Tot mai des întâlniți în oraș, imigranții din Sri Lanka devin parte din comunitatea locală. O demonstrează și Prageeth, un bărbat de 40 de ani mutat în Oradea în 2022 și care acum are două job-uri în oraș, pentru a strânge banii necesari să-și mute aici soția și cele două fiice.
Povestea lui a fost relatată de publicația online Scena9, într-un articol intitulat „Prageeth a renunțat la stele pentru România”, realizat de Ioan Stoleru în cadrul proiectului „Oameni, nu cifre”, derulat împreună cu Institutul Auschwitz pentru Prevenirea Genocidului și a Atrocităților în Masă, Fundația Agenția de Dezvoltare Comunitară „Împreună” și cercetători de la Institutul de Istorie Orală din cadrul Universității Babeș-Bolyai, și dedicat migranților din România.
Prageeth, originar din orașul srilankez Delgoda, are un job de camerist la un hotel din Oradea și un altul în bucătăria unui restaurant local, unde merge doar în weekend-uri ca să taie legume, să spele vase ori să facă curățenie.
Jobul full time îi aduce 500 de euro lunar, iar cel de la restaurant 150 de lei pe zi, sume care îl satisfac: acasă, înainte să emigreze în România, câștia 1.500 de rupii pe zi, echivalentul a 25 de lei.
În puținul timp liber, Prageeth citește cărți împrumutate de la Biblioteca Județeană, merge la Filarmonică sau se plimbă pe malurile Crișului Repede. Nu se plânge de faptul că lucrează 7 zile din 7, ci visează la ziua când va ajunge și familia lui în Oradea. Orașul i se pare liniștit, cu oameni prietenoși și primitori, așa că nici nu vrea să meargă spre Vestul Europei, cum încearcă unii conaționali ai săi.
„Sunt pasionat de arheologie și astrologie. Mi-ar plăcea cândva să-mi iau alt telescop, dar aici oricum nu aș avea ce să fac cu el, e prea multă poluare luminoasă”, zice Prageeth. Ca să strângă cei 1.100 de euro ceruți de agenția de recrutare, el și Rasani, femeia cu care e căsătorit din 2015, și-au vândut mașina, bijuteriile ei și cele două telescoape cu care Prageeth obișnuia să studieze cerul de la etajul al doilea al casei sale din Delgoda, un orășel liniștit la 25 de kilometri de Colombo, capitala Sri Lankăi. Trebuia să plece cât mai repede.
Până să își ia inima în dinți și viața în câteva valize, Prageeth a făcut de toate. A fost voluntar la Națiunile Unite, apoi a predat istoria calculatoarelor unei clase de 40 de elevi din Biyagama, satul în care a crescut, la 16 kilometri de capitală; a condus un motostivuitor în depozitul unei fabrici de echipamente de protecție și tot el ajuta la organizarea magaziei. „Încă am urme, arsuri pe mâini, din perioada în care am lucrat ca magazioner.” Timp de opt ani a fost asistent de dezvoltare la una dintre cele mai mari companii de confecții din Asia, unde a realizat ghiduri de producție; a condus un camion pentru un mare producător de oțel; apoi a lucrat un an ca secretar coordonator al directorului general de la Autoritatea Națională de Dezvoltare a Întreprinderilor.
Pandemia l-a prins între joburi și nu a mai reușit să-și găsească nimic în afară de munca cu ziua, la spart de bolovani. Îmi arată mâinile: urmele de chimicale sunt acoperite de bătăturile de la barosul cu care făcea 1.500 de rupii srilankeze pe zi – cam 25 de lei. „Fac orice, e ok.” E fascinantă capacitatea lui de-a se adapta, oricât de mult i s-ar răsturna viața. Pare neverosimil de senin pentru cineva care și-a văzut familia o singură dată în ultimii doi ani. Zâmbește mai mereu când vorbește și se amuză de situațiile în care l-a adus viața și, deși recunoaște că se mai și supără uneori, nu lasă deloc să se vadă.
Acum are 40 de ani și din august 2022 e camerist la un hotel mare din Oradea. În weekend-uri lucrează la un restaurant și în timpul liber vorbește cu Rasani și cele două fetițe de 6 și 8 ani și își face planuri să le aducă în România...
Întreg articolul despre srilankezul mutat în Oradea îl puteți citi aici.