După ce câştigă alegerile, preşedinţii spun o propoziţie standard, special concepută pentru a reunifica poporul divizat de campania electorală: "Voi fi preşedintele tuturor (românilor, în cazul nostru)!". Adică, indiferent dacă ai votat cu mine, cu celălalt sau chiar dacă nu ai votat deloc, eu voi fi preşedintele tău şi voi avea grijă de tine. E o formulă frumoasă, o invitaţie la pace şi reconciliere, unul dintre puţinele semne de eleganţă emise în mediul politic.
Dar drumul de la vorbă la faptă e mai lung decât cel de la profesor la preşedinte de ţară. În campania electorală recent încheiată, preşedintele-profesor Iohannis a demonstrat la tablă că nu ştie, nu poate şi nu are cum să fie preşedintele tuturor românilor. Probabil că nici nu vrea. Discursul său anti-PSD, atât de obsesiv, a făcut ca jumătate dintre elevi să iasă din clasă în timpul orei şi să fugă la o ţigară. Tipul de la catedră nu a fost profesorul tuturor elevilor, ci doar al celor din primele bănci, ăia plicticoşi care îşi fac temele la toate materiile şi răspund la fiecare oră.
Preşedintele Iohannis nu cunoaşte decât o jumătate de Românie, acea Românie cu străzi asfaltate şi iluminate, clădiri somptuoase, maşini scumpe, haine elegante şi bijuterii, o Românie care face duş zilnic, se spală pe mâini înainte de masă, foloseşte tacâmurile cu ambele mâini, bea şampanie, merge la manichiură, la pedichiură, la masaj şi, mai nou, poartă mască. Celeilalte Românii lucrurile acestea îi sunt străine, la fel cum şi ea îi este străină preşedintelui.
Nu mi-am imaginat vreodată că vom avea la putere un tip mai elitist decât fostul prim-ministru şi aproape preşedinte Adrian Năstase, omul care a simţit prima dată pe pielea lui drama celor două Românii. Nu am nimic împotriva eleganţei şi rafinamentului, dar, când eşti preşedintele unei ţări cum e a noastră, este recomandabil să te mai vadă lumea şi în tricou şi blugi, nu doar în costume elegante, cămăşi scrobite şi cravate scumpe. De asemenea, limbajul trebuie adaptat pe înţelesul tuturor, altfel limba română devine limbă străină în propria ţară.
Probabil că în laboratoarele de la Cotroceni rezultatele de la alegeri au provocat stupefacţie. N-ar trebui, din moment ce preşedintele, ca principal agent electoral, a vorbit doar unei jumătăţi de ţară. Dacă el sau alţii ca el vor vrea să le vorbească tuturor românilor şi să îi facă să înţeleagă de ce unii sunt buni, iar alţii sunt răi, va trebui mai întâi să îi aducă la acelaşi nivel - să aibă toţi străzi asfaltate, WC în casă, apă caldă şi căldură, autostrăzi şi trenuri rapide. Atunci când diferenţele se vor aplatiza, e posibil să se mai schimbe şi percepţiile oamenilor despre rău şi bine.
Până atunci, mesenii îi vor urmări discursurile cu televizorul pe "mute", în timp ce vor fuma mahoarcă ieftină, vor bea coniac contrafăcut şi vor duce dorul vremurilor în care preşedinţii arătau empatie, iar speech-urile le erau mai dinamice, mai uşor de înţeles şi uneori chiar amuzante.