Ani la rând, Marin Bica, fost profesor de fizică la Şcoala Dacia şi fondatorul clubului de astronomie din Oradea, şi-a învăţat elevii să privească stelele. Pasionat de bolta cerească mai mult decât de orice, dascălul a avut un destin aproape cinic: a murit într-o prăpastie, unde a căzut accidental, în timpul unei excursii.

Ca să-l omagieze, un fost elev a făcut demersurile necesare ca o mică planetă să-i poarte numele, iar săptămâna trecută Uniunea Astronomică Internaţională şi NASA au confirmat noua denumire. Astfel că Marin Bica va fi, pentru veşnicie, liber printre stele...

Moarte în hău

În septembrie anul trecut, profesorul Marin Bica se afla într-o excursie pe Cheile Olteţului, în judeţul Gorj, cu un grup de prieteni. A vrut să facă o poză, dar nu şi-a dat seama că s-a apropiat prea mult de marginea prăpastiei. Într-o fracţiune de secundă, s-a dezechilibrat şi s-a prăbuşit peste 20 de metri. În ciuda eforturilor salvatorilor, leziunile i-au fost fatale bărbatului de numai 43 de ani.

Vestea morţii sale s-a propagat precum o undă de şoc printre elevi, îndeosebi în rândul celor pe care i-a iniţiat în tainele astronomiei. La începutul anilor 2000, Bica a fondat primul club de astronomie orădean, Meridian Zero, unde mulţi tineri au învăţat să "citească" cerul. Mai mult, profesorul de fizică a coordonat ani la rând Lotul Naţional de Astronomie şi Astrofizică, iar componenţii lui au fost "abonaţi", aproape un deceniu, ai medaliilor de aur şi argint la concursurile naţionale şi internaţionale.

Mai mult decât profesor

Unul dintre elevii cu care Bica s-a mândrit a fost Cristian Lazăr, acum masterand al Universităţii Spaţiale Internaţionale din Strasbourg şi, totodată, angajat part-time al Agenţiei Spaţiale Române. "Profesorul Bica a fost mai mult decât un profesor pentru mine, a fost un mentor care a ştiut să mă îndrume pe cărarea cea mai bună", spune convins Cristi, acum în vârstă de 22 de ani.

Tocmai din acest motiv, tânărul a căutat forma supremă de a-şi omagia dascălul. Aşa că anul trecut, când Consiliul Consultativ al Generaţiei Spaţiale, o organizaţie non-guvernamentală internaţională, şi Uniunea Astronomică Internaţională (UAI), au lansat un concurs internaţional de selecţie a numelor pentru şase asteroizi, Cristi n-a stat pe gânduri. Susţinut de alţi zece tineri români, toţi foşti elevi ai profesorului Bica, a propus ca o mică planetă să poarte numele "MarinBica". Rolul lui Cristian a fost să transmită propunerea şi să găsească argumente convingătoare pentru care asteroidul ar trebui să primească acel nume, el invocând meritele regretatului profesor în pregătirea tinerilor români în domeniul astronomiei.

Nume oficial

În total, astrofizicieni din întreaga lume au trimis 1.500 de propuneri de denumiri pentru asteroizi, dar a tânărului orădean s-a numărat printre cele şase acceptate. Cristian a primit vestea săptămâna trecută, când UAI, singura organizaţie din lume care poate "boteza" corpurile cereşti, şi NASA au înregistrat un asteroid cu numele "(4633) MarinBica".

Asteroizii sunt obiecte cereşti solide, ca nişte mini-planete, care au rămas în urma formării sistemului nostru solar. Potrivit datelor furnizate de Agenţia Spaţială Română, MarinBica se află pe centura principală de asteroizi, între Marte şi Jupiter, la o distanţă de 436 de milioane de kilometri de Pământ. Descoperit în 1988 de belgianul Henri Debehogne, despre asteroidul cu nume de orădean nu se cunosc prea multe date. Ce se ştie cert este că face o rotaţie completă în jurul Soarelui în 5,67 ani şi are un diametru estimat la 9 kilometri.

Procedură riguroasă

Performanţa tinerilor orădeni este remarcabilă, întrucât reprezintă o recunoaştere internaţională a meritelor lui Bica. Asta pentru că, spun specialiştii, UAI nu oferă şansa denumirii cu nume proprii decât pentru personalităţi, indiferent de domeniul în care au activat.

Nici procedura nu este simplă, orice propunere fiind dezbătută de un grup de lucru compus din 15 cercetători în astronomie. În plus, propuneri nu se pot face decât după 10 ani de la descoperirea corpului, deceniu în care singurul care poate sugera o denumire este descoperitorul lui. "Am primit propuneri din 85 de ţări, iar selectarea numelor a fost o adevărată provocare", spune şi coordonatorul proiectului, Alex Karl.

Alături de "MarinBica", UAI a mai acceptat denumirile "Mongkut", după un rege din Siam din secolul XIX, "Anagolay", zeiţa lucrurilor pierdute în mitologia filipineză, "Huma", o pasăre din mitologia iraniană, "Rayjay", un astronom şi scriitor născut în Sri-Lanka, şi "Samcarin", cuvânt sanscrit pentru "hoinar".

Pentru eternitate

Desigur că vestea primită de la UAI l-a bucurat enorm pe Cristian: "Cred că e cel mai bun omagiu pentru cel care a ridicat în România ştacheta educaţiei din astrofizică". Mai cu seamă că, odată înregistrat cu acest nume, asteroidul îl păstrează pentru totdeauna. Onoarea este cu atât mai mare cu cât este primul asteroid ce poartă numele unui bihorean!

Deşi nu există o centralizare a asteroizilor după originea numelor, astronomii români spun că de serioasa procedură n-au trecut prea multe nume româneşti. Cert este că pe bolta cerească există în prezent asteroizi denumiţi "Eminescu", "Brâncuşi", "Enescu", ori purtând numele unor astronomi români reputaţi precum "Parvulesco", "Nedelcu", "Donici", acesta din urmă fiind unul dintre fondatorii UAI.

Alături de toţi aceştia, de acum "MarinBica" îşi urmează drumul pe cer, acolo unde domnului profesor i-a plăcut cel mai mult să privească...


"Fiecare denumire de origină română a unui asteroid este importantă, pentru că atestă o implicare a românilor în acest domeniu, fie în calitate de descoperitori de asteroizi, fie în calitate de îndrumători, cum este cazul asteroidului care astăzi poartă numele profesorului Marin Bica. Este o recunoaştere a meritelor unui om cu pasiune pentru ştiinţă şi pentru a transmite astronomia elevilor"

Mirel Birlan, cercetător român, Observatorul din Paris


SALONTA DE SUS
Nume bihorean pe bolta cerească

06-kulin_bihoreanul.jpgDeşi puţină lume ştie, în galaxie există şi un asteroid cu denumire neaoşă bihoreană: "Salonta". Corpul a fost descoperit în decembrie 1936, de astronomul Győry Kulin (foto), născut în Salonta în 1905. Kulin a ajuns astronom de renume mondial, după ce câţiva ani a "testat" cariera de contabil la fabrica de încălţăminte pe care tatăl său a avut-o în micul oraş.

Ştiinţele economice nu i-au fost pe plac, însă, iar în 1927 s-a înscris la secţia de matematică-fizică a Universităţii de Ştiinţe din Budapesta. Aşa a ajuns, în 1935, stagiar neplătit al Observatorului Astrofizic maghiar, unde un an mai târziu a descoperit asteroidul pe care l-a botezat după numele oraşului său natal. A continuat să cerceteze bolta cerească, descoperind şi o cometă care i-a purtat numele, şi a găsit noi metode, pentru acea vreme, de determinare a distanţelor dintre Pământ şi planete.

După cel de-al doilea Război Mondial, salontanul a militat pentru introducerea astronomiei în şcolile publice. Şi-a continuat viaţa în Sarkad, Ungaria, dar cei care l-au cunoscut spun că invoca mereu numele oraşului său natal. Kulin a murit în 1989, la Budapesta, chiar la puţine zile după ce Asociaţia Astronomică Maghiară a primit numele său.