Proiectul a fost aprobat, finanţarea a fost virată, banii s-au tocat pe prostii, iar apoi Comunitatea Europeană i-a cerut înapoi. Din buzunarul orădenilor!

Proiectul "Votaţi bicicleta!" a eşuat atât de categoric încât a devenit manual pentru toţi juriştii municipalităţii. La capitolul "aşa nu!"...

"Votaţi bicicleta!"

Proiectul "Votaţi bicicleta!" a fost unul dintre primele demarate de Primărie pe bani europeni. Început în 1999, când Oradea era condusă de liberalul Mihai Sturza, a fost materializat pe mandatul lui Petru Filip. Conceptul a fost oferit municipalităţii de către un amic al consilierului orădean Marcel Tarţa, bucureşteanul Adrian Relicovschi, care în schimb a cerut să fie implementat, fără licitaţie, prin firma sa, Folos Consulting. Cum formalităţile au decurs greoi, proiectul a fost demarat abia în februarie 2002, când a fost aprobat şi de Consiliul Local.

Pe scurt, Comisia Europeană punea la dispoziţia Primăriei 330.000 euro ca să încurajeze utilizarea mijloacelor de transport nepoluante şi să amenajeze piste de biciclete. La rându-i, Primăria contribuia cu circa 370.000 euro, pentru cumpărarea de calculatoare şi plata funcţionarilor.

11 Tarta.jpgConform înţelegerii, Folos Consulting a devenit manager în proiect, iar Centrul de Afaceri Transilvania Oradea (CATO) condus de Marcel Tarţa (foto), pe atunci consilier local, trebuia să se ocupe de mediatizare, Proiect Bihor trasa pistele de biciclete, iar Inspectoratul pentru Protecţia Mediului măsura scăderea poluării. Partenerii urmau să primească fiecare cam 50.000 de euro, iar Protecţia Mediului 81.000 de euro.

Banii înapoi!

Odată semnat contractul în vara anului 2002, Comisia Europeană a virat beneficiarului, adică Primăriei, un avans de 131.231 euro. Suma reprezenta 40% din valoarea proiectului, iar banii s-au împărţit între parteneri. Primăria a păstrat 88.400 euro, 36.000 euro a dat firmei Folos Consulting, iar CATO 24.000 euro.

După 6 luni, partenerii urmau să depună primul raport cu privire la cheltuirea sumelor. Dar în afară de văruirea unor artere din oraş şi botezarea lor drept piste de biciclete, de achiziţionarea unui panou cu leduri pe care se afişează noxele înregistrate cu o zi în urmă şi de cumpărarea a 150 biciclete cu GPS pentru a fi urmărite prin satelit, mare lucru nu s-a mai văzut din proiect. Aşa că UE şi-a cerut banii înapoi.

După verificări repetate, pe 3 iulie 2006 Comisia Europeană a trimis primarului Petru Filip o "notă de debit" prin care cerea returnarea a mai bine de jumătate din avansul plătit, adică 75.043 euro, cu penalităţi cu tot. Motivele? CATO n-a putut prezenta documente justificative pentru cheltuielile de personal şi a încercat să deconteze alimente, benzină, telefoane, mese la restaurant şi cazări la hotel pentru Marcel Tarţa. Adică lucruri fără legătură cu promovarea mersului pe bicicletă! Iar Folos a luat şi ea banii, apoi gata, nu s-a mai implicat în proiect. "Calitatea slabă a serviciilor prestate nu justifică plata niciunui ban", se menţionează în nota de plată trimisă de experţii europeni.

Fură şi fugi

11 Jarca.jpgBIHOREANUL a aflat că deşi municipalitatea a plătit banii către UE încă în iulie 2006, nu şi-a recuperat nici acum paguba de la firma lui Tarţa şi de la Relicovschi. În total, 36.000 de euro. "Am deschis acţiune la Tribunal pentru recuperarea sumelor, dar nu s-a ajuns la fondul cauzei. Instanţa ne-a pus de cinci ori să facem dovada că am citat CATO să se prezinte la proces", spune Horia Jarca (foto), directorul Administraţiei Imobiliare Oradea (AIO), structura care s-a ocupat de proiect.

Jarca spune că CATO, al cărui director general este Marcel Tarţa, nu poate fi citată pentru simplul fapt că... legal, nu există! "Tribunalul ne-a comunicat că în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor, CATO nu există, şi nu figurează nici ca firmă la Registrul Comerţului", spune Marioara Roşan, şeful Serviciului Juridic al AIO.

Cum pentru recuperarea sumelor de la CATO şi Folos Consulting a fost deschis un singur dosar, nici firma bucureşteană nu a ajuns în faţa instanţei. Iar întrucât cauza s-a tot amânat, acum instanţa vrea să închidă dosarul. "Ni s-a sugerat că dreptul Primăriei de a revendica banii ar fi prescris fiindcă au trecut 7 ani de la efectuarea plăţilor. Dar UE ne-a cerut banii înapoi în 2006", spune Roşan.

Ţap ispăşitor

Reprezentanţii Primăriei spun că dacă AIO pierde procesul, vor cere ca recursul să fie judecat la o altă Curte de Apel din ţară. "Aici e vorba de persoane publice. Directorul CATO, Marcel Tarţa, este acum consilier judeţean, îl vezi oriunde, numai pentru proces devine de negăsit", spune Jarca. Ce-i drept, nici BIHOREANUL n-a reuşit să dea de el. Are toate telefoanele închise, iar la sediul CATO din bulevardul Decebal 15 funcţionează acum un magazin şi un... solar.

11 Bolos.jpgLucrurile nu se vor opri totuşi aici. Dacă nu reuşeşte să-şi recupereze banii de la Tarţa şi Relicovschi, municipalitatea se va îndrepta împotriva funcţionarilor implicaţi în proiect. "Cineva trebuie să plătească. Nu se poate să închei un contract cu o asociaţie fără să verifici dacă aceasta există legal sau nu", spun surse din conducerea municipalităţii. Cum singurul rămas în Primărie este Marcel Boloş (foto), fost director economic al AIO, în prezent şeful Direcţiei de Dezvoltare Durabilă, acesta pare victimă sigură. Chiar dacă spune că nu are nicio vină: "Noi avem un contract semnat de Marcel Tarţa, ca director al CATO, municipalitatea a dat în judecată Centrul, nu văd de ce să plătesc eu în locul lui".

În aceeaşi situaţie sunt însă toţi orădenii, pentru că au plătit din buzunarul lor banii ceruţi înapoi de Comisia Europeană. Ca de obicei, unii au comandat distracţia acum 6 ani, iar alţii plătesc, azi, pagubele!


"Proiectul „Votaţi, bicicleta!" a fost una din cele mai proaste afaceri ale Primăriei. Nu pot spune dacă deschidem proces împotriva vreunui funcţionar, că nu vreau să stric nimănui sărbătorile"

primarul Ilie Bolojan


BICICLETE PE JANTĂ
Salvaţi ce se mai poate!

De pe urma proiectului "Votaţi bicicleta!" Primăria s-a ales cu un panou cu leduri, câteva trasee pentru biciclişti văruite pe marginea drumului şi 95 de biciclete cu GPS ţinute într-un depozit. Celelalte 55 au fost împărţite pe la instituţii cum ar fi Poliţia, Protecţia Mediului, Gardienii Publici şi Universitatea Oradea, care nu le folosesc. "Când terminăm inventarul vom găsi o soluţie pentru a le da pe bază de semnătură instituţiilor care au nevoie de ele", spune Horia Jarca.

Dacă bicicletele mai pot fi folosite, în schimb, pistele nu pot fi extinse. Legislaţia rutieră permite amenajarea lor doar dacă banda de circulaţie pentru maşini este de cel puţin 3,5 metri şi există spaţii de siguranţă lângă trotuare, ceea ce în Oradea nu se întâmplă.

Pistele au fost vopsite pe Aleea Emilian Chitul (între Piaţa Decebal şi Podul Ferdinand) şi porţiunea de la Parcul Bălcescu spre Universitate, pe câteva străzi lăturalnice spre Parcul 22 Decembrie, cu ieşire în Cantemir, şi continuă până în capătul cartierului Nufărul. Pe trotuar, printre pietoni...