- Abandonat la naștere, crescut prin spitale și orfelinate și trecut prin două operații pe inimă, orădeanul Mircea Roșian și-a găsit refugiul în alergare
- Deși are în corp un stimulator cardiac și încă unul pentru nervul vag, tânărul participă weekend de weekend la curse în țară și străinătate și se mândrește că este cel mai rapid român cu două operații pe inimă care a finalizat o cursă de 10 kilometri
Înșirate, diagnosticele medicale ale lui Mircea Roșian ocupă aproape un ecran de telefon. Tânărul crescut prin orfelinate și spitale suferă, printre multe altele, de afecțiuni cardiace și epilepsie, dar două dispozitive montate în piept îl ajută să ducă o viață normală. Iar de un an chiar una sportivă!
La îndemnul medicilor de a face mișcare, Mircea și-a descoperit pasiunea alergării, iar în ultimul an a participat la zeci de competiții.
Listă lungă
În urmă cu patru ani, BIHOREANUL publica apelul lui Mircea Roșian, un tânăr abandonat de părinți din primele clipe de viață, care încerca să strângă banii necesari pentru o operație în Turcia. Din copilărie, suferă de epilepsie, iar o intervenție pe creier i-ar vindeca crizele.
„Până la 6 ani am crescut în spitale, pentru că m-am născut cu multe boli. Apoi, în centre de plasament”, zice bărbatul de 29 de ani. Astăzi, locuiește într-un centru social al Primăriei Oradea, anume construit pentru integrarea tinerilor vulnerabili, unde se autogospodărește cu cei 1.700 lei pe care îi primește lunar din pensia de boală și indemnizația de handicap. Nu lucrează, pentru că încă studiază: urmează să înceapă anul III la o școală postliceală de asistenți medicali.
Colecta pentru intervenția din Turcia n-a reușit. „S-au adunat doar 5.000 de euro, pe care i-am folosit pentru o operație de nistagmus (n.r. - intervenție asupra mușchilor oculari, menită să reducă mișcările involuntare ale ochilor)”, explică Mircea. De-a lungul anilor, a trecut și prin alte intervenții. Tânărul mai are montat un stimulator cardiac și un altul pentru nervul vag. Cu cele două dispozitive în piept și cu medicamentele luate zilnic, duce o viață normală.
Record colectiv
Medicii i-au recomandat lui Mircea să facă mișcare și așa și-a descoperit pasiunea pentru atletism. „Am auzit de un concurs de alergare în Oradea, City Running Day, și m-am înscris. Mi-a plăcut foarte mult”, spune el.
De atunci și până în prezent, a terminat zeci de curse de alergare, în Bihor, dar și în alte județe, unde merge singur, cu trenul sau cu autocare. Nu are mulți bani, dar se descurcă și cu cheltuielile: trimite email-uri organizatorilor de competiții, care îl înscriu gratuit, și circulă tot fără costuri, folosindu-și calitatea de persoană cu dizabilitate.
În primăvară, a ajuns chiar și peste hotare, la un maraton din Londra. „Nu știu engleză, dar m-am ajutat de aplicațiile de traducere”, zice Mircea. Se mândrește că s-a numărat printre cei 59.830 alergători care au terminat cursa și au stabilit un record Guinness pentru cel mai mare maraton.
Preferă la munte
Mircea nu are antrenor, nici program de pregătire și nici vreun regim alimentar special. Antrenamentele lui sunt, de multe ori, chiar competițiile. Nici cu echipamentele de alergare nu se poate lăuda, având o singură pereche de adidași.
„Vara aceasta, am mers weekend de weekend la concurs. S-a întâmplat ca sâmbăta să fiu la o competiție, duminica la alta”, spune el. Își contabilizează distanțele alergate într-o aplicație, iar anul acesta a bifat deja 226 de kilometri, aproape cât de la Oradea la Alba Iulia...
Cel mai mult e atras de concursurile montane. „Îmi plac foarte mult pentru că urc, cobor și trebuie să știi cum să-ți dozezi energia”. La Stâna de Vale, de pildă, a terminat o cursă de 11 kilometri, cu o diferență de nivel de circa 550 de metri. A participat și la probe mai abrupte, precum Scorilo Winter Trail Vertical, în Caraș-Severin. Este mândru mai ales că nu a abandonat nicio cursă.
Un record aparte
La Cluj Running Festival, Mircea a parcurs 10 kilometri în 1 oră, 22 minute și 36 secunde, rezultat pentru care a primit o certificare într-o categorie specifică: cel mai rapid timp pe această distanță realizat de o persoană cu două operații cardiace. Performanța a fost omologată de Asociația Cartea Recordurilor din România și recunoscută de organizația internațională Book of World Records. Nu este, deci, un record Guinness și nici un record atletic, dar pentru Mircea e o mare reușită.
Planul acestuia este să adere la un club de atletism și să continue să concureze, în paralel cu studiile. După ce va termina școala de asistenți, vrea să dea admiterea la Facultatea de Medicină. Își face deja calculele - „la 41 de ani aș putea fi medic specialist” -, visând să se specializeze în cardiologie.
Până să-și îndeplinească visul, continuă să-și lase problemele în urmă, alergând. „Simt multă bucurie când alerg. Mă desparte de necazuri, e ca un refugiu”, spune Mircea. După o viață în care multe dintre drumuri i-au fost hotărâte de alții, alergarea îi oferă, în sfârșit, un drum pe care îl alege singur.