În urmă cu 91 de ani, pe 18 aprilie 1933, orădenii au fost martorii unui eveniment nemaivăzut de atunci și până în ziua de azi.
Un acrobat renumit în lume, Artur Strohschneider, supranumit „Profesorul”, a făcut o demonstrație de echilibristică pe o sârmă întinsă între clădirea Primăriei și biserica romano-catolică de peste drum.
Evenimentul a fost descris în presa vremii, iar BIHOREANUL publică în premieră o imagine rară, surprinsă în timpul spectacolului de străbunicii unui cunoscut orădean.
Pe sârmă, prin Marele Război
Despre Artur Strohschneider presa din toată Europa scria la începutul secolului XX că era un adevărat „showman”. Potrivit informațiilor de pe site-ul comunei austriece Grundlsee, Strohschneider s-a născut acolo, în 1885, și a fost cel mai faimos membru al familiei, datorită acrobațiilor de echilibristică pe care le făcea la înălțime, pe sârme de oțel întinse între clădiri. Priceperea sa l-a făcut cunoscut cu supranumele „Profesorul”, iar în orașele în care poposea se adunau să-l privească mulțimi mari de oameni.
Într-un interviu acordat gazetarilor italieni în mai 1912 și citat de jurnalista Ruxandra Hurezean, care în 2019 a publicat în revista Sinteza un articol despre Strohschneider, „Omul care a traversat Marele Război pe sârmă”, „Profesorul” spunea că locuia la Leitmeritz, în Boemia, însă doar trei luni pe an, „când pescuia și trândăvea”, în timp ce restul de nouă luni „locuia” pe sârmă.
Acrobația a învățat-o de la 9 ani și a ajuns să țină mii de oameni cu sufletul la gură cu spectacolele sale. „Îi făcea să uite de război sau de foamete. Îi făcea să creadă că moartea poate fi învinsă. Le dădea curaj”, se spune despre funambul în articolul citat.
Acrobatul, în timpul unui spectacol din Perugia, Italia (sursa foto: Revista Sinteza)
Turneu în Europa
Presa din primele decenii ale secolului trecut scria despre Strohschneider că, atunci când ajungea într-un oraș nou, se oprea în piața centrală și căuta două clădiri de înălțimi similare, fie paralele, fie aflate în colțuri opuse.
Obișnuia să „adulmece” aerul, ca să afle dacă vremea îi va prielnică, iar dacă mirosul îi aducea un pronostic bun, cerea primăriei o autorizație pentru spectacol. De îndată ce o primea, mergea în redacțiile ziarelor locale, ca să-și anunțe reprezentația, precizând ziua și ora la care va urca pe sârmă.
Era însoțit mereu de o echipă numeroasă, care includea un tinichigiu, un șofer și un cascador, iar soția și cei patru copii ai lor erau de asemenea prezenți în public. Se mai spune despre el că avea o cutie pentru donații din partea publicului, iar din banii strânși dona o parte pentru sărmanii din localitatea în care dădea spectacolul.
Două cărți poștale cu acrobatul Artur Strohschneider, care se vând pe site-urile de antichități
În anii ’30, Artur Strohschneider a fost în turneu și în România. După reprezentații în Ungaria, la Kecskemét (1931), Debrecen (1931) și Budapesta (1932), în 1933 a ajuns în Brașov, iar un an mai târziu în Timișoara, la Cluj, în Maramureș, ba chiar și la Roșia Montană, pe atunci un oraș de munte prosper.
În același an, 1933, pe 18 aprilie, „Profesorul” a avut un spectacol și la Oradea, despre care s-a scris în presa vremii.
Au uitat de sărăcie...
O cronică a spectacolului din orașul de pe Crișul Repede a fost scrisă de jurnalistul Mezey Béla pentru cotidianul clujean de limba maghiară Új Kelet (Noul Orient), în ediția din 22 aprilie, la patru zile după reprezentație. „Prof. Strohschneider sau sărbătorile din Oradea” este titlul articolului publicat în pagina a patra a gazetei, care arată că orădenii au fost de-a dreptul vrăjiți de acrobat.
Mezey arată că, în ziua spectacolului, orădenilor nu le-a păsat de interviurile date de Mussolini, de ceea ce făcea Hitler sau de alte treburi „lumești”: „În Oradea lumea este vrăjită, lumea nu este interesată de inflație, de bursă, de problemele lumii. Oradea este vrăjită de faima și prezența acrobatului prof. Strohschneider, magicianul echilibrului pe frânghie, sau să fie numit cum doriți voi”.
Sârma a fost întinsă la o înălțime de 25-30 metri, între Primărie și Biserica Sfântul Ladislau, iar spectacolul a început după ora 17. La un geam de la mansarda Primăriei a început să cânte muzica, semn pentru orădeni să se adune în piața centrală.
La fereastră și-a făcut apariția apoi Strohschneider, pe care jurnalistul l-a asemănat cu Sherlock Holmes. „Și-a luat bara de 2 metri lungime la care, pe ambele capete, avea greutăți de plumb. Și a pornit, a mers înainte pe frânghie, oamenii l-au privit de jos cu răsuflarea oprită. La un moment dat s-a oprit, iar pe la mijlocul distanței s-a așezat și s-a odihnit câteva momente. Apoi cu pași sporiți a pornit și nu s-a mai oprit până la turnul bisericii. Din turnul bisericii a salutat publicul, care îi mănâncă din palme. Lumea a uitat de faptul că este sărăcie, că nu sunt locuri de muncă, a aplaudat intens și a felicitat artistul”, a scris Mezey Béla.
O imagine din timpul reprezentanției date în Sibiu, în martie 1933, cu puțin timp înainte de spectacolul de la Oradea (sursa foto: Revista Sinteza)
În cap, pe o sârmă!
Reprezentația a continuat, jurnalistul relatând că acrobatul s-a întors și, „cu o apariție stilizată gen Beethoven, cu calmul lui Paganini, cu precizia matematică și fizică a lui Newton și Einstein”, a pornit spre Primărie. La jumătatea distanței, a făcut acrobații inclusiv cu o pușcă în mână, apărută nu se știe de unde.
Apoi a urmat punctul culminant, despre care ziaristul clujean a spus că nu a fost recomandat celor slabi de înger. Profesorul a aruncat bara cu care își ținea echilibrul și s-a pus în cap pe sârma întinsă. Apoi, a început să pășească spre Primărie, dar mergând cu spatele!
Acrobatul la Cluj, în 1934 (sursa foto: stiridecluj.ro)
„Toate acestea fără plasă de siguranță, la o înălțime de 30 metri. Publicul este foarte entuziasmat. Când simți că nimic nu se mai poate întâmpla, la un moment dat artistul primește două coșuri cu fructe. Încearcă să și le pună pe laba piciorului, dar simte că ceva nu este în regulă”, a consemnat Mezey, fără a detalia cum anume a primit cele două coșuri cu fructe.
Cină la înălțime
În schimb, gazetarul a consemnat că mai mulți oameni din mulțime nu au mai putut privi spectacolul, ceea ce totuși nu l-a făcut pe acrobat să-și înceteze demonstrația. Nu a reușit să meargă cu spatele, însă, „ca o tânără balerină, se întoarce și începe să fugă pe sârmă”. Când a ajuns la Primărie, publicul era în extaz.
Spectacolul s-a încheiat cu un foc de artificii, și el nemaivăzut în vestul României, după cum a scris Mezey, iar apoi, când orădenii credeau că s-a terminat, „Profesorul” a dus un scaun pe sârmă și a început să-și ia cina, la înălțime!
Cina la înălțime era parte din spectacolul acrobatului, moment pe care îl reproducea în multe din orașele în care poposea (sursa foto: pattimccracken.com)
„El invită și spectatorii la cină, dar nimeni nu se încumetă să urce la acea înălțime, mai ales pe o frânghie”, a scris gazetarul. Mâncatul pe frânghie era un moment pe care funambulul îl reproducea des în spectacolele sale, dovadă mărturiile din alte orașe unde a poposit (foto).
Mezey a tras și concluzia zilei: „În zilele grele, Oradea mai are și zile însorite”. Orașul era, ca toată Europa, în plină perioadă interbelică, iar viața nu era deloc ușoară. Noroc cu acrobatul care a adus, pentru o vreme, entuziasmul în urbe.
Articolul publicat în ziarul Uj Kelet despre spectacolul dat în Piața Unirii din Oradea (sursa: BCU Cluj)
Mărturie din trecut
Articolul din Új Kelet nu a fost însoțit de nicio fotografie, care încă erau destul de rare în epocă. Un cunoscut orădean a descoperit, însă, între lucrurile moștenite de la bunicii săi, o fotografie care îl înfățișează pe Strohschneider făcându-și numărul de echilibristică pe sârmă în Piața Unirii!
„Nu știu cine a fost prezent la acest eveniment. Cert este că ori bunicul, ori bunica mea a văzut personal această performanță, fotografia fiind făcută de unul dintre părinții lor”, spune Thurzó Zoltán (foto), faimos pianist orădean, deținător al unor recorduri mondiale.
Zoltán a moștenit patrimoniul bunicilor din partea mamei, muzicologul Thurzó Sándor și cântăreața de operă Tyukodi Margit, iar sortând printre zecile de mii de documente, afișe, fotografii și alte obiecte, a găsit fotografia cu Strohschneider la Oradea. „Dacă bunicul meu a văzut spectacolul, avea 13 ani. Dacă a fost bunica, ea avea 12 ani”, spune Thurzó, care a prezentat imaginea BIHOREANULUI. Niciodată bunicii lui nu i-au povestit, însă, despre acest spectacol, așa că nu are alte detalii.
Fotografia de dimensiuni mici are o claritate bună, surprinzând acrobatul în timp ce merge pe sârmă spre turnul Bisericii Sfântul Ladislau, având în mâini bara lungă cu care se echilibra. O dovadă că celebrul „Profesor” a fost aici și i-a ținut pe orădeni cu sufletul la gură...
CUM A MURIT?
Două povești despre moartea Profesorului
Informațiile despre soarta acrobatului Artur Strohschneider sunt contradictorii. Unele surse spun că a murit în 1934, după o reprezentație la Reșița, unde ar fi căzut și și-ar fi rupt brațul. A vrut să se trateze la Budapesta, dar pe drum s-a îmbolnăvit de pneumonie și ar fi decedat într-un sanatoriu din Ungaria.
Același site al administrației locale din Grundlsee arată, în schimb, că Strohschneider ar fi murit în 1952, așadar la vârsta de 67 de ani, fără a preciza alte informații. Pesemne că moartea sa n-a mai fost la fel de spectaculoasă ca viața...