România ar putea fi pusă la plată de controversatul om de afaceri Gheorghe Ghiurău, care a obţinut o decizie favorabilă din partea Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg, unde a reclamat o agresiune din partea poliţiştilor. Ghiurău a sesizat CEDO că, în zorii zilei de 27 noiembrie 2006, a fost agresat de agenţi ai forţelor speciale de intervenţie ale Inspectoratului de Poliţie Bihor, care l-au ridicat pentru a-l transporta în faţa unui procuror la Cluj-Napoca, unde era anchetat pentru ameninţare.

Potrivit sesizării, mascaţii l-au lovit până când a leşinat, după care l-au dus la un spital din Huedin, unde ar fi fost din nou agresat şi legat cu cătuşele de pat, iar asta chiar în faţa avocatului său. La scurt timp după internare, susţinea Ghiurău, a fost transferat la Spitalul de Urgenţă Cluj, unde a rămas până la miezul nopţii, când, deşi sedat şi incapabil să comunice, a fost externat şi condus la sediul Poliţiei Cluj Napoca, pentru audieri. Abia atunci, pretinde el, i s-a adus la cunoştinţă motivul pentru care a fost ridicat de acasă şi a fost audiat, însă fără să i se comunice o copie după mandatul de aducere, deşi a solicitat expres acest lucru.

Epilepsie, nu pumni 

Poliţiştii au, însă, o altă versiune. Şi anume că, în drum spre Cluj, lui Ghiurău i s-a făcut rău, şi ar fi suferit o criză de epilepsie, iar în spital a avut un atac de panică şi a devenit violent, motiv pentru care au fost obligaţi să-l încătuşeze, pentru a se linişti.

Argumentele poliţiştilor au fost contrazise de rapoartele medico-legale. În raportul Serviciului de Medicină Legală Bihor, emis la 28 noiembrie 2006, s-a consemnat că Ghiurău avea vânătăi şi zgârieturi pe abdomen şi pe şolduri, răni care ar fi putut fi provocate, cu o zi în urmă, prin lovituri cu un obiect contondent. Iar un certificat medical emis în 19 decembrie 2006 de spitalul din Cluj-Napoca a atestat existenţa unei traume craniene minore, uneia abdominale şi a unor zgârieturi, care, spuneau medicii, puteau fi ca urmare a unei agresiuni.

Cert este, însă că, pe 7 decembrie 2006, afaceristul a făcut o plângere pentru abuz în serviciu împotriva a 10 agenţi de poliţie, care a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, cazul judecându-se şi în prezent la Curtea de Apel Ploieşti.

Pe de altă parte, pe 22 iunie 2009, dosarul în care Ghiurău a fost citat la Cluj a fost clasat, pe motiv că nu i se poate dovedi vina.

La scurt timp după comunicarea soluţiei, afaceristul s-a adresat CEDO, care, marţi, a constatat că pângerea lui Ghiurău este întemeiată, în cazul lui fiind încălcată Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, mai precis articolul 3, care interzicere tortura, pedepsele sau tratamentele inumane sau degradante, dar şi articolul 5, alineatul 1 - dreptul la libertate şi siguranţă.

Ca urmare, Curtea a stabilit ca afaceristul să primească 9.750 de euro, cu titlul de prejudiciu moral, şi 4.398 de euro - cheltuieli de judecată.

Decizia luată de o cameră inferioară a CEDO nu este finală şi poate fi contestată de oricare dintre părţi în termen de trei luni, cu solicitarea judecării de către Marea Cameră. Din momentul în care devine finală, hotărârea trebuie pusă în aplicare într-un alt termen de trei luni.

Evazionist şi procesoman

Pe numele lui Gheorghe Ghiurău autorităţile au deschis în ultimii 10 ani mai multe dosare pentru săvârşirea unor infracţiuni economice şi a unor infracţiuni de violenţă, dar fără ca afaceristul să fi fost condamnat definitiv în niciunul din numeroasele procese.

Cel mai cunoscut scandal marca Ghiurău s-a desfăşurat la începutul anilor 2000, când Ghiurău l-a cooptat ca asociat pe Călin Galea, patronul firmei Voga Impex SRL, dar în scurt timp tovărăşia lor s-a transformat într-un adevărat război. În 2003, Ghiurău a ocupat cu forţa sediul Voga Impex, însoţit de 100 de bătăuşi care i-au ameninţat, lovit şi tâlhărit pe angajaţii lui Galea, pentru a pune mâna pe stocurile de marfă ale acestuia, în valoare, la acea vreme, de peste 5 miliarde de lei. Deşi Galea s-a adresat Justiţiei, care i-a dat dreptate, Ghiurău a afirmat pur şi simplu că sentinţa nu-i convenea, şi şi-a impus propria lege, a pumnului.

Printre altele, Ghiurău a mai înşelat rafinăriile Astra Ploieşti şi Rafo Oneşti, cu câte 10 miliarde de lei vechi, cumpărând la începutul anilor 2000 mari cantităţi de produse petroliere pe care nu le-a mai achitat. Când rafinăriile au vrut să-l execute, au constatat că benzinăriile cu care Ghiurău garantase plata combustibililor fuseseră trecute în proprietatea altor firme, deţinute însă tot de el. Procesele au fost tergiversate cu anii, afaceristul profitând de problemele rafinăriilor, intrate în complicate reorganizări judiciare.

Dincolo de ţepele trase partenerilor de afaceri, Ghiurău este şi deţinătorul unui record în ce priveşte litigiile cu instituţiile statului. În anul 2004, când Bulevardul Decebal era în reparaţii capitale pentru schimbarea şinelor de tramvai, iar circulaţia era complet închisă, petrolistul acuza Primăria că i-a blocat intenţionat accesul clienţilor la benzinăria SMO, situată în apropierea intersecţiei cu strada Tudor Vladimirescu. Pentru fiecare zi în care afacerea îi era prejudiciată, Ghiurău a pretins daune de 350 de milioane de lei, susţinând că atât câştiga zilnic din vânzări. Un calcul arăta însă că, pentru un asemenea venit, o benzinărie trebuia să vândă 22 tone de combustibil, lucru imposibil din punct de vedere fizic, chiar şi dacă era coadă non-stop la pompe, întrucât această cantitate intră în rezervoarele a 550 de maşini.