Deşi peste numele lui părea să se fi aşternut uitarea, ca peste cei duşi de pe lumea asta, Gheorghe Sârb, fost prefect PSD şi deputat PDL, a ajuns în gura BIHOREANULUI când nici cu gândul nu gândea.

Nu că ar fi comis cine ştie ce ticăloşie, pentru că, să recunoaştem, nu e genul. Însă doar pentru că-i lipseşte gena tâlhăriei nu se poate spune că n-a muşcat din mărul hoţiei. De un an beneficiază de o sinecură de inspector guvernamental, deşi nu înapoiază nimic societăţii în schimbul salariului gras pe care aceasta i-l plăteşte. Şi năravul de a-ţi însuşi bani pentru care nu munceşti ce-i, dacă nu furt?

Într-un fel, Sârb e şi de compătimit. Sub flamura PSD a condus un judeţ pe vremea când a fi subprefect ori prefect însemna cel puţin a te întoarce acasă de la "serviciu" cu portbagajul burduşit. Apoi a părăsit partidul lui Năstase, care îl făcuse om, pentru a migra în tabăra lui Băsescu. O vreme, n-a avut nicio treabă. A vegetat în Parlament netulburat măcar de-o tentativă de idee, ca atâţi alţi colegi din toate partidele. În 2008, însă, când mandatul i s-a încheiat şi n-a mai prins o candidatură în PDL, fiindcă nu ajungea nici până la glezna granzilor Filip, Seremi ori Bot, omul nostru s-a aplecat după osciorul pe care partidul i l-a aruncat după festinul electoral: postul de inspector guvernamental, în care să stea până ce peste el se va aşterne pecetea uitării.

Nu e cazul, totuşi, să-l căinăm. Gheorghe Sârb nu e nici modelul despre cum să-ţi tragi o diplomă universitară, nici pildă de bărbăţie politică, nici tipul onest de funcţionar. Este omul fără însuşiri, dar cu ambiţii, fie ele şi jenant de mici. Politrucul care, frustrat că n-are nici şcoală şi nici minte să răzbească între rechini, acceptă umil şi condiţia de plevuşcă, cu singura condiţie să aibă locşorul lui în acvariu.

Ghiţa nost', cum era alintat de foştii tovarăşi din PSD, nu e însă cel mai mare vinovat pentru leafa nemuncită. Am mai spus, şi mai mare e culpa celor care dau pe nemerit. În acest caz, a premierului Emil Boc, care la televizor mitraliază "nesimţiţii" din sistemul bugetar, dar la sediul partidului şi al Guvernului le hrăneşte lăcomia. Un calcul simplu arată că doar pentru plata celor 100 de "Sârbi" din întreaga ţară, bugetul a fost prăduit anul trecut cu 2,5 milioane de euro. Suficient cât să ţii nu mai puţin de 700 de profesori, timp de un an, cu salarii de peste 1.200 de lei.

Oricât de naiv pare, asemenea nesimţire şi cinism trebuie necontenit imputate guvernanţilor. Ei îşi păstrează puşca şi cureaua lată, fără s-o strângă măcar cu o gaură, în timp ce la popor se întorc doar ca să-l trimită în şomaj ori să-l pună la noi biruri. Apropo: aţi auzit ca miniştrilor şi parlamentarilor să li se reducă lefurile pe motiv de criză? Nu că din ele ar trăi, dar...