Am avut ocazia să asist la o dezbatere a candidaţilor pentru funcţia de rector al Universităţii Oradea. Impresii amestecate. Unii sunt simpli pioni, exponenţi ai vechii conduceri, care se agaţă de putere sperând că mai apare un Unchi providenţial care să salveze şandramaua. Câţiva domni încă necopţi, dar promiţători.

Şi, în fine, oameni decişi să schimbe ceva, pentru că altfel Univesitatea dispare. Din această categorie, Ioan Horga mi s-a părut cel mai coerent. E ceva să ceri voturi unor oameni care s-ar putea ca prin aplicarea programului tău să devină şomeri!

În momentul de faţă Sorbonica noastră e ca o barcă ce ia apă. Cei care nu mai pot vâsli nu vor s-o părăsească, deşi prin asta îi sortesc pieirii pe toţi pasagerii. N-ar fi exclus ca tocmai cabala mediocrilor să decidă viitorul rector şi, implicit, destinul tragic al instituţiei.

Un candidat la Primărie spunea că vrea să aducă Oradea la nivelul marilor oraşe, alături de Cluj sau Timişoara. Oradea a mai fost în acea selectă companie. Ce a determinat retrogradarea ei într-un eşalon inferior? Desfiinţarea Universităţii de Drept în perioada interbelică şi distrugerea puternicei comunităţi evreieşti în perioada războiului.

Un act administrativ de acum 76 de ani ce muta Dreptul de la Oradea la Cluj a pecetluit destinul provincial al urbei. Iată de ce e important ca la conducerea Universităţii să vină oameni apţi să transforme ctitoria megalomanică a Unchiului într-o instituţie modernă şi credibilă, cu tăierile de rigoare. Altfel, rămânem la nivel de şcoală profesională şi de târg prăfuit care trăieşte din amintiri.