Mai sunt câteva secunde. Niciuna dintre echipe nu mai găsește poarta, iar tabela arată 9-9. Timpul se scurge, iar pentru Raul se apropie momentul în care presiunea va fi pe umerii lui: urmează loviturile de departajare...
Câteva minute mai târziu, CSM Oradea avea să redevină - după 10 ani - campioana României la polo. Ce s-a întâmplat între timp va rămâne în istorie, cel puțin pentru clubul orădean: cu reflexe impecabile și sânge rece, tânărul portar a apărat toate cele trei șuturi ale sportivilor de la Steaua, iar fanii l-au comparat cu legendarul Duckadam.
BIHOREANUL vă prezintă povestea unui campion care nu caută aplauzele, dar le merită...
Spre glorie
„Părinții m-au dus întâi la karate, dar nu mi-a plăcut. Am început înotul pentru că eram un pic mai grăsuț și apoi am ajuns la polo”, povestește orădeanul Raul Gavriș (27 ani) despre începuturile sale, amintindu-și că a fost impresionat de atmosfera unui meci intens de polo pe care l-a văzut, când era mic, cu tatăl său, la Bazinul Olimpic.
Potențialul i-a fost remarcat de antrenorul Ciprian Cîmpeanu - acum secundul CSM Oradea - și, pas cu pas, a urcat prin diferitele categorii de vârstă. În 2010 a câștigat primul titlu la copii. Au urmat ani de antrenamente și meciuri la CS Crișul, o scurtă experiență la Honvéd, în Ungaria, apoi revenirea acasă. „Poloul este un sport dificil. Plăcut, dar mai ales dificil. E un efort continuu, inclusiv psihologic”, dezvăluie campionul.
Din 2016-2017 face parte din lotul CSM Oradea, ca al doilea portar, secondând sportivi cu palmares, ca Gojko Pijetlović, campion olimpic cu Serbia, și mai nou Lazar Dobožanov, selectat în lotul lărgit al naționalei aceleiași țări.
Poate a fost destinul...
Sezonul 2024-2025 a fost, în cuvintele lui Raul, „cel mai bun din carieră”, căci a primit șanse și le-a fructificat din plin. În decembrie, într-un meci crucial din Champions League, cu Steaua, a intrat titular în locul lui Dobožanov, care se îmbolnăvise. „Poate a fost destinul...”, spune acum tânărul, care, deși emoționat, a apărat bine, a scos penalty-uri și și-a ajutat echipa să obțină o performanță istorică: accederea între primele 8 echipe ale Europei.
Antrenorul muntenegrean Petar Kovačević, aflat în primul său sezon la CSM, i-a dat încredere și a mizat pe el în mai multe partide din finala tensionată a Superligii Naționale, cu rivala Steaua, care obținuse 8 titluri naționale consecutive. Și în meciul decisiv, din deplasare, disputat pe 30 mai, a ales să-l trimită în poartă tot pe el.
„Raul nu are nevoie să atragă atenția asupra sa. A fost foarte dedicat și prezent în acest sezon. S-a integrat perfect în tandem cu Lazar Dobožanov. A fost o verigă importantă în succesul echipei noastre”, l-a caracterizat Kovačević pentru BIHOREANUL.
„Am știut...”
Înaintea celui mai important meci din carieră, Raul Gavriș n-a putut dormi. A simțit emoțiile, dar nu s-a lăsat copleșit. „Mi-am făcut toate scenariile în cap. Unul era că ajungem la penalty-uri și că apăr”, povestește el.
Chiar dacă a avut intervenții salvatoare și în timpul meciului, încheiat cu 9-9, Raul - muncitor și exigent - spune că și-ar fi dorit să fie și mai eficient. Când a sosit momentul loviturilor de departajare, trase de la 5 metri și foarte greu de parat, a strălucit. Le-a apărat pe toate cele 3 ale steliștilor, în timp ce poloiștii orădeni au marcat 3 consecutive, finala fiind tranșată cu 12-9.
„Am știut că o să câștigăm! A fost un sentiment pe care nu-l pot explica, dar știam unde o să meargă fiecare șut. A fost intuiție. Sau ceva mai presus de mine...”, spune eroul finalei. Cel puțin în istoria recentă a poloului românesc, nimeni n-a reușit o performanță ca a lui.
Erou timid
A urmat o bucurie imensă: „Am fost copleșit! N-am știut: să râd, să sar?”. Raul a fost felicitat de club, colegi, familie, fani. Nu e obișnuit cu atâta atenție publică și, de altfel, se descrie ca o fire timidă, retrasă. „De câteva zile sunt în centrul atenției și nu știu cum să reacționez”. Totuși, s-a bucurat să se întâlnească cu suporterii, să le acorde autografe și să dea lovitura ceremonială de deschidere în finala de baschet CSM Oradea vs. U BT Cluj-Napoca.
Părinții săi, Ioan și Monica, i-au fost alături mereu, cum i-au fost și bunicii, și logodnica Iulia, pe care a cerut-o de soție de Crăciun și alături de care se pregătește de nuntă. „Mă bucur că am putut să-i fac mândri și fericiți”, spune tânărul.
Cu licență și masterat în sport, își continuă cariera în bazin. Contractul cu CSM Oradea expiră, dar atât el, cât și clubul doresc să-l prelungească.
Iar Raul va putea din nou să-și pună la lucru reflexele salvatoare...