Actualul preşedinte al clubului face apeluri disperate la oamenii de afaceri şi la autorităţi, dar degeaba. În timp, FC Bihor a pierdut o grămdă de jucători, vânduţi la negru de samsari dubioşi. Clubul a "sifonat" sume uriaşe de bani, furate de conducători care au venit doar cu gândul la căpătuială. Dar cel mai grav e că a pierdut încrederea oamenilor. Altfel nu se explică de ce nici măcar un amărât de şaormist nu se învredniceşte să bage câţiva lei în echipă.
Dacă lăsăm nostalgia la o parte, vedem că fenomenul FC Bihor nu este singular. În Liga I ocupantele locurilor II şi III au intrat în insolvenţă. Echipe mult mai galonate au dispărut din peisajul fotbalistic românesc. Câtă vreme la televizor suntem dopaţi zilnic cu fotbal de cea mai bună calitate, e puţin probabil ca spectatorii să se înghesuie la ţurca pe care o practică jucătorii din ţară.
Cine are curajul să investească în fotbal când e mai rentabil să arunci banii direct pe fereastră? La câţi preşedinţi de club şi investitori sunt în puşcărie, cred că Liga I ar trebui să se numească mai degrabă Cupa Penitenciarelor.
Acum e nevoie de pragmatism, nu de lacrimi. Clubul trebuie să încerce să-şi conserve patrimoniul şi să crescă juniori, în aşteptarea unor vremuri mai bune. Cu o Primărie ostilă, cu un Consiliu Judeţean neputincios şi cu oameni de afaceri sleiţi de bani şi timoraţi, altă variantă rezonabilă nu există.