Cel mai mare partid din România şi-a scris săptămâna trecută cea mai ruşinoasă pagină din lunga sa istorie. Dacă până acum îşi decapita foştii conducători - Ion Iliescu, Adrian Năstase, Mircea Geoană - după ce erau învinşi de adversari, acum a pălit doi dintr-o lovitură: cu "delay" pe Victor Ponta şi "preventiv" pe Sorin Grindeanu, la doar un semestru după înscăunare, ca să nu prindă cheag. Şi, culmea ironiei, după ce au câştigat puterea cu sloganuri xenofobe, îşi păstrează majoritatea cu... minorităţile.
De penibil nu s-au ferit nici PSD-iştii bihoreni, ba din contră. Cei care au contat cu adevărat în războiul pesedisto-pesedist, adică parlamentarii de voturile cărora a depins soarta moţiunii de cenzură, s-au ascuns de alegători, liderul organizaţiei s-a pus contra valului apărându-şi tovarăşii UDMR-işti de care atârnă inclusiv soarta sa ca vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, iar unicul bihorean din Guvern s-a dat afară pe el însuşi...
Schizofrenia cuprinde România
PSD a mutat luna lui Cuptor în iunie. După ce la finele primăverii lăudase Guvernul Grindeanu, spunând fără echivoc că "mă mulţumesc toate ministerele şi ca cetăţean, şi ca preşedinte de partid, şi ca preşedinte al Camerei Deputaţilor", după câteva zile şeful partidului, Liviu Dragnea, a întors-o ca la Teleorman, anunţând o evaluare a îndeplinirii măsurilor de guvernare. În urma analizei, făcută într-o duminică şi neexplicată public, Dragnea a prezentat doar concluzia: brusc, Executivul a prestat doar "binişor", adică nesatisfăcător. Iar pentru asta n-a ezitat să invoce, culmea, chiar şi ratarea unor măsuri programate... anul viitor.
Revelaţia a declanşat o nebunie fără precedent: retragerea de către un întreg partid, supus orbeşte unui singur om, a sprijinului politic acordat propriului Guvern cu doar 5 luni înainte şi pretenţia ca acesta să demisioneze. Un ultimatum formulat, coincidenţă cinică, pe data de 13 iunie, ca un fel de Mineriadă intestină.
Gata de orice
Altă noutate, premierul a refuzat să plece! Aşa că s-a mai adăugat una: din 27 miniştri, 26 au demisionat pentru a-i forţa mâna. Sorin Grindeanu (foto) a ripostat consternant, alăturându-şi-l pe fostul prim-ministru Victor Ponta, nerăbdător să-şi ia revanşa în faţa lui Dragnea, care îi suflase partidul post-Colectiv.
Continuarea a fost de Cascadorii Râsului: ca să strângă voturile pentru trântirea Guvernului, aceiaşi PSD-işti care duseseră o campanie xenofobă şi care au acuzat protestatarii anti-OUG 13 de "Soros"-ism, s-au arătat dispuşi să satisfacă cele mai radicale pretenţii ale UDMR. De la oficializarea limbii maghiare la instituirea unui Bacalaureat separat şi înfiinţarea unei universităţi de medicină în limba maghiară la Târgu Mureş, o "crimă" pentru care tot ei picaseră în 2012 Guvernul condus de Mihai Răzvan Ungureanu.
Presaţi de reacţiile vehemente ale oamenilor, şefii filialelor din Transilvania şi-au pus pe Facebook poze în costume populare şi au jurat cu majuscule că "niciodată" nu vor face ceva "împotriva intereselor naţionale". Constatând că tot ce câştiga la vamă, prin cooptarea UDMR, pierdea la pod, prin "desolidarizarea" propriilor reprezentanţi, Dragnea a pus la fel de brusc batista pe ţambal, anunţând că "nu vindem Transilvania nimănui", iar şeful ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, a lămurit că dilema voturilor s-a rezolvat cu happy-end, fără ajutorul UDMR. Cum anume s-a văzut miercuri, când pentru moţiune au votat 241 parlamentari, majoritatea fiind obţinută cu sprijinul grupului minorităţilor.
Din lumea celor care nu cuvântă
Dacă pe Dâmboviţa s-au dus lupte crâncene, pe malul Crişului a domnit o neruşinare potolită, ardelenească. Cei patru parlamentari de Bihor s-au ascuns, pur şi simplu, refuzând orice contact cu jurnaliştii curioşi să afle de care parte se situau şi cu ce argumente. Singura scuzabilă este deputata Adelina Coste, rămasă în afara jocurilor din cauza problemelor de sănătate. Colegii ei de Cameră, Ioan Roman şi Gheorghe Bogdan, şi-au închis însă telefoanele, ca să scape de datoria de a transmite "poporului pesedist" ce aveau în cap.
La fel a procedat şi senatorul Florian Bodog, în legătură cu care toţi erau curioşi dacă va vota împotriva moţiunii, riscându-şi reputaţia de PSD-ist supus şi implicit "excomunicarea", sau pentru, cu preţul auto-dezonorării. Nu de alta, dar "evaluarea" partidului i-a imputat o incompetenţă periculoasă pentru perspectivele de viitor: din 26 de "măsuri" din programul de guvernare, ar fi executat integral doar 3 (actualizarea listei medicamentelor compensate, suplimentarea fondurilor pentru programele naţionale de sănătate şi debirocratizarea accesului pacienţilor la ele prin desfiinţarea unor comisii), parţial 9 şi deloc 14.
Mang UDMR-istul
Cel mai bine orientat s-a dovedit preşedintele filialei, Ioan Mang, care a ştiut şi de partea cui să joace, şi când, şi cum. Dacă la început a evitat să se pronunţe, imediat ce Dragnea a cerut demisia lui Grindeanu, Mang l-a demascat pe premier că "nu mai este în acelaşi film cu noi". Apoi, rapid, şi-a "blindat" poziţia în fruntea filialei, acţionând ca un baron de prin sud: fără să lase timp coagulării unui curent contestatar, a convocat Comitetul Executiv Judeţean la Marghita, raportând repede că "întreaga organizaţie se declară solidară cu actuala conducere a partidului şi îl susţine pe preşedintele Liviu Dragnea şi echipa din fruntea PSD".
Un singur risc şi-a asumat Mang: înaintea dezbaterii moţiunii, când aportul UDMR părea decisiv şi Dragnea se pregătea să-i satisfacă revendicările, şeful PSD Bihor a declarat că dacă se va pune problema va susţine cooptarea Uniunii la guvernare. Fireşte, "pentru stabilitate", nu fiindcă şi-ar datora UDMR funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean!
Mang nu s-a dezis de tovarăşii maghiari nici măcar după ce omologii săi din Ardeal s-au pronunţat contra trocului, obligându-l pe Dragnea să sisteze negocierea. Chiar şi după adoptarea moţiunii, şeful PSD Bihor a insistat, afirmând că nu înţelege de ce "s-au inflamat spiritele" şi că discuţiile cu UDMR trebuie continuate, conform protocolului semnat după alegeri.
Compromis de propriul compromis
Dacă Mang şi-a urmărit interesul cu dibăcie, senatorul Florian Bodog a ieşit şifonat lamentabil. Deşi la mijlocul crizei şeful filialei i-a sărit în sprijin, spunând că îl vede pe ministrul nesatisfăcător şi în viitorul Guvern, acesta a ieşit din scenă nu doar cu ruşinea de a se fi demis chiar şi el, ci şi cu faima de mincinos răspândită de fostul ministru al Educaţiei Ecaterina Andronescu (foto).
Invitată la o emisiune Digi 24, unde participanţii acuzau lipsa vaccinurilor în condiţiile în care deja muriseră de rujeolă 27 de copii, Andronescu l-a sunat pe Bodog în direct, acesta garantând că sunt asigurate dozele necesare în toată ţara. Contrazisă vehement de medici şi farmacişti, Andronescu a revenit după două zile pe acelaşi post, dezvăluind, practic, că Bodog o minţise. "Nu doar că m-a dezamăgit, dar m-a şi pus într-o situaţie destul de delicată, pentru că eu am crezut", a spus ea despre Bodog. Care - e clar - dacă până atunci păstra încă şanse cel puţin teoretice să redevină cândva ministru, acum sau mai târziu, şi le-a văzut spulberate chiar de o "tovarăşă" de partid.
Ceea ce confirmă încă o dată că, în PSD, aşa cum te ajută un coleg nu te încurcă nimeni!
LA MÂNA PREŞEDINTELUI
Vocea poporului: vrem Guvern curat!
Conform Constituţiei, cel care poate propune Parlamentului un nou premier este preşedintele, după consultarea partidelor reprezentate în forul legislativ. Klaus Iohannis a stabilit consultările pentru luni, 26 mai, spunând că este interesat de soluţionarea cât mai rapidă a crizei şi sugerând că nu va forţa formarea unei noi majorităţi. Totuşi, preşedintele a precizat apăsat că aşteaptă să i se prezinte "o persoană integră, fără probleme penale, care mă convinge că are capacitatea să conducă un guvern".
Mult mai pretenţioasă s-a arătat o reţea de grupuri civice reunite sub denumirea "Contract România" (inclusiv "Oradea civică", născută din protestele contra OUG 13) care printr-o scrisoare deschisă i-au cerut preşedintelui să accepte numirea viitorului premier "doar sub rezerva asumării publice de către acesta" a unor promisiuni ferme privind garantarea independenţei justiţiei, îngrădirea accesului "penalilor" în funcţii publice, reforma legislaţiei electorale (inclusiv prin revenirea la alegerea primarilor în două tururi de scrutin şi introducerea votului electronic), transparentizarea actului de guvernare locală şi centrală, respectarea angajamentelor europene şi a direcţiei euroatlantice a ţării.