"Tata hoţilor" se vrea afară!

După un sejur de doi ani în Penitenciarul Oradea, fostul şef al Secţiei penale din Tribunalul Bihor, Mihai Viorel, cere liberarea condiţionată. Condamnat în 2007 la 4 ani de închisoare pentru o şpagă de 150.000 de mărci germane, fostul magistrat se declară acum "îndreptat" şi apt să revină în societate.

BIHOREANUL a descoperit că drumul lui Mihai Viorel spre libertate a fost bătătorit chiar de conducerea Penitenciarului Oradea, care i-a dat aviz favorabil fără o documentare serioasă şi pe considerente de-a dreptul hilare: cum că magistratul s-a "reeducat" ca spectator la meciuri de fotbal şi ca şi cititor de romane.

În realitate, însă, fostul judecător avea cu totul alte preocupări. Sub nasul gardienilor, a reuşit să divorţeze şi să-şi transfere averea pe numele neamurilor, pentru a scăpa astfel de confiscarea şpăgii dispuse prin sentinţa de condamnare. Evident, amănuntul nu apare în caracterizarea de pârnăiaş-model pe care comisia de liberare condiţionată din Penitenciar a înaintat-o judecătorilor chemaţi să se pronunţe în chestiune.

BIHOREANUL vă prezintă un exemplu grăitor al modului în care angajaţii statului îşi bat joc de normele sistemului judiciar, permiţând de cele mai multe ori ieşirea din închisoare a unor infractori notorii. Care, de regulă, se şi întorc...

"Tata hoţilor"

Judecătorul Mihai Viorel s-a ales cu această poreclă din vremea când conducea Secţia Penală a Tribunalului Bihor şi dicta soarta interlopilor din oraş. În final, tot din cauza lor a ajuns şi în spatele gratiilor. În baza denunţului unui escroc mărunt, Cornel Matei, mai cunoscut sub porecla Rizzo, Mihai Viorel a fost anchetat de procurorii DNA pentru luare de mită, fiind acuzat că, în 1998, a pretins 150.000 de mărci germane, din care ar fi primit efectiv 135.000, pentru a facilita eliberarea din arest a şase interlopi acuzaţi de şantaj, printre care şi Viorel Pop, zis Uscatu, patronul hotelului Silver din strada Făcliei.

Uscatu fusese angajat atunci de un cetăţean maghiar, Pelsoczi Tibor, să recupereze 310.000 DM de la fostul său asociat, orădeanul Szabo Ştefan, cu care se ocupa de comerţ cu magiun şi prune. Szabo îi luase banii pentru a cumpăra marfă, dar ulterior l-a anunţat că fructele s-au alterat. Pelsoczi a apelat la serviciile recuperatorilor lui Uscatu, promiţându-le 20% din sumă. Ameninţat cu moartea şi cu răpirea copilului, Szabo a plătit recuperatorilor 37.000 DM, însă apoi a anunţat Poliţia, iar interlopii şi fostul său asociat ungur au fost arestaţi, judecaţi şi condamnaţi la câte 2 ani şi jumătate de închisoare, cu suspendare.

Abia după autodenunţul lui Rizzo, în 2002, s-a aflat că eliberarea din arest a lui Uscatu şi suspendarea pedepsei au fost dispuse de judecătorul Mihai Viorel în schimbul unei sume de bani care i-a fost transmisă prin intermediul avocatului Alexandru Butuc (foto), într-un pachet de cafea. Trimis în judecată de DNA în 2004, magistratul a fost achitat în decembrie 2006 de Curtea de Apel Braşov, pentru ca un an mai târziu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să-l condamne la 4 ani de închisoare cu executare, 2 ani de interzicere a drepturilor civile, plus confiscarea şpăgii încasate şi plata unor cheltuieli judiciare de 5.500 lei.

Şefu-i şef şi după gratii

Din start, fostul judecător Mihai Viorel a fost un privilegiat în Penitenciarul Oradea. A profitat de fostul său statut de magistrat şi de regulamentul puşcăriei şi s-a declarat "persoană vulnerabilă", cerând să fie separat de restul plebei pe motive de securitate, dar şi fiindcă ar fi fost bolnav, ceea ce îi rezolva scutirea de muncă, fie şi în interiorul închisorii.

Pentru a-i rezolva doleanţa, gardienii au fost obligaţi să-i reorganizeze camera de detenţie şi, totodată, au refăcut timpii de plimbare prin curtea interioară, pentru ca acesta să nu se intersecteze cu vreunul dintre cei pe care, pe când purta robă şi guler de hermină, i-a trimis după zăbrele. Chiar şi aşa, la fiecare ieşire la plimbare, la telefon ori la masă, de frică să nu fie linşat de "vecini", fostul judecător era însoţit de câte un gardian, pe post de gardă de corp.

Dacă la început a fost trecut de conducerea Penitenciarului în rândul deţinuţilor în regim semi-deschis, în 2008 Mihai Viorel a fost "promovat" în categoria celor cu regim deschis, fostul magistrat beneficiind de mai multe avantaje. În primul rând, putea merge neînsoţit în oraş, în învoiri şi permisii de câte 5 zile şi putea folosi în afara închisorii telefoane mobile. Singurul inconvenient era că trebuia să specifice destinaţia înainte de plecare, iar seara trebuia să se întoarcă în celulă.

"Efort psihic deosebit"

Sătul de "bulău", luna trecută, fostul magistrat a cerut liberarea condiţionată. Şi, ca fiecare solicitare făcută până atunci, şi aceasta i-a fost avizată favorabil. "S-a îndeplinit fracţia legală de 2/3 din cuantumul pedepsei, nu am avut sancţiuni disciplinare dar, în schimb, am fost recompensat pentru comportamentul exemplar, ceea ce denotă realizarea scopului pedepsei, respectiv îndreptarea mea", a specificat fostul magistrat în cererea scrisă.

Mihai Viorel a adus şi argumente solide. "Vă rog să constataţi că am executat la zi fracţia, fără niciun beneficiu sub câştig de zile, fapt extrem de rar în sistemul penitenciar românesc şi, vă rog să mă credeţi că acest lucru a necesitat un efort psihic, fizic, mental deosebit, fiind expus intoleranţei altor deţinuţi, dispreţului, ameninţărilor şi înjurăturilor. Executarea unei pedepse de către un fost judecător de penal este de cel puţin două ori mai grea decât pentru alţi deţinuţi", a continuat Mihai Viorel (foto).

Paşaport pentru afară

Potrivit Legii 275/2006, privind executarea pedepselor, condamnaţii pot cere liberarea condiţionată după ce au executat cel puţin 2/3 din durata pedepsei, în cazul pedepselor sub 10 ani sau cel puţin a 3/4 din durată în cazul pedepselor mai mari. Aceasta este însă un privilegiu, nu un drept pe care e obligatoriu să-l şi obţină.

Solicitarea deţinuţilor trebuie analizată întâi de o comisie formată din directorii Penitenciarului, medic şi consilierul de probaţiune, şi prezidată de un judecător delegat pentru executarea pedepselor, care propune sau nu liberarea condiţionată, în funcţie de conduita persoanei şi de eforturile acesteia pentru reintegrare socială, în special în cadrul activităţilor educative, culturale şi terapeutice, precum şi de responsabilităţile încredinţate în cadrul penitenciarului. Ulterior, propunerea comisiei, cuprinsă într-un proces-verbal motivat, împreună cu actele ce atestă menţiunile, sunt înaintate judecătoriei în a cărei circumscripţie se află locul de detenţie.

Aviz "pe genunchi"

În cazul lui Mihai Viorel, însă, avizul comisiei e extrem de superficial. El a avut, de pildă, la bază comportamentul în relaţia cu personalul Penitenciarului şi cu ceilalţi deţinuţi, chit că - fiind izolat - Mihai Viorel nici nu avea cum să intre în contact cu ei. Reprezentanţii comisiei au trecut uşor peste faptul că fostul judecător nu a lucrat o zi măcar în penitenciar. Nu din vina lui, spun ei, ci pentru că a fost declarat inapt din cauza unor boli cronice, pentru care, însă, nu au depus la dosar nici un act doveditor.

În schimb, au remarcat membrii comisiei, deţinutul a participat la anume activităţi educative. Dar mai bine nu le enumerau! Căci ele au constat în vizionarea ca spectator a meciurilor FC Bihor şi lecturarea unor romane şi volume de poezii la Biblioteca judeţeană, de parcă acestea ar fi "dovezi temeinice de îndreptare" şi nu un mod plăcut de a petrece timpul liber. Culmea este că, potrivit raportului comisiei de liberare condiţionată, pentru activităţile respective şi buna sa purtare, Mihai Viorel a beneficiat şi de recompense, 10 la număr, constând în suplimentarea dreptului la vizită şi la pachet, 3 zile de ieşire din penitenciar.

Judecată colegială

Raportul comisiei, înaintat împreună cu cererea de liberare, a ajuns pe masa judecătoarei Diana Comşa din cadrul Judecătoriei Oradea. Care, în doi timpi şi trei mişcări, a şi dispus eliberarea fostului magistrat, fără să verifice nimic, copiind doar, pe o pagină şi jumătate, argumentele celor de la Penitenciar.

Din inerţie, aşa s-ar fi dus dosarul şi mai departe, la Tribunal, doar că s-a întâmplat un incident. Ce n-a luat în calcul judecătoarea e că, în cazul persoanelor trimise în judecată de DNA, procedura prevede ca reprezentanţii acestei instituţii să participe, ca procurori de şedinţă, atât la procesele inculpaţilor, cât şi la celelalte ce derivă din cazurile pe care le-au instrumentat. Cum procesul s-a judecat în prezenţa unui procuror al parchetului Oradea şi nu al DNA, cei din urmă au atacat prin recurs soluţia Dianei Comşa, astfel că Tribunalul Bihor a dispus rejudecarea cererii de liberare condiţionată.

Coruptul insolvabil

La rejudecare, verdictul a fost taman pe dos! Ghinionul lui Mihai Viorel a constat în faptul că dosarul său a ajuns pe masa unui judecător nu doar intransigent, dar şi străin de cumetriile din justiţia bihoreană. Verificând dosarul comisiei de liberare condiţionată, judecătorul Cristi Danileţ (foto) a constatat imediat că acesta era fuşerit. Mai mult, magistratul a descoperit că, în timpul condamnării, deţinutul care se declara "îndreptat şi spăşit" a divorţat şi a trecut averea pe numele soţiei, tocmai pentru ca fiscul să nu confişte şpaga primită şi nici suma reprezentând cheltuielile judiciare ale statului.

De altfel, chiar şi partajul a fost făcut doar de formă, singura grijă a lui Mihai Viorel fiind doar să nu rămână "descoperit" la avere. Vila din strada Ion Vidu şi cea din Arieşeni, spaţiile comerciale şi cele două terenuri găsite de procurorii DNA ca proprietăţi suspecte de a fi fost achiziţionate prin şpăgi nu mai apar în lista bunurilor comune depuse la dosarul de divorţ. Potrivit documentului care miroase de la o poştă a făcătură, în cei 29 ani de căsnicie, soţii Mihai au reuşit să strângă doar 3 etajere confecţionate artizanal, o mobilă de bucătărie roz, o alta de dormitor, o combină frigorifică, un cuptor şi un televizor. Singurul imobil al familiei prezentat la partaj este un apartament cu trei camere într-un imobil din strada Ady Endre 83, cumpărat în 2007 dintr-un credit luat de soţia fostului judecător, Doina Mihai, fapt pentru care i-a revenit în întregime ei. Căci, după cum a precizat femeia, la vremea respectivă Mihai Viorel "ieşise din magistratură şi nu mai presta nicio muncă retribuită"...

Show în sala de judecată

Dacă la primul proces nici nu a catadicsit să se prezinte în instanţă pentru a-şi susţine cauza, fiind asigurat pesemne că va obţine câştig de cauză, la dezbaterea prezidată de Danileţ, Mihai Viorel s-a prezentat pus pe scandal, transformând şedinţa de judecată într-un spectacol de circ. "Ştiu eu cum se studiază dosarele!", a comentat fostul magistrat, insinuând că judecătorul s-a pregătit pentru procesul său "frunzărind" actele.

Apoi, obraznic, a răspuns în răspăr la întrebările acestuia, spunând că judecătorii "nu ştiu să soluţioneze cauzele" şi că sunt caracterizaţi de "prostie". Întrebat în ce regim a executat pedeapsa, fostul magistrat a răspuns că în "regimul Băsescu", iar dreptul de a merge la bibliotecă l-a obţinut "datorită pilelor şi datorită nu ştiu cui", pentru a citi  cărţi de Ismail Kadare sau Hemingway, "dacă aceste nume vă spun ceva...".

Nici la întrebarea legată de asistenţa socială primită, nu a dat un răspuns serios. "Întâlnirile cu asistentul social au constat în discuţii despre bucuriile vieţii în puşcărie şi ceea ce mă aşteaptă după ce ies!", a replicat obraznic şi ameninţător fostul magistrat.

Sentinţa pe măsură

Cum era de aşteptat, judecătorul Cristi Danileţ a respins cererea de liberare. În primul rând, a arătat el, într-o sentinţă motivată în detaliu, pe 15 pagini, din comportamentul fostului judecător condamnat pentru corupţie ar fi trebuit să rezulte "o atitudine de căinţă faţă de faptele comise, dar şi de respect faţă de autorităţile judiciare şi nobila misiune pe care judecătorii o îndeplinesc".

În schimb, din dosarul lui Mihai Viorel nu rezultă niciun fel de dovadă a îndreptării acestuia. Deţinutul a primit numeroase recompense "pentru interesul arătat prin citire de carte la bibliotecă, ieşirile la muzeu şi la meciurile de fotbal", dar "instanţa nu vede cum frecventarea unei biblioteci poate să genereze recompensarea unui deţinut, cu atât mai mult cu cât aceste deplasări au început abia din 2010, ceea ce a creat certitudinea că s-a urmărit evidenţierea comportamentului condamnatului pentru că se apropia perioada discutării în comisie a liberării sale". Pe de altă parte, mai arată judecătorul, "nici asistenţa la meciurile de fotbal ale unei echipe nu poate face dovada vreunei îndreptări a conduitei acestuia".

Şi-a găsit naşul

Danileţ a remarcat şi manevrele făcute de ex-judecător pentru a divorţa şi pentru a trece averea pe numele soţiei, cu scopul de a se sustrage de la obligaţia de returnare a şpăgii. Iar dovada că divorţul a fost doar formal sunt chiar vizitele Doinei Mihai în calitate de "soţie", chestiune "neobservată" de conducerea Penitenciarului.

"În aceste condiţii, există o aparenţă că acest divorţ cu partaj a fost o modalitate de sustragere de la măsura confiscării. Aceste aspecte sunt neaşteptate de la o persoană cu pregătirea profesională a deţinutului şi în raport cu caracterizarea favorabilă făcută de comisie. Ele evidenţiază că deţinutul nu s-a îndreptat, manifestă o reacţie de adversitate faţă de justiţie şi nu acceptă nici în prezent condamnarea sa", a punctat Danileţ, dispunând menţinerea fostului judecător în penitenciar pentru încă cel puţin 6 luni.

Sentinţa l-a înfuriat peste măsură pe Mihai Viorel, care e hotărât să-l reclame pe judecător la Consiliul Superior al Magistraturii şi, totodată, a atacat soluţia prin recurs la Tribunalul Bihor. Va reuşi sau nu - prin foştii săi colegi - o liberare cât o evadare? Rămâne de văzut, căci "soluţia înălţătoare" se va da după dezbaterea care va avea loc pe 19 august.

AFACERI PERSONALE
Treaba deţinuţilor nu-i şi treaba lor

Interpelat de BIHOREANUL despre modul neprofesional în care comisia Penitenciarului Oradea a analizat cererea de liberare condiţionată depusă de Mihai Viorel, purtătorul de cuvânt Gabriel Ţica (foto), membru în comisie, pretinde că el şi colegii şi-au făcut treaba ireproşabil.

În condiţiile în care se ştie că 95% din propunerile comisiei sunt avizate de instanţă, Ţica aruncă răspunderea exclusiv pe seama judecătorilor, "suverani să hotărască". "Noi nu dispunem, doar propunem", spune purtătorul de cuvânt al Penitenciarului, recunoscând, cu jumătate de gură, că ulterior 50% dintre cei eliberaţi condiţionat se întorc la închisoare, fapt ce pune mari semne de întrebare asupra modului în care comisia de liberare le-a evaluat "îndreptarea".

Cât îl priveşte pe ex-judecătorul Mihai Viorel, ofiţerul nu vede nimic neobişnuit nici în încadrarea meciurilor de fotbal şi citirea unor romane în rândul "activităţilor educative". "Ce puteai să-i ceri unui fost magistrat să facă? Să se înscrie din nou la şcoală?", spune Ţica.

Pe de altă parte, divorţul fostului magistrat ar fi o problemă privată a cărei urmărire nu intră în atribuţiile gardienilor. "De unde să ştim noi că a divorţat? Nu e treaba noastră!", afirmă Ţica. Uitând că "problema privată" privea şi Penitenciarul, de vreme ce deţinutul a fost învoit ca să participe la procesul de divorţ şi de partaj.