Fotbalul românesc și cel bihorean pierd o figură importantă a anilor ’60–’70. Eugen Pojoni (Jenő Pozsonyi), fost fundaș al Crișului Oradea și component de bază al „generației de aur” a UTA Arad, a încetat din viață la vârsta de 84 de ani.
Născut la 1 ianuarie 1942, în localitatea Ibănești, județul Mureș, Eugen Pojoni a făcut primii pași în fotbal la Avântul Reghin, iar în 1962 a ajuns în Divizia A, bifând o apariție pentru Viitorul București. În același an avea să ajungă la Crișul Oradea, club la care a evoluat între 1962 și 1967, perioadă importantă atât pentru cariera sa, cât și pentru fotbalul orădean.
La Oradea, Pojoni s-a afirmat ca un fundaș puternic și constant, evoluând în Divizia A și B, contribuind la promovarea echipei și atrăgând atenția cluburilor de top din țară. Evoluțiile sale i-au adus convocări la naționala de tineret a României, cu care a disputat și meciuri internaționale.
După perioada petrecută pe Crișul Repede, Eugen Pojoni a fost dorit insistent de UTA Arad. Transferul a fost însă amânat timp de un an, fiind realizat în cele din urmă în 1968. La Arad avea să cunoască cele mai mari performanțe ale carierei: 247 de meciuri și 9 goluri în campionat, precum și două titluri de campion al României, în sezoanele 1968–1969 și 1969–1970.
Supranumit „apărătorul de fier”, Pojoni a fost parte a celei mai valoroase generații din istoria clubului arădean, evoluând și în cupele europene, inclusiv în meciuri memorabile din Cupa Campionilor Europeni.
După încheierea carierei de jucător, Eugen Pojoni s-a stabilit în Ungaria, unde a activat pentru o perioadă scurtă ca antrenor, înainte de a se retrage definitiv din fotbal. Legătura sa cu Aradul și cu suporterii UTA-ei a rămas însă puternică, fiind întâmpinat cu emoție la evenimentele aniversare ale clubului.
Dispariția lui Eugen Pojoni reprezintă o pierdere și pentru fotbalul bihorean, unde s-a format și a crescut ca jucător la nivel înalt, dar și pentru întreaga istorie a fotbalului românesc.
Dumnezeu să-l odihnească în pace.