Scrutinul parlamentar din 6 decembrie e primul din ultimii 30 de ani, de când avem din nou alegeri libere, pe care un partid ar vrea să-l câştige, deşi i se împotriveşte. Căzut de vreo doi ani în dizgraţia majorităţii românilor, PSD ar fi vrut să-l amâne, să "cumpere timp" până născocea soluţii cum să le smulgă din nou voturile.

Argumentul amânării vehement cerute, din fericire fără spor, este că ţărişoara-i în criză, e pandemie, aşa că, hai să nu facem politică taman când oamenii mor! Dar mai ţineţi minte cum, la începutul crizei, când lucrurile încă erau sub control, acelaşi PSD legiuia că bolnavii nu trebuie să stea în spitale, când ne convingea că nu trebuie să purtăm "botniţă"? 

Subit, după câteva luni, acelaşi partid călăreşte valul pandemiei: înrolează moguli ai sistemului sanitar care transmit, cu morgă, că sănătatea e prioritară, iar alegerile ar dăuna grav sănătăţii. Ne amintim, însă, cât preţ au pus pe sănătate guvernările PSD? Câte dintre cele 8 spitale regionale, plus mega-spitalul republican din Bucureşti, au fost construite? Ce "rezerve" de echipamente şi medicamente a lăsat PSD când a plecat de la guvernare?

Tocmai pe amnezia colectivă mizează acest partid, care se revopseşte pentru a nici nu se mai ştie a câta oară. Iată, nu mai suntem ăia de siluiesc legile, eliberând criminali şi violatori pentru a-i scăpa pe hoţi, ci oameni de stat responsabili, care nu se pripesc la urne. Desigur, discursul are două tăişuri, iar PSD e conştient şi de asta: va boscorodi aşa încât la vot să meargă cât mai puţini dintre cei care l-ar trimite pe tuşă. Fix ca acum patru ani, când "aceeaşi mizerie" a fost power-play-ul scrutinului adjudecat de Dragnea prin neprezentarea adversarilor.

Riscul absenteismului există şi acum, cu atât mai mult cu cât, de data asta, chiar e o situaţie specială. Dar să rămânem cu capul pe umeri: în pandemie au fost alegeri, recent, în America şi în Republica Moldova, unde Covidul loveşte mai aspru ca la noi. Şi în Spania, în Franţa, în Georgia, Coreea de Sud, Lituania, Singapore, chiar şi în Mongolia! Ba şi la noi, localele, şi n-a murit nimeni, ba au marcat un pas spre însănătoşirea ţării. 

N-a fost nicio răspândire a virusului de la miile de oameni care au stat 16 ore în secţiile de votare. Da, au fost câteva îmbolnăviri, dar ale altora, de la chefurile de după. Însă, tot după acel scrutin, câteva zone din ţară scapă, cum se întâmplă şi în Bihor, de paraziţi ce-au prăduit bugete din care se puteau face spitale, şcoli, drumuri, apă şi canalizare, gaz.

Cele 5 minute ale votării nu sunt nici pe departe mai riscante decât îmbulzeala de la mare de-astă-vară, decât bairamurile sau promenadele prin mall-uri. De cele 5 minute depinde dacă paşii făcuţi anul trecut la europarlamentare şi prezidenţiale, plus cei de la localele de-acum, vor continua cu un rezultat şi mai important: un Parlament care să nu se mai joace cu sănătatea publică, nici a locuitorilor, nici a finanţelor României. Abia apoi poate începe vindecarea colectivă.