediului, Zootehnie, Ştiinţe ale comunicării şi Economie). Ca efect, banii primiţi de Universitate de la bugetul de stat sunt mai puţini.

"În 2008 aveam o finanţare de 5 milioane de lei lunar. Acum am ajuns la 2,9 milioane", spune directoarea economică. Mai grav e că nici măcar nu ştie pe ce bani se bazează anul acesta instituţia. "Contractul instituţional, prin care ni se arată câţi bani vom lua, nu a fost semnat nici acum de Minister", zice Gherlea. Deşi în mod normal actul trebuia încheiat în ianuarie...

Deocamdată, preventiv

Împovărată cu cele două mari probleme, întârzierea rambursărilor de la autorităţile europene şi lipsa unor certitudini privind finanţarea de la bugetul de stat, directoarea economică a Universităţii a propus săptămâna trecută Senatului să iniţieze demersurile pentru contractarea unei linii de finanţare, adică nu un credit bancar efectiv, ci o asigurare similară descoperirii de card pentru persoanele fizice care vor să ştie că pot conta pe mai mulţi bani decât suma pe care o au în mod real.

Măsura e una preventivă. "Deocamdată, nu avem nevoie de aceşti bani. Fără finanţările de la buget, avem bani pentru încă trei luni. Dar dacă ajungem în situaţia de a nu mai avea bani pentru salarii, trebuie să avem o soluţie de rezervă", explică Gherlea. Practic, Universitatea va avea la dispoziţie o sumă de bani, dar se va atinge de ea numai dacă şi numai când va avea nevoie. "Sper, totuşi, să nu fie nevoie. Vine şi luna mai, când vor mai intra mai mulţi bani în conturi, deoarece studenţii îşi vor plăti taxele", spune directoarea.

02 Marcel Bolos_2.jpgMăsuri peste măsuri

Deşi deocamdată problema nu e acută, dacă ea nu se remediază repercusiunile pot fi grave. "Dacă noi continuăm să finanţăm proiectele europene dar nu primim nimic înapoi, falimentăm Universitatea", spune preşedintele Comisiei de Buget-Finanţe a Senatului, Marcel Boloş (foto), precizând că problemele nu au apărut din cauza unei proaste gestionări. "Universitatea trebuie să stimuleze cercetarea prin proiecte, pentru că numai cercetarea poate duce la o ierarhizare mai bună, deci la finanţări mai mari de la buget", zice Boloş.

Deşi Senatul a luat unele măsuri menite să atenueze problema, precum angajarea în proiecte noi doar dacă acestea sunt necesare, şi plănuieşte şi altele, acelaşi for a decis să facă toate calculele pentru a afla cu exactitate suma de bani de care are nevoie Universitatea, şi care sunt demersurile necesare licitaţiei pentru deschiderea liniei de finanţare.

Pentru Universitatea orădeană e o premieră. La nivel naţional, însă, nu e o noutate. "Toate universităţile din ţară fac aceleaşi demersuri", spune Crina Gherlea. Iar faptul că a devenit un trend nu-i deloc un semn bun. Pentru că o ţară care nu mai are bani să-şi susţină educaţia nu poate fi o ţară cu perspective...

PROBLEME VECHI
Sărăcită de datoriile altora

Una dintre cauzele care au dus la sărăcirea bugetului Universităţii nici măcar n-a ţinut de ea. În 2008, Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Pomicolă a Oradiei, din zona Borşului, a fost "absorbită", prin lege, de către Universitate, cu tot cu datoriile pe care le avea. În acelaşi an, însă, Consiliul Local primea, prin Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului, o mare parte din terenurile staţiunii, pentru a construi un parc industrial. Terenurile au mers la oraş, dar datoriile de 2,4 milioane lei au rămas Universităţii. Instituţia s-a judecat cu Ministerul Finanţelor, a pierdut procesul, iar în final a trebuit să achite întreaga sumă. În caz contrar, n-ar mai fi putut aplica pentru proiecte europene, pentru că o obligaţie este ca aplicanţii să nu aibă datorii.