Primele somaţii de plată au fost trimise în ianuarie, în aprilie au început popririle pe conturi, din iunie s-au instituit sechestrele pe bunuri, iar din septembrie acestea vor fi scoase la mezat.

Confruntată cu cele mai mari facturi din istoria oraşului, Primăria se luptă să-şi încaseze impozitele pentru a putea plăti constructorii. "Pentru anul acesta ne-am propus reducerea cu 10% a debitelor istorice, neîncasate la sfârşitul anului trecut", spune directorul economic al municipalităţii, Nadia Haş.

Goana după bani

În cazul unei administraţii locale, la fel ca în cel al unei gospodării, secretul bunăstării nu stă atât în reducerea cheltuielilor, cât în creşterea veniturilor. Cum salariile, casele, terenurile şi maşinile orădenilor nu sporesc peste noapte, pentru ca oraşul să aibă bani în plus, alternativa de bun-simţ e ca Primăria să recupereze restanţele de la datornici. Ceea ce şi face! "Am intensificat activitatea de încasare a debitelor pentru a avea bani să cofinanţăm proiectele europene", spune Nadia Haş (foto). Şi nu exagerează...

Dacă într-un an obişnuit investiţiile municipalităţii se ridică în jurul a 10 milioane euro, pentru 2015 oraşul are programate investiţii de 180 milioane euro. Majoritatea lucrărilor sunt cofinanţate din fonduri UE, aşa că, pentru a-şi acoperi partea ei de cheltuieli, municipalitatea trebuie să adune până la ultimul leuţ trecut în buget.

Greu de încasat

Dacă la începutul anului orădenii stăteau la cozi ca să se achite de datorii, după expirarea primului termen de plată de la sfârşitul lunii martie încasările au început să scadă. Cine a vrut să-şi plătească dările le-a plătit, iar dacă a făcut-o integral, a beneficiat de o bonificaţie de 10%. Cine nu, ori nu vrea, ori chiar nu are bani! Iar asemenea cazuri sunt destule.

Potrivit evidenţelor fiscale, la sfârşitul lunii iunie, din cele 11.088 firme înregistrate în Oradea, 3.359 aveau datorii către bugetul local. Suma totală se ridică la 15 milioane lei, bani din care oraşul putea plăti salubritatea ori iluminatul public pe un an întreg.

În cazul persoanelor fizice, problema e şi mai mare. 35.791 orădeni din 127.800 înregistraţi cu proprietăţi aveau restanţe la sfârşitul lunii trecute. Suma, estimată la 35 milioane lei, ar putea acoperi toate ratele bancare ale oraşului pe 2015 sau salariile tuturor angajaţilor municipalităţii, de la Primărie şi ASCO, până la Evidenţa Persoanelor şi Poliţia Locală. 

De şapte ori mai multe somaţii...

Pentru a creşte încasările la buget şi a reduce debitele istorice acumulate până în decembrie 2014, angajaţii Direcţiei Economice au intensificat anul acesta acţiunile de somare a datornicilor, de poprire pe conturi şi sechestrare a unor bunuri. Şi nu oricum, ci înzecit!

Astfel, numărul somaţiilor a crescut de la 2.225, în prima jumătate a anului trecut, la 16.040, în aceeaşi perioadă din 2015. La fel, popririle pe conturile datornicilor s-au înmulţit de la 1.018 la 10.070, iar sechestrele pe bunuri au urcat de la 80 la 203.

"În majoritatea cazurilor nu se ajunge la sechestre şi cu atât mai puţin la vânzarea bunurilor. Odată somaţi, mulţi contribuabili vin să plătească sau să ceară reeşalonarea datoriei", spune directorul adjunct Sorin Iacob (foto), coordonatorul direct al Serviciului impunere persoane juridice.

Give me the money!

Primăria a trimis somaţii de plată nu doar orădenilor, ci şi unui număr de 992 datornici cu domiciliul în alte localităţi, dar care au proprietăţi sau amenzi de plătit în Oradea. Braţul lung al "recuperatorilor" s-a întins, în premieră, chiar şi dincolo de graniţele ţării. Primăria a trimis somaţii de plată inclusiv unor debitori din Austria, Ungaria şi Germania, ba chiar şi mai departe, în Israel şi SUA. Unii dintre ei nici nu ştiu bine unde vine Oradea pe hartă, dar ca moştenitori ai unor clădiri sau terenuri datorează impozite oraşului.

"Am trimis somaţii în toate cazurile în care am găsit adresa debitorului. Moştenitorul unor clădiri din Oradea, domiciliat în SUA, care nici măcar nu vorbea româneşte, ne-a cerut să-i explicăm prin email cât datorează şi cum poate plăti", spune Adrian Ficuţ, şeful Serviciului impunere persoane fizice. Efortul a meritat, de vreme ce americanul a plătit rapid şi fără comentarii cei peste 3.000 lei. Şi la fel se întâmplă cu majoritatea debitorilor cu domiciliul în străinătate. Obişnuiţi cu Fiscul din ţările de baştină, ei îşi sting obligaţiile cât pot de repede, conştienţi că pe lumea aceasta există lucruri de care nu scapă nimeni. Impozitele şi moartea...

BAGĂ BANI!
64
la sută era gradul de încasare al impozitelor la sfârşitul lunii iunie