- Un reportaj exclusiv BIHOREANUL vă arată cum trăiesc aproape 10.000 de bihoreni din comunele Derna și Popești, rămași fără apă la robinete și în fântâni
- După ce râul Bistra a secat, iar fântânile s-au golit, sătenii sunt „aruncați” cu zeci de ani în urmă, fiind nevoiți să se spele la lighean, să stea la coadă la izvoare și să care apa cu gălețile, în timp ce primăriile caută specialiști și bani cu care să facă foraje de mare adâncime și se tem că nu vor putea redeschide școlile și grădinițele
În fața caselor sunt înșirate găleți, bidoane și butoaie de toate mărimile, lăsate la vedere pentru când apare tractorul Primăriei. Când îl aud apropiindu-se pe uliță, oamenii ies la porți. De peste două săptămâni, aceasta este noua rutină în Derna și Popești. Râul Bistra, care alimenta rețelele de apă ale celor două comune, a secat, iar mii de oameni au rămas cu robinetele uscate. Se spală la lighean, cumpără apă pentru băut și gătit și socotesc atent fiecare litru primit.
Nici cei mai vârstnici săteni nu-și amintesc să mai fi trăit așa ceva. Au mai prins veri secetoase, fântâni cu apă puțină și Bistra cu debit scăzut, dar nu o asemenea uscăciune. Cu toții speră că va ploua cât mai curând. Altfel, știu și ei, va fi tot mai rău...
Înapoi la lighean
În comuna Derna, aflată la o oră de Oradea, ulițele arată de parcă se așteaptă o livrare uriașă. „Așteptăm să ne aducă apă”, explică Olimpia Stan, o localnică în vârstă de 51 de ani, pe care BIHOREANUL a găsit-o, marțea trecută, lângă butoi, în fața porții sale din satul Tria.
Din 8 august, tractorul Primăriei e zilnic pe drum, cu trei bazine de câte 1.000 de litri. În fiecare zi deservește alte sate, astfel încât la fiecare gospodărie apa ajunge, de regulă, o dată la două zile. „Data trecută, ne-au umplut doar jumătate din butoiul ăsta de 200 de litri. Să vedem acum cât ne lasă”, zice femeia.
Ca în cazul multora dintre consăteni, și fântâna din curtea familiei Stan a secat, așa că oamenii trăiesc doar cu apa îmbuteliată cumpărată și cu ce primesc de la Primărie. „Ne amintim de unde am plecat”, spune Olimpia. Ca acum câteva zeci de ani, spală hainele de mână, la lighean, iar familia se spală tot la lighean. Diferența este că acum gospodăria are baie și mașină de spălat, doar că au devenit inutile.
Noroc cu WC-ul din curte
Fiica Olimpiei, Natalia (foto), are un copil mic și încă unul pe drum. „Aduc apă din butoi în casă, o încălzesc pe aragaz și spăl copilul”, povestește tânăra. Lipsa apei e unul dintre motivele pentru care acum a decis să plece din sat: „Nu mai sunt condiții de trai aici, mă mut în chirie în alt sat, unde este apă”.
Familia Stan a mai trebuit să facă o alegere dureroasă: a vândut 70 de oi și câțiva porci. „N-avem ce să le dăm de mâncare, că pășunea e uscată, și nici de băut”, zice Olimpia. Privește îngândurată spre cer: norii care marțea trecută au adus o nesperată ploaie peste comună s-au împrăștiat repede, iar în butoiul mare din curte nu s-au strâns nici 2 litri de apă. „Atât a plouat acum, mulțumim Domnului și pentru asta. Dar e puțin...”. Până săptămâna trecută, în Derna n-a mai plouat din primăvară.
În comuna lor există rețea de apă de ani buni, însă acum sătenii se felicită că nu și-au demolat WC-urile din curte. „În baie cu găleata nu prea merge. Ne prinde bine că mai avem WC-ul în curte”, mărturisește Mariana Burlo, o localnică din satul Dernișoara.
A CUI E VINA? În fiecare sat din comuna Derna, tractorul cu apă al Primăriei ajunge o dată la două zile, iar muncitorii umplu gălețile și butoaiele lăsate goale în fața porților. „E secetă cum n-am mai văzut niciodată. Nu e vina nimănui, nici a lui Bolojan, cum zic unii pe internet”, zice Aurel Lupuț, un localnic din Dernișoara
Când apa dezbină
În timp ce în case robinetele nu mai dau niciun strop, la ieșirea din Derna apa încă se aude. Curge continuu într-unul dintre cele două izvoare nesecate ale comunei, iar zgomotul ei atrage oameni din sate, care vin cu portbagajele pline de bidoane și pleacă atent, ca să nu verse nimic. Uneori, sătenii stau la coadă și cu orele.
„De trei luni n-o plouat deloc. Avem baie în casă, mai ridic robinetul, să văd dacă nu cumva curge ceva, dar nimic. Nu mai folosim nici baia, nici mașina de spălat, asta e...”, spune Milka Brencus, pe care BIHOREANUL a găsit-o la izvor, cu cei doi copii. Se îngrozește că în curând începe școala, iar micuții vor avea nevoie zilnic de haine curate, așa că munca ei se va îngreuna. „Dacă nu va ploua, nu vor avea nici cei de la Primărie de unde să ne dea apă”, zice mama, resemnată.
Resursa tot mai puțină începe să nască și tensiuni. Zilele trecute, niște familii din comuna vecină, Popești, au vrut să-și ia apă de la izvorul din satul Sacalasău Vechi, al comunei Derna, iar localnicii i-au alungat, apărându-și „bogăția”. „Sunt mai «fireteci» oamenii din acest sat”, recunoaște primarul Iarko Segheciu (foto). Apa se împuținează și, odată cu ea, și răbdarea oamenilor.
„Îl ținem minte pe Bolojan!”
Pe dealul dintre cele două comune, Bistra nu mai seamănă cu un râu. În albia pe care apa curgea până în această vară au rămas doar pietre uscate și mizerie (foto). Acum poți păși fără să te uzi prin valea care, în anii trecuți, la ploi serioase, se revărsa peste grădini și curți.
La Popești, unde rețeaua de apă depinde de același râu, criza are și o particularitate: din perioada mineritului, aici au rămas 12 blocuri, în care locuiesc aproape 1.000 de oameni. Toți sunt cu nervii întinși la maximum: ca să poată folosi toaletele, cară găleți umplute din bazinele de 1.000 de litri din fața blocurilor, pe care Primăria le alimentează o dată la 2-3 zile.
Cuburile albe au devenit mai importante decât magazinul de cartier. „Zi de zi, pândesc la geam când vine cisterna cu apă și ies repede cu găleata, ca să prind și eu. Nu-i bună decât pentru WC, dar măcar atât”, zice o pensionară întâlnită de BIHOREANUL în fața unui bloc de îndată ce a plecat cisterna Primăriei. „E un dezastru, de-atât timp n-avem apă în apartamente! Nu înțeleg cum nu s-a găsit încă o soluție”, se plânge o altă femeie, furioasă că premierul Ilie Bolojan „nu face nimic pentru bihorenii lui”. „O să-l ținem minte la vot”, amenință ea.
Marin Faragău (foto) are și el un apartament în Popești, în care locuiește o lună pe an, când vine în concediu din străinătate. Vara asta, regretă că a venit acasă. „E greu de trăit fără apă. Mă duc să mă spăl la ștrand la Marghita sau pe la rude care au apă”, spune bărbatul.
La ștrand se spală și alți vecini de bloc. Unii, mai inovatori, și-au comandat de pe internet un duș mobil, adică un dispozitiv care pompează apa dintr-un butoi într-un furtun cu pară de duș la capăt și face spălatul în baie mai comod. „Mi-am comandat și eu, dar n-am știut că durează două săptămâni livrarea”, oftează Marin.
„SUNTEM RĂI!”. La 81 de ani, Peter Muha (foto) merge tot a doua zi la izvorul de la ieșirea din satul Derna, ca să-și umple bidoane și flacoane cu apă bună de băut. Cu simplitatea caracteristică bătrânilor de la țară, spune că seceta nemaivăzută din acest an este o pedeapsă de la Dumnezeu: „Suntem prea răi. Dacă am fi mai buni, n-ar fi nici El așa...”
Cărăuși de apă
Criza apei a schimbat nu doar viețile localnicilor, ci și activitatea administrațiilor. De când a secat Bistra, principala grijă a primăriilor este apa: unde poate fi găsită, cu ce poate fi transportată și cui se distribuie. „Împărțim cam 25.000 de litri de apă menajeră într-o zi. În prima săptămână, am mers zilnic în fiecare sat, dar acum distribuim o dată la două zile, pentru că și muncitorii au nevoie de repaus, nu pot să o țină așa încontinuu”, zice primarul Iarko Segheciu.
În fiecare zi, trei utilaje fac naveta în comuna Viișoara, de unde Primăria Derna cumpără apă. „La sursă, în rețeaua din Viișoara, este potabilă, dar pentru că o transportăm, devine menajeră. Încă nu știm cât ne va costa, dar oamenilor o împărțim gratuit”, explică edilul. Tot Primăria suportă și costul motorinei consumate pentru transportul apei. „Până acum, am consumat peste 800 de litri de motorină”, contabilizează Segheciu.
„Fiecare picătură contează”
Primăria Popești are doar două utilaje cu care distribuie apă celor aproape 7.000 de oameni, așa că nu e de mirare că e depășită de situație. Alimentarea se face dintr-un lac artificial și de la forajul din curtea casei fostului primar al comunei, Dorin Curtean, care o oferă gratuit.
„Problema este că avem o comună mare și ajungem greu la oameni. Îi rog și pe această cale să înțeleagă că nu avem cum să distribuim mai multă apă sau mai repede”, zice viceprimarul din Popești, Lucian Crișan (foto). Edilul se plânge și că unii săteni nu înțeleg gravitatea situației și udă grădinile cu apa primită: „Fiecare picătură contează”.
Ambele primării caută soluții pentru realizarea unor foraje de mare adâncime, din care să alimenteze rețelele. „Am adus specialiști din Budapesta, să prospecteze subsolul, pentru că e important să găsim apă bună. Ne va costa cam 200.000 de euro un asemenea foraj”, spune edilul din Derna. Primarii speră să primească bani de urgență de la Guvern și, în același timp, ca instituțiile competente să le aprobe rapid forajele.
Până la o soluție salvatoare, însă, în Derna și Popești viața se va măsura atent: câți litri mai sunt în butoi, când vine tractorul și dacă ajunge apa până mâine. Iar la porți vor rămâne aliniate gălețile...
ÎNCEPE ȘCOALA?
Școli în incertitudine
Criza apei din Popești și Derna va înceta doar după ce va ploua suficient încât să renască Bistra sau când primăriile vor avea foraje funcționale. În acest context, este neclar cum va începe anul școlar, pe 7 septembrie. Fără apă curentă, unitățile de învățământ din cele două comune nu pot primi autorizație de funcționare.
„Avem peste 700 de elevi numai la liceul din Popești și mai avem încă un liceu la Budoi, plus școli în fiecare sat. Nu știu cum vom face”, zice viceprimarul Lucian Crișan.
La Derna, primarul are un plan: vrea să pună rezervoare mari în curțile școlilor, care să alimenteze hidrofoare care, la rândul lor, să pompeze apa în clădirile școlare. „Altă soluție nu avem”, spune Iarko Segheciu.
VOLUNTARI DE CRIZĂ
Un șofer le bate obrazul consilierilor
În timp ce Primăria Popești nu face față distribuirii apei, localnicii sunt ajutați de voluntari. Crucea Roșie și Fundația Amia au dus deja apă îmbuteliată bătrânilor din comună, iar un localnic, Sergiu Sabău (foto), își dedică timpul liber distribuirii de apă. De profesie șofer, bărbatul de 38 de ani este în concediu și a luat o camionetă cu împrumut de la un prieten.
„Umplu un bazin cu apă de la fostul primar, domnul Curtean, care a zis că putem duce oricât, sau de la un văr al lui tata, care are și el un foraj. Le duc în principal bătrânilor și familiilor cu copii”, zice voluntarul. A mers și pe un deal izolat din Budoi, unde locuiesc mai multe familii cu copii mici, dar care nu au nici semnal la telefon. „Până la mine, nimeni nu a urcat la ei cu un flacon de apă”, spune Sergiu.
Îl enervează că alți localnici nu mișcă un deget să-și ajute semenii. „Sunt și consilieri locali care au camionete, dar niciunul nu vine să împărțim apă”, reproșează bărbatul.