Pentru familia "ctitorului" Universităţii, Teodor Maghiar, 2012 a fost un an negru. Condamnat deja de instanţele inferioare, bătrânul Maghiar îşi aştepta astă-toamnă verdictul final în procesul intentat de DNA pentru falsificarea numărului de studenţi al instituţiei, prin care păgubise statul cu peste 900 miliarde de lei vechi. "Unchiul" a murit însă în septembrie, cu doar o zi înainte ca judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o sentinţă definitivă.
Iată însă că şi după moartea sa, ilegalităţile făcute împreună cu cei doi fii, Teodor (Doru) Traian şi Adrian Maghiar, continuă să iasă la iveală. Dacă unii se mai îndoiau că Maghiarii au transformat Universitatea într-o veritabilă fabrică de diplome, rechizitoriul pe care procurorii Parchetului ÎCCJ l-au trimis Judecătoriei Oradea, unde va avea loc procesul celor doi, arată că vreme de 13 ani membrii clanului au vândut acte de studii de toate nivelurile. BIHOREANUL vă prezintă detaliile dosarului ce demonstrează că zeci de italieni "diplomaţi" la Oradea nu doar că n-au studiat aici, dar nici măcar n-au fost vreodată prin România. Doar au "cotizat"...
Răzbunarea lui Ifrim
În urmă cu trei săptămâni, Parchetul celei mai înalte instanţe i-a trimis în judecată pe fraţii Doru şi Adrian Maghiar, acuzându-i că în calitate de rector, respectiv de decan la Facultatea de Medicină şi Farmacie, au falsificat 39 de diplome de studii, asta în timp ce bătrânul lor tată se ocupase de 76, singur ori împreună cu unul sau cu ambii fii. Era finalul cercetărilor în scandalul declanşat în 2006 de fostul decan al FMF Mircea Ifrim (foto) care, supărat că fusese pensionat pentru ca postul să-i revină lui Adrian Maghiar, începuse să dezvăluie cum împărţea diplome false clanul aflat la şefia Universităţii.
Ifrim a servit DNA acte conform cărora, sub semnăturile celor doi rectori, 26 de cetăţeni italieni au primit diplome de "studii aprofundate" în Osteopatie, Chiropraxie şi Naturopatie, specializări inexistente în Nomenclatorul Specialităţilor Medicale din România, nerecunoscute de Ministerul Sănătăţii, neavizate de Ministerul Educaţiei şi pentru care, evident, FMF Oradea nu avea cadre. Diplomele erau justificate printr-un aşa-zis parteneriat între Universitatea orădeană şi European Institute of Technology (EIT) din San Marino, instituţie privată nerecunoscută internaţional, la fel cum nici asocierea nu fusese avizată în România de Ministerul Educaţiei.
Anchetă în familie
În baza informaţiilor primite de la Ifrim, procurorii DNA au descins în 2007 la Universitate, pentru a investiga cum funcţiona fabrica de diplome. Aşa au ajuns Teodor şi Doru Maghiar cercetaţi pentru fals intelectual, ancheta fiind preluată în 2009 de Parchetul ÎCCJ.
Anul acesta, în noiembrie, la o lună după moartea bătrânului Teodor Maghiar, procurorii au anunţat trimiterea în judecată a ambilor săi fii, inclusiv a lui Adrian Maghiar, a cărui implicare în scandalul diplomelor nici nu era cunoscută până acum, la fel cum nici proporţia falsurilor nu era anticipată. Rechizitoriul arată cum cei trei stâlpi ai clanului Maghiar au semnat ilegal 90 de diplome false, în beneficiul unor cetăţeni italieni, dar şi al unei românce, şi nu doar la Medicină, cum se ştia până acum, ci la o mulţime de facultăţi şi pentru numeroase specializări şi titluri. Toate false şi pe bani grei...
La Universitate, procurorii nu au găsit niciun act care să demonstreze că titularii diplomelor au studiat la Oradea, ba mai mult, au putut dovedi, confruntând date oficiale - căci în acei ani erau înregistraţi la frontieră - că unii n-au trecut nici măcar o dată prin România. Mulţi şi-au obţinut diplomele prin intermediul fantomaticului EIT unde, potrivit declaraţiilor lor date procurorilor italieni, ar fi studiat şi unde şi-ar fi dat şi examenele finale, cu universitari orădeni. Magistraţii au descoperit, însă, că din aşa-numitele comisii de examinare au făcut parte doar Teodor Maghiar şi fiul său Doru, niciun alt universitar orădean nedeplasându-se vreodată la San Marino, astfel că se ridica întrebarea cum puteau cei doi - primul inginer, iar celălalt medic - să examineze pe cineva în Arhitectură, Informatică ori Electrotehnică?
"Ingegnere" şi "dottore"
Primele diplome false, semnate doar de membrii clanului Maghiar, nu şi de secretare sau decani de facultăţi, datează din 1994, când italianul Aldo Seti era licenţiat la Facultatea de Mecanică în Ingineria şi managementul sistemelor de producţie. În acel an, însă, facultatea organizase examene de diplomă doar pentru subingineri, deci nu şi examene de licenţă, şi doar la specializarea Tehnologia Construcţiilor de Maşini. Mai mult, Seti nu a figurat ca student în registrul matricol al Facultăţii, iar presupusa lui lucrare de licenţă nu există nicăieri în arhivele acesteia. Totuşi, italianul a primit şi o diplomă de doctor în Management, chit că Universitatea nu are nici măcar acum acest domeniu de doctorat, iar teza lui Seti e, fireşte, de negăsit.
Procurorii au mai depistat alte 49 de diplome de licenţă false, din care 20 în specializări medicale, unele chiar în Medicină generală. Printre cei care au primit asemenea patalamale se numără Giussepe Pignatelli, licenţiat în 1995, deşi FMF a organizat examene de licenţă pentru această specializare abia din 2000. Un alt italian, Sergio Cippolini, a primit diplomă de stomatolog în 1996, în baza unor examene date chipurile la EIT, unde ar fi plătit taxele de şcolarizare. În România, însă, italianul a fost o singură dată, în 1997.
Diplome de Stomatologie au mai fost eliberate în 2004 şi 2005, când Adrian Maghiar era prodecan la FMF, pentru 7 italieni care în faţa procurorilor din ţara lor au susţinut că au urmat cursuri la Oradea, făcând chiar şi practică în spitalele de aici. Dar, deşi au fost într-adevăr înscrişi la FMF, cei 7 n-au participat la cursuri, în perioada studenţiei aflându-se în România doar pentru perioade foarte scurte. Printre falşii licenţiaţi în Medicină se mai numără şi o româncă stabilită în Italia la începutul anilor '90, Mihaela Ivanov, care în '96 a primit o diplomă de medic fiziokinetoterapeut.
O banalitate
Procurorii au mai găsit 12 diplome de licenţă ilegale în Ştiinţe Economice, 8 în Ştiinţe Politice, 5 în Drept, 3 în Ştiinţe Socio-Umane şi câte una în Energetică şi Electrotehnică-Informatică. Stupefiant, unii titulari, luaţi la întrebări, au ajuns să declare că nu mai au diplomele, deoarece le-au... aruncat, ştiind că nu valorează nimic! Aşa a procedat Luigi Contato, licenţiat în Management în 1997, care a susţinut că a urmat cursurile la EIT "cu seriozitate şi sârguinţă", adăugând că "la final mi-am dat seama că a fost prea uşor să obţin această diplomă".
Reprezentativ pentru uşurinţa cu care se obţineau diplomele la Oradea e şi cazul lui Anselmo Semeraro, licenţiat în Politologie în 1995. După cum a declarat acesta, la acea vreme călătorea des în România, având aici afaceri, şi mai dădea pe la facultate când apuca. Asta chit că procurorii nu i-au găsit numele nicăieri, nici în registrul matricol, nici în cataloage. Culmea, după câţiva ani, italianul a primit şi o diplomă de doctor în "Ştiinţe industriale", pe care zice că ar fi căpătat-o "printr-o scurtă ceremonie informală" desfăşurată la Universitate.
Bani pentru "Professore"
Între 2001-2003, alţi 5 italieni au fost declaraţi absolvenţi de... Drept. Fausto Aquino, de pildă, şi-a echivalat studii juridice făcute în SUA (despre care procurorii nu au verificat dacă erau reale sau fictive), primind licenţa la Oradea contra unei sume pe care italianul nu şi-o mai aminteşte, dar o estimează "între 2.000 şi 4.000 euro". Actul de plată l-ar fi dat, spune el, unui român cunoscut la EIT ca "Professore", pe care nu l-a numit, dar despre care a spus că se bucura acolo de multă stimă.
Alte 3 diplome de licenţă în Psihologie au fost eliberate ilegal la sfârşitul anilor '90 pe numele unor persoane care nu figurează în arhivele Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane, structură care avea să organizeze examene de licenţă pentru această specializare abia din 2003. Pe de altă parte, s-a descoperit că niciunul din italienii "diplomaţi" la Oradea n-a avut vreodată viză de studiu pentru România, deşi aceasta era obligatorie înainte de 2007, anul intrării în UE.
Pe lângă cele 50 de diplome de licenţă false, anchetatorii au mai găsit 11 certificate de studii postuniversitare de perfecţionare, eliberate între 1999-2002 în Osteopatie şi Naturopatie. Universitatea orădeană nu a organizat însă niciodată astfel de studii, iar dintre cei 11 titulari, doar unul fusese în România în acea perioadă, însă numai pentru câteva zile.
Turnaţi de secretară
Clanul Maghiar a împărţit fraudulos şi diplome de studii aprofundate: 22 în Ştiinţe Medicale, 3 în Arhitectură şi una în Electrotehnică şi Informatică, toate între 2000-2003. Audiaţi de procurori italieni, titularii au recunoscut că nu au fost niciodată la Oradea, fiind doar studenţi ai EIT, unde plăteau pentru diplomele primite de la "Sorbonica" între 2.500 şi 5.000 euro.
Culmea e că, pentru aceeaşi specializare, unii au plătit mai mult, alţii mai puţin, indiciu că banii erau "la negru" şi nu ajungeau în conturile Universităţii. Toţi titularii au susţinut că au dat examene finale în faţa unor comisii din care au făcut parte Teodor Maghiar şi fiul său, Doru, indiferent de specializări, ca şi cum cei doi ar fi fost "multilateral dezvoltaţi" sau ar fi cunoscut măcar limba italiană.
Ultimele diplome false au fost eliberate în ianuarie 2007 pe numele unui italian şi al unui german, unşi doctori în Osteopatie, evident fără ca în arhivele Universităţii să existe măcar o pagină din tezele lor de doctorat, aşa cum cere legea.
Din totalul celor 90 de diplome, 82 au fost anulate în 2009, când Universitatea era condusă de Cornel Antal (foto). "Nu s-au găsit dovezi ale parcursului şcolar al titularilor", argumenta acesta la vremea respectivă, fără însă să iniţieze vreo anchetă internă pentru a depista cine şi cum a semnat diplomele.
Contactaţi de BIHOREANUL, fraţii Maghiar, ale căror declaraţii de învinuiţi nu sunt prezentate în rechizitoriu, se consideră nevinovaţi. "Am fost întotdeauna un om corect şi o să se lămurească întreaga situaţie", susţine Doru Maghiar, refuzând în schimb să dea orice detaliu.
Contracte dubioase
Pe lângă descifrarea modului de funcţionare a fabricii de diplome pe care a patronat-o clanul Maghiar, procurorii descriu şi mecanismul în care firmele "famigliei" storceau bani de la Universitate în mandatul de rector al lui Doru Maghiar, confirmând astfel numeroasele dezvăluiri făcute de-a lungul anilor de BIHOREANUL.
În 2004, de pildă, restaurantul familiei Maghiar, "Vogue", a încheiat un contract cu Universitatea pentru organizarea meselor de protocol, iar instituţia i-a plătit servicii de 644 milioane de lei vechi, fără bază legală, iar asta în condiţiile în care restaurantul era aprovizionat ilegal cu marfă cumpărată tot de Universitate, prin cantina studenţească!
De asemenea, firma de transport a fraţilor Maghiar, Otto Trading, a încasat 14.200 euro şi 124 milioane lei vechi de la Universitate, fără a exista vreun contract ori acte care să ateste efectuarea vreunui transport cu TIR-urile celor doi în beneficiul instituţiei.
În fine, procurorii au scos la iveală şi plăţi dubioase făcute de rectorii Maghiar altor firme "de casă". Anonimizat, adică cu nume ţinute la secret, rechizitoriul pus la dispoziţia BIHOREANULUI nu le identifică, dar e lesne de bănuit că e vorba de firma prodecanului de la Mediu Ioan Mintaş, CIAC, plătită cu peste 75.000 lei noi pentru lucrări fictive, precum şi de DecIT, compania fostului prorector Ioan Mang, care a furnizat Universităţii aparatură şi softuri de peste 700.000 lei noi fără nicio licitaţie.
Toate descoperirile despre aceste contracte vor rămâne, însă, fără efecte juridice, faptele fiind prescrise, aşa că doar completează tabloul ilegalităţilor clanului Maghiar în lunga sa domnie asupra Universităţii. O stăpânire care, iată, lasă instituţia cu o reputaţie de "Sorbonică", a cărei diplomă poate costa mii de euro, dar fără să valoreze nimic...
FĂRĂ DECANI
Diplome semnate în familie
Rechizitoriul Parchetului ÎCCJ nu pomeneşte nimic despre decanii celor 9 facultăţi în numele cărora au fost eliberate ilegal diplome, chiar dacă ele trebuiau semnate şi de aceştia. Abordaţi de BIHOREANUL, foştii decani spun însă că habar nu au avut de afacere.
"Dacă am fi avut aceşti studenţi străini în anii '90-2000, i-aş fi ţinut minte, că străinii erau cam rari atunci", spune Barbu Ştefănescu, fost decan la Socio-Umane. La fel, Gheorghe Olah afirmă că italienii cu diplome în economie n-au avut nicio legătură cu facultatea pe care a condus-o: "Niciunul nu apare în registre, deci diplomele au ocolit facultatea. Dacă totuşi au semnături la rubrica Decan, sigur nu e semnătura mea".
Pe de altă parte, fostul decan al FMF Mircea Ifrim susţine că diplomele erau semnate invariabil de Teodor Maghiar la rubrica "Rector", de Doru Maghiar la rubrica "Decan", iar la rubrica "Secretar-şef" de soţia acestuia, Niculina Maghiar, care era şefa Biroului Diplome. Totodată, Ifrim susţine că numărul diplomelor eliberate ilegal la Oradea trece de 300.
Citiţi pe această temă şi articolul "La penitenciar, dar cu banii-n buzunar: Fiscul recuperează abia 1% din prejudiciile produse de corupţii bihoreni"