Florin Birta nu a avut o viață ușoară ca primar după ce eternul premier interimar Bolojan i-a lăsat pe cap o tonă de investiții. Totuși, spre surprinderea și bucuria orădenilor, a cam reușit să le ducă. Numai că acum, când mai sunt câteva săptămâni până se trage linia la PNRR, nu finalizarea acestor investiții îi dau bătaie de cap, ci altă problemă.
Timp de câțiva ani, comunitatea LGBT+ a cerut aprobare pentru un marș prin orașul european, turistic și minune a României. Birta i-a refuzat elegant, arătând „grija” față de membrii comunității, ca nu cumva aceștia să facă vreo entorsă prin șanțurile deschise de șantieriști.
Acum, strategii din Primărie își bat capul cu inventarea altor motive. Situația e delicată, pentru că o grămadă de ONG-uri revendică aprobarea marșului, în vreme ce preacinstiții preoți și preaevlavioasele enoriașe se opun din răsputeri. Se imaginează scenarii, de la mutarea marșului cât mai la periferie (dacă se poate, la periferia Debreținului), până la relocarea prin nu știu ce sală de sport.
Florin Birta are doar două variante: ori se opune marșului, privilegiind comunitățile religioase în speranța că va obține voturile acestora pentru încă un mandat de primar, ori îl acceptă, punând punct unui capitol nu prea fericit din istoria urbei.
Edilul se înșală dacă crede că îi pot fi agenți electorali cei care, animați de ură creștinească, se opun manifestării comunității LGBT+. Forța lor a fost demonstrată la eșecul referendumului pentru familia tradițională, când lumea a arătat că nu acestea sunt subiectele care îi frământă pe oameni.
Poate cel mai bine ar face să ia aminte la vorbele lui Ilie Bolojan, care i-a fost mentor: atunci când conduci o comunitate, să nu faci ceea ce dă bine, ci ceea ce trebuie!