Dispărut din Oradea după ce a fost înlăturat de la conducerea Facultăţii de Medicină şi Farmacie, fostul decan Mircea Ifrim a revenit pentru a-şi lansa autobiografia. Cartea în care acesta îşi povesteşte viaţa îi are, însă, în prim-plan pe membrii familiei fostului rector Teodor Maghiar, acuzaţi de autor că i-au trădat încrederea şi, drept urmare, prezentaţi în culori absolut dezonorante.

Surprinzător sau nu, "domnul academician" - cum îi place să i se spună, chit că nu este - şi-a dezvăluit şi cea mai mare ambiţie, şi frustrare în acelaşi timp: că n-a ajuns rector al unei Universităţi orădene de Medicină şi Farmacie.

Amicul de ieri, duşmanul de azi

Primul "baron" al FMF, Mircea Ifrim, şi-a câştigat faima de personaj controversat pentru performanţa de a fi fost ani la rând, în acelaşi timp, atât decan la Oradea, cât şi parlamentar PRM-ist la Bucureşti. Prieten la toartă în anii '90 cu fostul rector Teodor Maghiar, el a devenit însă şi "naşul" acestuia, după ce în 2008 l-a "turnat" la DNA atât pe bătrânul "Unchi" cât şi pe fiii acestuia, Doru şi Adrian, pentru că au eliberat zeci şi zeci de diplome unor italieni care nu au călcat niciodată pe la Oradea, dar şi pentru falsificarea cifrei de şcolarizare a Universităţii, astfel încât instituţia să primească de la buget mai mulţi bani decât i s-ar fi cuvenit. Coincidenţă sau nu, Ifrim a făcut denunţul imediat după ce fusese înlăturat, printr-o pensionare forţată de la şefia facultăţii, pentru ca aceasta să-i fie predată lui Adrian Maghiar, la fel cum funcţia de rector îi fusese lăsată celuilalt fiu al "rectorului-întemeietor", Doru Maghiar.

Înainte să "trădeze", Ifrim fusese însă în graţiile clanului Maghiar şi a beneficiat din plin de nenumărate privilegii. Aureolat de un titlu abuziv de "academician", cu toate că nu era membru al Academiei Române, ci doar al Academiei de Ştiinţe Medicale, cu statut de ONG, Ifrim a stors Universitatea de multe miliarde de lei fiindcă a locuit pe banii instituţiei numai la hotel. Şi nu singur, ci cu mult mai tânăra sa soţie chinezoaică, Cheng Feng Ifrim, căreia i-a şi inventat o materie la facultate: medicină tradiţională chineză.

Nemaivorbind că tot clanul Maghiar l-a lăsat decan şi după ce a fost acuzat că a luat bani de la străini care nu aveau documentele necesare pentru a studia în România şi că a angajat medici care nu aveau dreptul să ocupe funcţii didactice. "Tinichele" care au făcut şi ele obiectul unei anchete începute tot de DNA în 2009, dar în legătură cu care procurorii anticorupţie n-au mai prezentat niciodată vreo concluzie.

08 cartea.jpgÎn cerc închis

Înlăturarea lui Ifrim de la şefia FMF s-a făcut cu scandal căci, ca să evite pensionarea, acesta şi-a modificat CV-ul, schimbându-şi anul naşterii din 1939 în 1943. N-a ţinut, aşa că după 2008 "academicianul" a fost nevoit să se retragă la Bucureşti, de unde când şi când mai lansa atacuri împotriva clanului Maghiar, în presă.

Toate au culminat, în noiembrie anul trecut, cu lansarea pe piaţă a unui volum autobiografic, "Navigând în furtună - Pagini din istoria nescrisă a medicinii" (foto), pe care de curând a prezentat-o şi în Oradea, în cadrul unui eveniment organizat la sediul Comunităţii Evreilor, în prezenţa a doar 20 de persoane, toate invitate personal de autor. Semn că a dorit să-şi vândă cartea doar celor cu care a rămas în relaţii bune, precum doctorii Ritli Ladislau, Gheorghe Carp ori Horia Olah, dar şi că a urmărit să nu se întâlnească faţă-n faţă cu ştabi, foşti şi actuali, ai Universităţii, pe care îi umple de vorbe grele.

De grosul aprecierilor se "bucură", cum era de aşteptat, mai ales membrii familiei Maghiar, dar nu numai. Viaţa lui Ifrim e relatată la persoana a treia prin intermediul unui narator, criticul literar George C. Pienescu, filolog reputat îndeosebi pentru colaborarea cu Tudor Arghezi, cartea fiind doar un început, căci urmează şi un volum doi axat pe deconspirarea medicilor care au colaborat cu Securitatea.

08 teodor maghiar.jpgOm de ştiinţă vs. impostor

Ifrim povesteşte în carte că a avut primul contact cu Universitatea din Oradea în 1991, când a fost trimis aici în control în postura de consilier al ministrului Educaţiei de atunci, Gheorghe Ştefan. Aşa l-a cunoscut pe rectorul Teodor Maghiar (foto), care de la prima întâlnire i-ar fi cerut ajutorul pentru fondarea unei Facultăţi de Medicină şi Farmacie. Ifrim spune că a obţinut acordul ministrului cu o condiţie: ca domnul M. (adică el) să fie decan! Fapt ce îl transformă, conform poveştii, nici mai mult, nici mai puţin, decât în "baza reţelei medicale din Bihor".

Rapid apar, însă, primele conflicte cu Maghiar. Motivul? "Domnul M. selecta cu grijă cadrele didactice" pentru facultate, deci era un intransigent, pe când Maghiar "dorea să-şi aducă doar acoliţii". Fără prea multe detalii, Ifrim scrie că a aflat (nu şi cum) că rectorul elibera diplome de "doctor în ştiinţe medicale" pentru studenţi care n-aveau nicio legătură cu Oradea, descoperire ce demonstrează că "Maghiar era o fire abuzivă, care considera că poate să facă tot ceea ce crede de cuviinţă".

Îngenuncheri reciproce

Convins că dezvoltarea FMF i-a atras invidia rectorului, Ifrim susţine că bătrânul Maghiar ar fi comandat şi plătit articole de presă împotriva sa, lucru pe care "domnul M." l-ar fi aflat indirect, într-unul din momentele în care fostului rector "i se ridica pragul alcoolemiei" şi când acesta i-ar fi spus că pentru el contau doar banii, căci orice pe lume se cumpără şi se vinde.

Academician de prestigiu, Ifrim susţine că nu s-a dat bătut, aşa că în 2000, când a fost reales decan, s-a ambiţionat să transforme facultatea în Universitate de Medicină şi Farmacie. Ceea ce, fireşte, i-a atras o duşmănie şi mai aprigă din partea rectorului, chiar dacă acesta nega. "Maghiar se jură, cade în genunchi în faţa d-lui M, de fapt practica obişnuită, căci şi în alte dăţi se mai întâmplaseră asemenea lucruri", descrie fostul decan episodul, prezentându-se ca singurul om care ar fi reuşit să-l îngenuncheze la propriu, şi încă nu o dată, ci de mai multe ori, pe cel despre care toţi ceilalţi spuneau exact viceversa: şi anume că pe mulţi i-a făcut să îngenuncheze în faţa sa. La propriu.

"Cimpanzeul" şi "hiena"

Ifrim vorbeşte în carte şi despre cei doi fii impostori ai "Unchiului" Teodor Maghiar. Despre Doru Maghiar spune că "nu ştie să vadă o lamă la microscop sau să deosebească un ficat de un rinichi" şi că "eu i-am făcut teza de doctorat", iar despre Adrian Maghiar că şi-a terminat doctoratul tot graţie "domnului M.", care l-a ajutat să-şi scrie lucrarea.

Atacurile la adresa clanului cresc progresiv, pagină după pagină. Rectorul şi cei doi fii sunt prezentaţi ca "un nucleu cancerigen" al Universităţii, în timp ce "prezenţa domnului M. era absolut necesară", fiind singurul care "lupta pentru performanţă". După ce bătrânul Maghiar i-a lăsat funcţia de rectorat lui Doru, Ifrim susţine că "hiena" şi fratele său "cimpanzeul" (adică Adrian Maghiar) i-au propus să privatizeze facultatea, ca să se îmbogăţească împreună din taxele studenţilor. Ideea, fireşte, a fost respinsă de Ifrim. "N-am fost un om bogat, nici nu voi fi, şi nici nu mă interesează să fiu!", pretinde "domnul M.".

Atentat la banii "Famigliei"

Nici Mărioara Maghiar, nevasta fostului rector, n-a scăpat de "pixul" lui Ifrim, care o prezintă ca fiind "o incultă vanitoasă şi parvenită" ce "exercita o influenţă nefastă asupra lui Teodor Maghiar", dar care, în ciuda şireteniei şi lăcomiei, "avea totuşi o umbră de bun simţ". Despre toţi membrii clanului "atotputernic în Oradea" Ifrim spune că sunt nişte "oameni de nimic" care s-au răzbunat pe el înlăturându-l din facultate doar pentru că a "atentat" la veniturile lor, încercând, chipurile, să le stopeze afacerile ilegale.

Scandalul diplomelor false eliberate de fostul rector şi de fiii lui ocupă pagini întregi în cartea lui Ifrim, care acuză tergiversarea anchetei de către procurorii DNA. "Domnul M." susţine că membrii clanului ar fi eliberat peste 300 de diplome false, dar în final au fost trimişi în judecată doar pentru câteva zeci, şi că pentru eliberarea unei singure diplome Maghiarii pretindeau între 100-200.000 euro, o sumă halucinantă, fapt ce le-ar fi adus averea considerabilă din care au clădit spitalul Pelican.

Probleme de "dosar"

Ifrim nu-i uită nici pe apropiaţii clanului. Despre fostul rector Cornel Antal, "om de paie" al familiei Maghiar, autorul aminteşte că a condus Universitatea deşi înainte de 1989 a semnat un angajament cu Securitatea sub numele conspirativ "George" şi îi publică în facsimil inclusiv angajamentul olograf.

Ca indivizi "abjecţi" sunt încondeiaţi şi medicii Călin Hozan, Oreste Straciuc, Camelia Dalai şi Narcis Vîlceanu, "vinovaţi" că, deşi i-au fost discipoli lui Ifrim, au trecut de partea clanului, înfingându-i "domnului M." un cuţit în spate la alegerile din 2008 pentru funcţia de decan, câştigate de profesorul Gheorghe Bumbu. Un alt personaj despre care spune că îi era "îndatorat", pentru că şi-ar fi scris prima carte graţie lui. În final, atât Bumbu cât şi Antal sunt acuzaţi că au condus Medicina în aşa fel încât au distrus tot ceea ce el a clădit, din greu, ani întregi. Chit că prea puţini sunt cei care să admită că "opera" lui Ifrim a fost una temeinică...

LA JUDECATĂ
"Un bolnav psihic" şi "o carte de doi bani"

Deşi susţin că nu au citit cartea semnată de Mircea Ifrim, fraţii Adrian şi Doru Maghiar vor totuşi să-l "taxeze" pe "academician" pentru acuzele aduse. Metodele lor sunt, însă, diferite. Fostul rector Doru Maghiar a dezvăluit BIHOREANULUI că intenţionează să-l dea în judecată pe Ifrim: "E un impostor care minte cum respiră. Va răspunde în faţa justiţiei, alături de editură, pentru injuriile pe care mi le-a adus în carte". Adrian Maghiar spune că nu-şi pierde timpul citind "o carte de doi bani" scrisă de "un bolnav psihic", dar nu exclude să dea un răspuns indirect la acuzele lui Ifrim... În scris. "Sper că voi reuşi să scot o carte cu ce a însemnat Universitatea din Oradea, cum s-a clădit şi cine a făcut cu adevărat parte din echipele care au construit-o", anunţă Adrian Maghiar.