Electrocentrale Oradea încheie un sezon de termoficare marcat de premiere. Pentru întâia dată CET-ul şi-a adus cărbune din Ungaria, l-a descărcat cu puşcăriaşi, ca să plătească mai puţin, şi a reuşit să iasă din iarnă cu combustibil pe stoc.
Anunţată în toamnă de primarul Ilie Bolojan ca o reuşită extraordinară, care va reduce cu 33% facturile de cărbune ale Electrocentrale, schimbarea furnizorului prin contractarea firmei Matrai Eromu din Ungaria nu este, însă, nici pe departe atât de avantajoasă pe cum a fost prezentată...
"Lovitura" Matrai
Intrată în insolvenţă în august 2013, Electrocentrale şi-a făcut pregătirile de iarnă cu spatele la zid. Având datorii de 46,6 milioane lei la Societatea Naţională a Lignitului Oltenia, CET-ul nu mai primise un gram de cărbune din Valea Jiului încă din martie. Şi nici nu avea cum. SNLO şi-a concediat minerii, anunţând că va relua lucrul doar după încasarea integrală a facturilor. Pentru că se apropia noul sezon de termoficare, iar Maestro Trading, furnizorul de cărbune din Voivozi, putea acoperi doar o treime din necesarul de 150.000 tone pe lună de iarnă, conducerea centralei a bătut palma cu mina Matrai Eromu din Ungaria.
Semnarea contractului cu ungurii a fost prezentată de primarul Ilie Bolojan (foto) ca o reuşită. Edilul a arătat că tariful, de 9,1 euro fără TVA pe gigacalorie, este cu 33% mai mic decât cel practicat de SNLO (13,6 euro pe gigacalorie), şi mult sub cei 11 euro ceruţi de furnizorul tradiţional Maestro Trading. Bolojan nu a părut impresionat nici măcar de faptul că noul furnizor cerea plata facturilor în cel mai scurt timp. "La noile tarife putem apela inclusiv la un credit. Reducerea de preţ acoperă orice dobândă bancară", spunea încrezător edilul. Timpul a demonstrat că lucrurile nu stau chiar aşa...
Public, dar secret
BIHOREANUL a cerut societăţii Electrocentrale, încă din februarie, o analiză comparată a preţurilor practicate de bihorenii de la Maestro şi ungurii de la Matrai, dar s-a lovit de un refuz, sub argumentul... protejării concurenţei loiale. "Nu ne vom expune unor riscuri faţă de interesele comerciale protejate ale celor doi furnizori de cărbune", se menţionează în adresa semnată de administratorul special, Stănel Necula (foto). Reprezentantul CET-ului susţinea că Electrocentrale ar fi negociat tarifele la sânge, iar divulgarea preţurilor finale le-ar putea aduce furnizorilor prejudicii pentru că, automat, ceilalţi clienţi ai acestora s-ar vedea îndreptăţiţi să ceară şi ei reducerea tarifelor.
O lună mai târziu, la insistenţele BIHOREANULUI şi după consultări cu furnizorii, conducerea societăţii a revenit asupra poziţiei iniţiale. "O să vă răspundem tututor întrebărilor. Negocierile purtate cu furnizorii au adus economii importante centralei. Nu avem nimic de ascuns", a spus Necula.
Cărbune "scump" de Voivozi
Pentru a nu amesteca mere cu pere, conducerea Electrocentrale a negociat preţul cărbunelui la o calitate standard de 2.000 gigacalorii pe tonă, în care se încadrează, fără probleme, ambii furnizori.
Potrivit datelor furnizate de conducerea CET, Maestro Trading vinde cărbunele cu 36 lei pe gigacalorie. La această sumă se adaugă costuri de transport de 19,39 lei pe tonă, rezultând un preţ final de 45,7 lei pe gigacalorie, fără TVA. Termenul de plată al facturilor este de 60 de zile.
Furnizorul, împins cu cinism în insolvenţă de centrala orădeană, care nu şi-a achitat datorii istorice de 33,3 milioane lei, a reclamat în mod repetat CET-ului că livrează cărbune cu o putere calorică cu mult peste 2.000 gigacalorii, care ar trebui plătit mai scump. Cele două părţi nu au căzut însă niciodată de acord asupra noilor tarife. Dimpotrivă, Electrocentrale a forţat tot timpul reducerea preţului, invocând alternativa unui cărbune mai ieftin din Ungaria. Iar ca-n proverb, zgârcitul mai mult păgubeşte...
Gigacalorie "ieftină" de Matrai
Spre deosebire de furnizorul din Voivozi, Matrai Eromu şi-a negociat tarifele la sânge. Ungurii au obţinut 8,95 euro pe gigacalorie pentru cărbunele livrat în gara Episcopia Bihor, valoare fluctuantă în funcţie de cursul valutar din ziua facturării. La această sumă se adaugă cheltuieli cu transportul şi descărcarea cărbunelui în depozite, precum şi chiria vagoanelor din Ungaria, de încă 2 lei pe tonă, costuri suportate tot de CET. Cap la cap, preţul final la data de 31 martie a.c. a fost de 41,27 lei pe gigacalorie.
Aparent mai mic cu 10% decât tariful practicat de Maestro, în termeni reali cărbunele de Ungaria costă însă CET-ul mai scump. În primul rând, Matrai a impus Electrocentrale un termen de plată al facturilor de numai 15 zile. Asta obligă centrala să pună, la rândul ei, presiune pe societatea Termoficare, care adună banii de căldură de la orădeni, şi o limitează în folosirea propriilor lichidităţi. Apoi, având în vedere insolvenţa Electrocentrale, furnizorul ungar nu doar că nu a creditat CET-ul, aşa cum a făcut ani de zile Maestro, dar a cerut imperativ constituirea unei garanţii că acesta îşi va plăti facturile la zi.
La presiunile Matrai, Consiliul Local a virat în septembrie anul trecut 900.000 euro societăţii Termoficare, principalul client al CET-ului. Banii - cu care oraşul ar fi putut termina podul Macio sau asfalta străzi - sunt blocaţi în bancă deja de 8 luni. Suma poate fi executată oricând de Matrai Eromu dacă Electrocentrale întârzie la plata facturilor. Şi uite aşa, puţin câte puţin, avantajele unui preţ mai mic pe gigacalorie pălesc în faţa dezavantajelor...
Pe datorie...
Începând din aprilie, raportul dintre cele două oferte s-a schimbat dramatic. În urma unor negocieri prelungite, Maestro a acceptat o nouă reducere a preţului la 33,9 lei pe gigacalorie, ceea ce înseamnă un preţ final al cărbunelui de 43,6 lei, aproximativ similar celui practicat de Matrai, care îşi încasează banii în euro. În plus, în condiţiile în care are o putere calorică de până la 2.900 gigacalorii pe tonă, mult peste standardele cerute, cărbunele din Voivozi permite centralei să facă economii la cantitatea utilizată.
Maestro nu doar că nu a forţat reducerea termenelor de plată, după modelul concurenţei, ci chiar a acceptat să crediteze CET-ul. "Maestro ne livrează luna aceasta 30.000 tone de cărbune la noul preţ, sensibil mai mic, urmând ca plata să se facă în ianuarie 2015", declară Necula. Iar aceştia sunt bani de care, în loc să se scobească prin buzunare, centrala se poate folosi peste vară. Un semn de bunovoinţă căruia Primăria nu îi răspunde pe măsură, dovedindu-se în continuare adepta principiului "pentru unii mumă, pentru alţii ciumă"...
SĂ ARDEM GAZUL!
Şomeri de vară lungă
Iarna neobişnuit de caldă, dublată de calitatea superioară a cărbunelui, a ajutat centrala să economisească 25% din cantitatea de cărbune antamată, la această oră CET-ul având în depozite 110.000 tone de cărbune. Transporturile de la Matrai au fost oprite la începutul lui aprilie, iar Maestro mai are de livrat 20.000 tone din cantitatea vândută pe datorie. "Vom arde cărbune până ajungem la 80.000 tone", spune administratorul special Stănel Necula.
Potrivit estimărilor, combustibilul va ajunge până la sfârşitul lunii mai, când centrala va porni cazanul de gaz. Măsura va fi luată tot pentru a face economie. "Puterea minimă a unui cazan pe cărbune e de cel puţin două ori mai mare decât necesităţile oraşului pe timp de vară. Gazul ne va ajuta să facem economie atât la combustibil, unde vom avea costuri cu circa 5% mai mici, cât şi la certificatele de dioxid de carbon", zice Necula.
În 5 luni de vară, CET-ul pe gaz va emite cu circa 250.000 tone de dioxid de carbon mai puţin. Asta înseamnă o cantitate mai mică de certificate de CO2 care trebuie achiziţionate şi o economie de peste un milion de lei la bugetul centralei. O altă economie, chiar dacă mai mică, se va face la bugetul de salarii. Pentru prima dată după 1989, odată cu pornirea cazanului pe gaz, CET-ul va trimite pentru 5 luni în şomaj tehnic o bună parte din cei 527 de angajaţi. În centrală va rămâne, prin rotaţie, doar personalul necesar funcţionării instalaţiilor.