Dor de ducă
Nu-i un secret: PS Sofronie se vrea de mult mitropolit de Banat. Eparhia pe care chiar la începutul păstoririi sale a înjumătăţit-o pentru a-l trimite în Sălaj pe fostul vicar Petroniu Florea, în care şi-a ostilizat preoţimea prin ameninţări cu caterisirea şi în care şi-a îndepărtat credincioşii prin scandalurile în lanţ, nu-l mai încape.
Sofronie e cu atât mai motivat să plece cu cât, instalat la Oradea în ianuarie 2007, şi-a împlinit deja sorocul de 7 ani pe care un ierarh trebuie să-l împlinească înainte de a se putea muta în altă eparhie. Şi s-a pregătit intens! Pentru a intra sub rasa patriarhală, a desprins Episcopia Oradiei de Mitropolia Clujului şi a alipit-o la cea a Sibiului, condusă de ÎPS Laurenţiu Streza, prieten al Patriarhului. Mai mult, şi-a dat doctoratul cu Streza şi a aranjat ca acesta să fie uns Doctor Honoris Causa al Universităţii orădene...
Votul şi chivotul
Când vrea, Sofronie ştie să se facă plăcut. Episcopul şi-a cultivat stăruitor colegii din Sfântul Sinod şi îşi donează de luni de zile salariul pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului, proiectul-forte al Patriarhului. Săptămâna trecută, la împlinirea a 7 ani de la întronizarea lui Daniel, Drincec a citit în Catedrala Patriarhală mesajul de felicitare din partea Sinodului. Discursul bombastic şi împănat cu osanale de proporţii mitice a fost întrecut în excentricitate doar de cadoul dăruit la final Patriarhului: Sfântul Chivot întruchipând Catedrala Mânturii Neamului.
Realizat în Atelierele Patriarhiei din argint suflat cu aur, giuvaerul (foto) lucrat manual la dimensiuni considerabile va sta pe Sfânta Masă din altarul viitoarei catedrale şi va servi ca loc de păstrare a Sfintei Împărtăşanii ce se împarte bolnavilor. Estimat la câteva zeci de mii de lei, cadoul l-a impresionat pe PF Daniel. De altfel, acesta l-a trimis pe Sofronie să-l reprezinte săptămâna aceasta la o conferinţă în Grecia, iar la întoarcerea în ţară i se va înfăţişa pentru a da seamă de îndeplinirea misiunii, dar şi pentru a primi noi însărcinări patriarhale...
Favorit, deocamdată...
Dacă până acum episcopul Caransebeşului, Lucian Mic, părea favorit pentru scaunul mitropolitan la alegerile programate luna viitoare, de săptămâna trecută în Dealul Mitropoliei răsturnarea de situaţie e descrisă printr-un calambur: "Sofronie este mai mult tare decât Mic!". PS Lucian Mic e privit cu rezerve de venerabilii Sfântului Sinod, care îl bănuiesc că ar fi lansat în septembrie zvonul morţii ÎPS Corneanu, deşi acesta încă era pe patul de spital. Mic mai are şi dezavantajul de a fi amic cu vicepreşedintele PSD Ilie Sârbu, socrul premierului Victor Ponta, fost preot în Timişoara, iar Patriarhul vrea să ferească Biserica de vâltoarea electorală.
Pe lista favoriţilor se mai află şi arhiepiscopul Ioan Selejan al Covasnei şi Harghitei, care a candidat până acum şi pentru scaunul mitropolitan de la Cluj, şi la conducerea Patriarhiei, şi care a reuşit să păstreze flacăra românismului evitând conflictele interetnice. PS Ioan este însă prea valoros Bisericii Ortodoxe în Secuime pentru a fi lăsat să plece, aşa că şansele sale sunt ceva mai reduse.
Deşi el însuşi nu poate candida la şefia Mitropoliei, Paisie Lugojanul, episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, va avea un cuvânt greu de spus în alegerea viitorului arhipăstor, deoarece el va da glas propunerii făcute de oamenii locului. Fost secretar al lui Sofronie în Ungaria şi apropiat al lui Lucian în România, Paisie le-ar fi promis nominalizarea ambilor candidaţi, urmând să-l susţină pe cel cu şanse mai mari pentru a putea avansa episcop în locul respectivului. Nu este însă exclus să fi făcut înţelegeri şi cu alţi episcopi.
Oricum ar fi, pentru niciunul nu se va ruga o întreagă eparhie cu atâta căldură ca pentru Sofronie al nostru. Dacă trebuie şi-i musai, să ajungă mitropolit, numai să plece!