José Carreras, tenorul catalan cu o experienţă pe scenă de peste 50 de ani, a concertat luni seară în Piaţa Unirii din Oradea, adunând în faţa sa 2.500 de plătitori de bilete şi alţi circa o mie împrăştiaţi în jurul acestora.
Cu o oră înainte de începerea spectacolului, terasele din Piaţă aveau toate mesele rezervate, semn că mulţi orădeni fie au mizat pe acele locuri pentru că n-au prins bilet la concert, fie au considerat că vor fi mai comozi astfel.
Cele 2.000 de bilete scoase iniţial la vânzare de Visit Oradea, organizatoarea concertului, s-au epuizat săptămâna trecută. Alte aproape 500 au fost suplimentate, dar şi acelea s-au vândut uşor...
De asemenea, mulţi oameni şi-au ocupat din timp locuri în jurul statuii Regelui Ferdinand, iar alţii, ceva mai norocoşi, au urmărit concertul din balcoanele clădirilor vecine cu Palatul Vulturul Negru.
Acompaniat de artiştii din Oradea
Primii pe scenă au urcat artiştii Filarmonicii din Oradea şi dirijorul David Giménez, un nepot al lui José Carreras, cu care acesta colaborează de 27 de ani. Concertul a fost deschis cu o suită de Georges Bizet, care a răsunat impecabil în Piaţa Unirii.
Tenorul nu s-a lăsat aşteptat şi, imediat după uvertură, a apărut în faţa orădenilor, chiar înainte de Laura Bretan, soprana de origine română, dar născută şi crescută în Chicago, despre care mulţi credeau că va cânta în deschiderea catalanului.
În faţa orădenilor, Carreras a dovedit că, în ciuda corpului aparent plăpând, are în continuare o voce puternică. După câteva canţonete cântate de el şi solo-uri ale Laurei Bretan, cei doi au surprins publicul cu un duet, cântând împreună „Moon River” (Henry Mancini).
Apoi, tenorul le-a cântat orădenilor „The Impossible Dream” (Visul imposibil, din musicalul „Don Quijote”), răsplătit fiind tot cu ropote de aplauze. Până la urmă, pentru mulţi dintre cei prezenţi, a-l asculta live pe José Carreras în mijlocul clădirilor Art Nouveau din Piaţa Unirii părea până acum un vis imposibil...
„Prieteni pe vecie”
Concertul a durat circa o oră şi 40 de minute, timp în care Carreras şi Bretan au continuat să împartă scena, fie pentru duete, fie pentru melodii cântate solo, de fiecare în parte.
Pentru că nu multe din cântecele care s-au auzit de pe scenă sunt cunoscute publicului larg, spectatorii au punctat cu aplauze atunci când cei doi artişti au optat pentru compoziţii mai populare, precum „Granada” (Carreras) sau „O mio babbino caro” (Bretan).
La fel au făcut orădenii şi când tenorul spaniol a ajustat versurile cântecului „Chitarra romana” cu „Chitarra rumena”, adică românească.
După un bis cerut de public, concertul s-a încheiat remarcabil, cu un duet între cei doi, iar „Amigos para siempre” a fost cântecul care a încheiat spectacolul.
Zâmbitor, Carreras a îndemnat audienţa să o aplaude pe Laura Bretan, pe maestrul Giménez şi pe artiştii Filarmonicii din Oradea, apoi, ovaţionat de public, a coborât şi a plecat. Orice vis are şi un final...