Că românii sunt o turmă de oi condusă de o haită de lupi nu mai e niciun secret de câţiva ani buni. Anul acesta, însă, e cel mai important dintre toţi cei 22 scurşi din 1989 încoace, pentru că vor fi alegeri, iar în joc nu mai este doar prosperitatea, ci chiar libertatea pentru care a avut loc ceea ce, justificat sau nu, numim "Revoluţia".
De ce, nu e greu de spus. E doar dureros: Guvernul al cărui şef de facto, de trei ani, nu e bietul Boc, ci personajul care a condamnat comunismul, dar a ridicat securismul pe cele mai înalte culmi - mă refer, evident, la preşedintele Traian Băsescu - conduce România total pe lângă ce vor românii şi paralel cu democraţia, iar "trendul" e tot mai periculos.
Ceea ce părea acum trei ani o binevenită primenire a clasei politice, alegerile uninominale, în loc să asigure o oarecare independenţă a parlamentarilor faţă de partide în interesul alegătorului, au produs o inflaţie de deputaţi şi senatori tineri care nu s-au remarcat decât fie ca bufoni, fie ca tâlhari, fie ca trompete ale şefilor de partid. Ba, mai rău, adesea au întruchipat tustrele relele la un loc.
Altă ticăloşie a fost soluţia amorală numită cinic Uniunea pentru Progresul României, dar cunoscută (pe bună dreptate, căci care progres?) ca UNPR. Fără să fi participat la alegeri, născocirea asta ne conduce, totuşi, în cârdăşie cu PDL şi UDMR. Dacă facem comparaţia cu fotbalul (la care se pricepe toată lumea), e ca şi cum o echipă neînscrisă în niciun campionat şi-ar adjudeca Liga Campionilor!
Aceste toxine au otrăvit România, prin tăieri sălbatice, în timp ce banii ţării sunt tocaţi pe aiureli, prin distrugerea micilor firme, prin adoptarea frauduloasă a celor mai importante legi, de la cea a educaţiei până la cea a sănătăţii (aceasta mişeleşte ascunsă prin punerea ei în "discuţie" tocmai între Crăciun şi Sf. Ion).
Cel mai mare rău produs, însă, e pervertirea totală a gândirii, vorbirii şi acţiunii publice. Competiţia s-a transformat în adversitate de tip "care pe care", presa (cea care încă n-a fost exterminată) e sufocată de putere cu boicot şi filaj, iar de opoziţie cu isterii şi fanfaronade. Rezultatul fiind exact cel dorit de cei care ne conduc: dezgustul şi, mai ales, dezinteresul de politică, sădirea convingerii generale că "toţi sunt la fel" şi, în consecinţă, că nimeni nu merită încredere.
Pe strategia asta mizează, de fapt, puterea în acest an decisiv, când se joacă însăşi democraţia şi libertatea pe termen lung. Cetăţenii să stea liniştiţi departe de politică, ca nişte oi care să-şi pască în linişte porţia de păşune, fără să-i treacă prin cap că, atunci când o să sune ceasul, o s-o sfâşie lupii.
Aşadar, asta-i întrebarea, cred eu: o să ne pese de ce fac "ăştia" cu noi sau o să ne rumegăm fiecare raţia de "furaj" până ne vine rândul fiecăruia, rând pe rând?...