.jpg "PLĂTIŢI, VĂ ROG! De trei ani, Distrigaz Vest extinde reţelele de gaz exclusiv pe banii clienţilor. Spre exemplu, una dintre cele mai mari investiţii din acest an, extinderea reţelei de gaz din zona Nufărul, este suportată de firma Kaufland. Concernul german trage gaz la viitorul hypermarket din strada Ogorului")
Gazul a încetat să mai fie o opţiune. Orădenii rămaşi în afara sistemului centralizat de termoficare se vor încălzi în continuare cu lemne, indiferent că stau în buricul târgului sau undeva pe deal...
BIHOREANUL a descoperit că, după trei ani încheiaţi pe pierdere, firma Distrigaz Vest nici nu mai are bani de investiţii şi nici nu se poate credita. Iar perspectivele unei reveniri miraculoase sunt minime...
Adio, gaz!
În vară, când muncitorii săpau pe strada Vasile Alecsandri, locuitorii zonei centrale s-au bucurat. Cum jumătate din "Dorobanţiul de Oradea" se încălzeşte şi acum pe lemne, oamenii sperau că, în sfârşit, se vor racorda la gaz. Dar, nu! Constructorii au îngropat conductele de apă, canalizare, termoficare, curent şi internet, apoi au acoperit şanţul la loc. Vreme de 5 ani strada nu va mai putea fi spartă. Cine vrea, se racordează la CET, cine nu, se încălzeşte din fierăstrău. Şi la fel este pe majoritatea străzilor netermoficate din oraş!
Primarul Ilie Bolojan spune că nici măcar nu e vorba de o strategie a municipalităţii de a proteja CET-ul. "Acum 6 luni le-am prezentat, într-o întâlnire, tuturor furnizorilor de utilităţi lucrările pe care urma să le facă Primăria şi le-am cerut să se sincronizeze. Distrigaz este o firmă privată, care îşi planifică investiţiile cum crede de cuviinţă, aşa că mai mult de atât nu aveam ce să fac", povesteşte Bolojan.
Pe datorie
De fapt, mai mult n-a putut face nici măcar Distrigaz. După o perioadă de vârf, la mijlocul anilor 2000, când a vândut CET-ului gaz în cantităţi industriale încasând bani grei, firma a trecut "pe minus". Pierderea CET-ului ca şi client pe fondul scumpirii gazului, banii "îngropaţi" în reţele de mare capacitate menite să alimenteze consumatori iluzorii precum CET II, care nu a mai fost niciodată repornit, sau cartierul Europa, neocupat în proporţie de 50%, şi diminuarea cererii din partea orădenilor au împins firma pe marginea prăpastiei. Puţină lume ştie, dar încă din 2009 atât Distrigaz Vest, ca firmă, cât şi o parte din sediul situat în Piaţa 1 Decembrie 4-6, erau de vânzare. Dar cine să le ia, în criză?
În condiţiile în care nici nu poate atrage noi credite, pentru că lucrează în pierdere şi are, oricum, de plătit rate la bănci, firma a trăit în ultimii 3 ani din "ajutoare" de la acţionari. În anul 2010, RMG România, acţionarul majoritar în Distrigaz Vest, a făcut o majorare de capital de 9,2 milioane lei. Suma se adaugă împrumuturilor date în nume propriu de Adrian Comşa, deţinătorul RMG, despre care zvonurile spun că s-ar ridica undeva la 6 milioane euro. Deci nici vorbă de alţi bani pentru extinderi de reţele...
"Cum, nu sunteţi neamţ?"
Lucrurile n-au stat însă întotdeauna aşa. Înfiinţată în 2001, când preţul gazelor naturale era încă accesibil, Distrigaz Vest s-a dorit o alternativă la CET. Firma a luat naştere prin asocierea consiliilor locale din Oradea, Sânmartin, Oşorhei, Cetariu şi Nojorid cu Distrigaz Nord, compania de stat specializată în distribuţia gazelor. La acea dată Distrigaz Nord deţinea 88,70% din firmă, iar Oradea 10%.
Un an mai târziu, nemţii de la RMG (Regel Messtechnik Gmbh) şi-au anunţat intenţia de a cumpăra acţiuni în societate, fiind prezentaţi ca investitori puternici şi cu experienţă, capabili să introducă gazul în Oradea. Consilierii locali au aprobat fără comentarii retragerea firmei de stat din asociere, fără să bănuiască măcar că girează pentru afacerea unor "băieţi deştepţi" din energie. Căci RMG România, care deţine astăzi 96,45% din Distrigaz Vest are în comun cu concernul german numai numele! Fondată tot în 2001, firma Reglare Măsurare Gaze România (RMG), cu sediul în Ploieşti, aparţinea de fapt unor afacerişzi apropiaţi PD şi grupului Luxten care tot atunci concesiona cu succes, ajutat de fostul primar Petru Filip, sistemul de iluminat public din oraş pentru 20 de ani.
Conform anecdotelor, nici măcar viceprimarul Rozalia Biro n-a ştiut, ani de zile, că Distrigaz este de fapt o afacere românească. "Cum, nu sunteţi neamţ?", l-ar fi întrebat ea surprinsă, în cadrul unei întâlniri din 2008, pe deţinătorul firmei, Adrian Comşa (foto). La acea dată milionarul gălăţean, cu afaceri în energie, construcţii şi comerţ, ocupa locul 170 în Topul Forbes cu o avere de peste 30 milioane euro. Şi, dacă nu ar fi venit criza, Distrigaz i-ar fi adus, la rândul ei, bani frumoşi...
Contract cu obligaţii "zero"
Distrigaz Vest a concesionat în 2004, de la Ministerul Economiei, pentru 49 de ani distribuţia de gaze naturale în Oradea. Conform contractului, făcut şmechereşte, firma trebuia să extindă până în 2007 reţeaua de gaz în tot municipiul, peste 300 km. În 2011 lucrările sunt abia pe la jumătate, dar aceasta nu poate fi penalizată. Profitând de prostia sau complicitatea funcţionarilor, Distrigaz şi-a asumat în acte investiţii între maxim 1.700 miliarde lei şi minim... zero lei. Deci s-a achitat de obligaţii!
Asta nu înseamnă însă că nu şi-ar dori noi clienţi. "Pentru că firma nu are posibilitatea să investească în reţele, am gândit un sistem de cofinanţare perfect legal, prin care noi venim cu proiectul, autorizaţiile şi ţeava, iar clienţii asigură săpatul şanţului şi aducerea la starea iniţială a carosabilului", spune Ioan Pâc Blaj (foto), directorul Distrigaz Vest.
Cel puţin la firme, metoda a funcţionat. În urmă cu 3 ani Real a suportat costurile reţelei de gaz de la ieşirea din Rogerius până la noul hypermarket din Episcopia, iar acum Kaufland suportă aceleaşi costuri din Nufărul până pe Ogorului, unde construieşte un magazin. Pentru că orădenii, prea săraci să plătească pentru şanţuri, nu se pot înhăma la astfel de cheltuieli, conducerea societăţii speră că va relua investiţiile după trecerea CET-ului pe gaz, când "contorul cu bani" va începe să se învârtă din nou. Dar se înşeală...
Fără intermediari!
BIHOREANUL a aflat că municipalitatea nu are de gând să alimenteze viitorul CET prin conducta unui intermediar. "Nu e vina noastră că Distrigaz a mizat pe CET ca pe un consumator strategic în loc să se extindă în tot oraşul când avea bani. Noi avem obligaţia faţă de orădeni să găsim cea mai ieftină sursă de gaz", spune Marcel Boloş, şeful Direcţiei Management Proiecte cu Finanţare Internaţională.
Municipalitatea a şi făcut demersuri încă din 2009 pentru racordarea directă la sistemul naţional de transport gaze aparţinând Transgaz, care trece prin apropierea CET-ului, pe considerentul că furnizorul direct are preţuri mai mici decât distribuitorul. Deocamdată, cererea a primit aviz negativ. Transgaz a pretextat că "nu se pot asigura distanţele de siguranţă ale racordului şi ale staţiei de reglare măsurare faţă de obiectivele învecinate".
Refuzul, care convine de minune Distrigaz, nu a făcut decât să-l îndârjească pe primarul Ilie Bolojan. Pentru început, municipalitatea a comandat un studiu care să identifice modalităţi de racordare la Transgaz care să nu pună probleme de siguranţă, iar între timp aşteaptă vremuri mai bune pentru lobby-ul politic necesar avizului. "Nicio problemă că nu ne racordează. Noi nu ne grăbim. Abia acum va începe construirea noii centrale pe gaz, iar până la sfârşitul anului 2013, când va fi aceasta gata, se pot întâmpla multe", spune primarul.
Bolojan este convins că răspunsul primit are în spate raţiuni politice, dar că se poate schimba, odată cu "politrucii", după alegerile de anul viitor. Iar Distrigaz va realiza că a ars gazul de pomană aşteptând ani de zile să curgă bani pe conducta de distribuţie...
IEFTIN, DEOCAMDATĂ...
Distrigaz vs CET
Reprezentanţii Distrigaz spun că, în condiţiile retragerii subvenţiei pentru plata energiei termice, încălzirea pe gaz este mult mai ieftină decât cea furnizată de CET. "O butelie de gaz, care pe om îl ţine o lună, costă 60 lei, în vreme ce vara asta clienţii noştri au plătit pentru apă caldă şi gaz, împreună, cam 25 de lei pe lună", spune Ioan Pâc Blaj. Conform directorului, consumul de gaz pentru încălzire, apă caldă şi gătit costă pe lună de iarnă circa 176 lei pentru o garsonieră mare, 241 lei pentru un apartament cu 2 camere de peste 55 mp şi circa 320 lei pentru un apartament cu 3 camere de peste 90 mp. Prin comparaţie, CET-ul este de două ori mai scump!
Reprezentanţii Primăriei zic că situaţia este doar provizorie. "Ce nu se spune este faptul că preţul gazului va creşte treptat, pentru că în unele ţări occidentale este deja de două ori mai scump, iar încălzirea exclusiv pe gaz nu are cum să coste mai puţin decât cea obţinută centralizat pe gaz şi apă geotermală", afirmă Marcel Boloş. Directorul mai spune că pe viitor, pe lângă scumpirea gazului, consumatorii privaţi vor trebui să suporte, la fel ca agenţii economici, o taxă de poluare. Ceea ce va face mult mai atractivă încălzirea în sistem centralizat...