Un drum cu trenul de la Oradea până la Mangalia poate dura şi 24 de ore. O asemenea deplasare seamănă cu o călătorie în timp. Dacă s-ar scula din morţi, marele Carol I i-ar scutura pe şefii de la Transporturi de ce viteza trenurilor a scăzut cu 20 km/h faţă de cea din 1880.
Ştiu, paraziţii de prin Minister vor comenta că n-au bani să repare liniile şi să întreţină locomotivele. Dar mizeria din trenuri? Nici bani de detergent nu au? Oare la serviciu şi ei vin tot aşa de murdari ca trenurile pe care le lasă în circulaţie? Când vezi vagoanele antice te aştepţi să apară indienii să jefuiască garnitura; oricum, pe la Tileagd şi Vadul Crişului urcă şi din aceştia...
Brusc, trenul se opreşte în pana prostului. N-or fi furat mecanicii motorină cu simţ de răspundere, depăşind limita. Apoi, locomotiva ia foc! După ce ne urnim din nou la drum, se desprinde de vagoane. Mai bine se aprindea când nu era cuplată la garnitură, că pericolul ar fi fost mai mic. La sosirea la destinaţie vom fi puşi să plătim supliment de bilet pentru copii, pentru că între timp au ajuns adulţi.
E jenant cu CFR-ul, hai să încercăm cu Taromul. Un bilet până la Bucureşti costă de cinci ori mai mult decât unul până la Londra! Dacă nici cu avionul nu merge, hai la drum spre Cluj pe E 60. Se circulă bară în bară, se depăşeşte la risc, din disperare, au mai apărut şi insulele morţii...
Patru ore până la Cluj, 12 până în Bucureşti, 24 până la Mangalia. Cinci ore până la Viena şi opt până la Mediterană. Mai e Oradea în România?