Înţelesul şi complexitatea a ceea ce se numeşte "viaţă" are o încărcătură deosebită şi aparte pentru cei care lucrează şi trăiesc cel mai aproape de momentele în care ea poate oscila între tot sau nimic. Nu numai viaţa celor care au nevoie de ajutorul nostru, dar însăşi viaţa noastră capătă alte sensuri în aceste condiţii.
Fiecare dintre noi şi-a căutat motivaţia necesară pornirii pe acest drum: dorinţa de a ajuta, de a alina, de a fi într-un colectiv aparte, de a avea parte de activitate intensă şi, uneori, dintr-o necunoaştere a situaţiei, dorinţa de a câştiga mai bine. Oricare a fost această motivaţie, treptat ea se transformă în capcana care va modela viaţa celui care cade în ea.
Douăzeci şi ceva de ani de pregătire pentru a fi acolo când viaţa este pe muchie de cuţit nu sunt suficienţi să te pregătească să-ţi trăieşti propria viaţă. Fiecare durere a fiecărui individ îţi creează o încărcătură aparte, pe care nu vrei să o recunoşti pentru a nu a te arăta prea slab, dar îţi modifică cursul traiectoriei pe care o vrei fără cusur. Şi acest lucru nu-l accepţi decât atunci când e prea târziu. Atunci când vezi că un coleg te părăseşte prea curând, când realizezi că în jurul tău nu a mai rămas nimeni, cu excepţia colegilor, când îţi dai seama că nu numai pacienţii au nevoie de ajutor. Când realizezi că viaţa ta nu este decât un bun de consum. Alături de alte bunuri de consum - vieţile colegilor tăi.
Trăieşti viaţa intens şi acest lucru te face fericit. Adrenalină, sânge, durere, lacrimi, ingredientele oricărui film comercial de succes, transformă şi viaţa ta într-un roman de succes în care totul se consumă şi, tocmai de aceea, nimic nu are valoare.
Un simplu gest, venit de oriunde, îţi poate reduce ceea ce ţi-ai stabilit ca repere la cenuşă şi îţi transformă traiectoria aleasă în haos. Eşti singurul care poate ţine totul sub control, cu un efort continuu. Cu o condiţie unică: să nu fii singur în acest efort.
Hadrian Borcea
Şeful SMURD