De aproape un an, sătenii din Sacalasău Nou nu mai au linişte. Urmaşi ai slovacilor care au colonizat zona la sfârşitul secolului XIX, oamenii se tem că vor rămâne fără puţina avuţie: 15 pretinşi moştenitori ai unui boier ungur, Bartos Gábor, care în urmă cu un secol deţinuse pădurile din împrejurimi, revendică 80 de hectare din terenurile satului, pe motiv că ar fi fost confiscate în timpul reformelor agrare din perioada 1945-1950.
Numai că în timp ce pretendenţii nu au dovezi nici că sunt urmaşii grofului, nici pentru abuzul suferit, sătenii susţin că fraţii Bartos şi-au vândut, de fapt, toată averea după Unirea din 1918, când nu au mai vrut trăiască în România.
Sat slovăcesc
Întins pe Dealurile Dernei, Sacalasău Nou s-a înfiinţat oficial în 1940, dar primele case au apărut la sfârşitul secolului XIX. Groful Bartos Gábor era stăpânul pădurilor de la capătul satului Derna şi, după "moda" vremii în nord-vestul Transilvaniei, a angajat slovaci ca să defrişeze codrii din zonă.
"A adus familii de slovaci de la Şinteu, ca tăietori de lemne. În schimbul muncii le-a dat pământul defrişat, să-şi facă pe el case", explică primarul comunei, Florin Magui (foto). Bartos vindea lemnele la uzina din Derna, aşa că şi el, şi muncitorii ieşeau în câştig.
Zi-lumină, slovacii doborau pădurile, iar noaptea dormeau în adăposturi improvizate din bârne şi pământ bătut. În timp, le-au transformat în case, aşa explicându-se de ce până şi în prezent multe din cele 128 de gospodării sunt împrăştiate prin pădure.
Au preferat Ungaria
După Unirea din 1918, Bartos, ca de altfel majoritatea nobililor unguri, n-a vrut să trăiască în România Mare, aşa că şi-a vândut toate proprietăţile de aici. "Slovacii or avut mulţi copii, că aşa era la ei. Când groful s-o hotărât să vândă, fiecare, după cum o avut bani, a cumpărat pământuri pentru ei. Nicio urmă pe care o lasă piciorul când calci n-a rămas nevândută la noi în sat", spune un sătean, Arpad Lenghel.
La fel au procedat, vânzând tot, şi fraţii lui Bartos, Adorján şi Jolanda. Până să înceapă al Doilea Război Mondial, toţi au plecat în Ungaria, unde au rămas până la moarte. "Există contracte de cumpărare, eu am unul de la bunicii mei care, la fel ca restul sătenilor, de atunci plătesc impozite pentru terenuri", spune Ştefan Iuras (foto). Şi alţi săteni au contracte, unele scrise de mână, altele autentificate la notari, unele în ungureşte, altele în româneşte, toate datând din perioada 1919-1934.
Niciun localnic n-a mai auzit de numele grofului până anul trecut, când au aflat, cu stupoare, că 15 presupuşi urmaşi revendică 79 hectare din satul lor, întins pe 134 hectare. Păduri, fâneţe, şcoala şi biserica din sat, dar şi 23 de case...
Nepoţi din flori
Procesul a fost deschis în 2013 la Judecătoria Marghita de trei persoane, Maghiar Hermina, Pop Corina şi Magheru Ioan, după ce o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate depusă la Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar Derna a fost respinsă în 2008. Pretinzând că sunt moştenitorii Jolandei Bartos, care n-a avut copii, şi că fratele ei, Gábor, le-a fost bunic, cei trei au revendicat pământuri pe care comuniştii le-ar fi confiscat de la femeie în timpul reformei agrare din 1945-1950. Fără să prezinte, totuşi, niciun act care să ateste abuzul.
Culmea, cei trei nu pot dovedi nici măcar că sunt moştenitorii Jolandei, depunând la Judecătorie doar desenul unui arbore generalogic făcut de mână, conform căruia Bartos Gábor ar fi avut o fiică, Bartos Parascheva (căsătorită Maghiar), care a făcut 12 copii, unul dintre aceştia fiind reclamantul Ioan Magheru, iar un altul Liviu Maghiar, decedat în 2002, tatăl Corinei Pop.
"Unii săteni zic că Parascheva a fost slujnică în casa grofului, nu fata lui. Oricum, dacă i-a fost fiică, a fost nelegitimă, pentru că Bartos n-a fost căsătorit. Noi încă îi căutăm femeii certificatul de naştere, să vedem ce scrie", explică primarul Magui. Presupuşii moştenitori n-au depus la Judecătorie decât certificatul de deces al Paraschevei, dar în cei patru ani scurşi de la începerea procesului celor trei reclamanţi li s-au alăturat şi alţi pretinşi copii sau nepoţi ai femeii, astfel că numărul pretendenţilor a crescut la 15. Niciunul nu e din sat, locuind în comune vecine ori în Oradea.
Chiar dacă acesta nu se află printre pretendenţi, sătenii zic că Parascheva ar fi fost mama fostului deputat PRM Bihor, Paul Magheru, dar fostul politician, născut la Derna, neagă. "Nu-i cunosc pe acei oameni", a declarat el BIHOREANULUI.
"Noi suntem stăpânii!"
Pentru că fostul edil al comunei, Victor Filip, nu le-a spus o vorbă despre proces, sătenii au aflat abia anul trecut, după ce l-au ales primar pe Magui. Vestea i-a panicat, pentru că mulţi nu şi-au întabulat terenurile. "Nu este specific doar acestui sat, se întâmplă şi în alte locuri. Din neglijenţă, din lipsă de educaţie, oamenii nu s-au înscris în Cartea Funciară", explică avocata Florentina Costaş, angajată să reprezinte Comisia funciară a comunei.
În actele funciare, abia vreo 50 de localnici figurează ca proprietari, în rest fiind notaţi, din perioada austro-ungară, fraţii Bartos. Totuşi, sătenii se jură că ei sunt adevăraţii proprietari, chiar dacă nu au urmat formalităţile juridice. Ca dovadă, aşa sunt trecuţi în Registrul Agricol, unde fraţii Bartos nu mai apar încă din perioada interbelică. "Ne atacă oamenii ăştia (n.r. - reclamanţii) fix pentru că ştiu că noi nu ne-am întabulat", se plânge Arpad Lenghel (foto).
Unii săteni spun că au rămas fără acte fiindcă aşa au fost vremurile. După al Doilea Război, mulţi localnici au plecat în Cehoslovacia, sperând că vor primi averile naziştilor de acolo. Ş-au lăsat pământurile şi casele din Sacalasău în grija vecinilor, dar fără să facă înţelegeri scrise şi luând actele de proprietate cu ei, fiindcă nu ştiau dacă se vor întoarce. "Dacă nu s-au întors, normal că nimeni nu mai are acele hârtii", spune Lenghel.
Oriunde, în Bihor
Joia trecută, la a 34-a înfăţişare de la Judecătoria Marghita, avocata comunei a depus la dosar copii după toate actele de vânzare-cumpărare încheiate între fraţii Bartos şi săteni găsite până acum. Totodată, ea a reiterat cererea ca reclamanţii să dovedească, nu doar să susţină, atât că sunt urmaşii grofului, cât şi că cele 80 de hectare au fost confiscate de comunişti. Nu de alta, dar satul... nici măcar nu a fost colectivizat! "Noi n-am avut colectiv, aşa că nu-mi explic cine ce terenuri a luat abuziv", zice şi primarul.
De cealaltă parte, avocaţii celor 15 pretendenţi au cerut ca Oficiul de Cadastru să comunice rezerva de terenuri din judeţ, precizând că moştenitorii ar acccepta să capete 80 de hectare în orice altă comună. "Familia Bartos nu are niciun interes să strămute satul. În măsura în care nu se poate face reconstituirea în zona respectivă, suntem de acord să primească terenurile în alte zone", a precizat Tincuţa Şaitoş, unul dintre avocaţii lor. Rămâne de văzut cum vor cântări judecătorii probele pe care le au în faţă...
RECORDMENI LA MOŞTENIRE
Proces cât pentru un judeţ
Cel mai amplu proces de revendicare din Bihor vizează nu un singur sat, cum e cazul Sacalasăului, ci patru comune! În 2011, BIHOREANUL arăta că moştenitorii lui Alexandru Gheorghe Mateescu, fost petrolist din zona Prahovei în perioada interbelică, cer de la primăriile Vadu Crişului, Şuncuiuş, Auşeu şi Măgeşti 62.682 hectare de pădure care ar fi făcut parte din averea boierului. Practic, moştenitorii pretindeau o suprafaţă de două ori mai mare decât teritoriul celor patru comune la un loc, cu tot cu drumuri, arături şi acareturi.
În septembrie 2010, ei au câştigat la Judecătoria Aleşd, dar sentinţa de reîmproprietărire a fost atacată de Prefectură şi de cele patru primării. De atunci, procesul s-a strămutat la Tribunalul Olt, iar de acolo la Cluj, în prezent fiind suspendat deoarece între timp certificatele moştenitorilor au fost contestate la Bucureşti de alţi presupuşi urmaşi ai lui Mateescu.
RETROCEDĂRI CU CORUPŢIE
Săteni fără sat
Sătenii din Sacalasău Nou se confruntă cu o situaţie similară celor din Nadăş (jud. Arad), ale căror pământuri au intrat integral în posesia unei familii după un proces dubios. În 2013, o sentinţă a Tribunalului Arad a şocat întreaga ţară după ce magistraţii au decis, definitiv şi irevocabil, să retrocedeze 8.700 hectare, adică tot extravilanul localităţii, soţilor Mihai şi Viorica Colţeu, care au îngrijit-o pe o anume Ecaterina Mairovitz, ultima urmaşă a grofului Iosif Grosz, căruia comuniştii i-au confiscat pământurile. În 2014, DNA a deschis o anchetă, descoperind pe de o parte că testamentul bătrânei Mairovitz a fost falsificat, iar pe de alta că notarii i-au atestat în fals ca moştenitori pe soţii Colţeu. Totuşi, conform presei arădene, ancheta pare să stagneze de atunci.