Oradea visează să devină un pol de dezvoltare regională. Dar pentru asta nu e suficient să avem parcuri industriale, giraţii, centuri, atracţii turistice şi aeroport internaţional. E nevoie şi de o universitate puternică şi sănătoasă.

Din păcate, însă, pe când vom ajunge să avem oraşul pus la punct, Sorbonica noastră va fi o simplă şcoală profesională superioară. An de an, numărul studenţilor scade, iar instituţia pare condusă de un om pus pe post de element decorativ de o cabală a mediocrităţilor. Acum e la modă ca subalternii să-şi aleagă şefii, astfel că o mulţime de catastrofe zgomotoase ajung la conducere.

M-am tot mirat ce caută doamna Dodescu de la Ştiinţe Economice în acest angrenaj care nu are ca scop instruirea studenţilor, ci doar să asigure salarii grase celor care se autointitulează cadre universitare. Ei bine, s-a făcut dreptate! Fosta decăniţă Anca Dodescu a fost demisă din funcţia de şef de departament, pe principiul bihorenesc "io te-am făcut, io te omor!".

Deznodământul era previzibil, pentru că persoana în cauză devenea un exemplu stânjenitor de profesionalism în faţa actualei decăniţe, ajunsă mare profesoară după ce l-a slugărit cu devotament ca secretară pe marele ctitor. Dar de ce să ne mirăm? Dacă în antichitate Caligula şi-a făcut calul senator, de ce să nu facă şi Unchiu' din secretară decan?

Sorbonica e plină de datorii, însă de reformă nu se discută. Partea sănătoasă, formată din dascăli profesionişti şi dedicaţi, va pieri odată cu balastul care nu poate fi sub nicio formă aruncat peste bord. Singurul bine al acestui rău e că prin colapsul Universităţii măcar va prospera zootehnia. Pentru că cel puţin jumătate din distinşii universitari se vor întoarce la vechile locuri de muncă: la coada vacii.