Dacă Universitatea ar fi comparată cu un stat, ar fi o republică parlamentară, deoarece până acum rectorul a fost ales de "parlament", adică de membrii Senatului universitar. La anul, însă, are de ales între un "preşedinte" votat de "popor", adică de profesori şi studenţi, şi un manager desemnat printr-un concurs la care se pot prezenta chiar şi profesori din Constanţa ori Debreţin.

Reglementarea e prevăzută în noua lege a educaţiei, iar pentru aplicarea ei Universitatea orădeană organizează un referendum la mijlocul acestei săptămâni. Deşi are un caracter tehnic, operaţiunea e percepută ca o repetiţie la alegerile propriu-zise de anul viitor, când se va decide cine va conduce destinele acestei instituţii-mamut, al cărei buget depăşeşte anual 1.000 de miliarde de lei vechi. Va reuşi actualul rector să obţină un nou mandat sau, dimpotrivă, profesorii şi studenţii vor considera că tranziţia de la Epoca Maghiar trebuie să ia sfârşit, iar în viaţa Universităţii trebuie început un ev nou?...

Opţiuni opuse

Potrivit noii legi a educaţiei, universităţile din România, atât cele de stat cât şi cele private, nu-şi mai pot alege rectorul prin votul Senatului, în care sunt reprezentaţi doar decanii facultăţilor, şefii de catedre şi o parte din studenţi. Ca atare, nici la Universitatea din Oradea cuvântul hotărâtor nu îl vor mai avea cei 100 de membri ai Senatului, ci toţi membrii comunităţii academice. Asta doar dacă vor, căci legea permite fiecărei universităţi să opteze: fie rector "prin vot direct, universal, egal şi secret", fie desemnat prin concurs arbitrat de o comisie formată pe jumătate din membri ai comunităţii academice, iar pe cealaltă jumătate de persoane din afara acesteia.

În prima variantă, vor avea dreptul să voteze viitorul rector toate cadrele didactice şi cercetătorii angajaţi pe perioadă nedeterminată, plus studenţii din Senat şi din Consiliile facultăţilor. În a doua vor putea concura "personalităţi ştiinţifice sau academice din ţară sau străinătate care, după audierea în Senat, obţin avizul de participare la concurs", condiţia fiind ca la examen să existe minim doi candidaţi.

06 Curila.jpgGrijulii la formă...

Pentru referendum, Senatul a ales o comisie electorală cu şapte membri care, la rându-le, şi-au stabilit preşedintele în persoana secretarului ştiinţific Sorin Curilă (foto). Comisia a identificat membrii comunităţii cu drept de vot, căci din 1.286 de salariaţi doar 718 sunt cadre didactice şi cercetători angajaţi pe perioadă nedeterminată. Tot Comisia a identificat şi cei 77 de studenţi care pot vota la referendum anul acesta şi pentru alegerea rectorului anul viitor, şi a validat Birouri electorale pentru fiecare din cele patru secţii de votare grupate pe facultăţi.

Referendumul se va desfăşura miercuri, 15 iunie, în Sala de sport din campus, şi poate fi validat dacă participă jumătate plus unu din alegători. Dacă va fi validat, rezultatul se stabileşte cu majoritatea simplă a voturilor exprimate. Dacă nu, referendumul se va repeta în cel mult o săptămână, când rezultatul va fi consfinţit indiferent de numărul voturilor.

... indiferenţi la fond

Aceeaşi Comisie, obligată de lege, a organizat trei dezbateri cu studenţii, cercetătorii şi cadrele didactice, menirea acestora fiind de a explica avantajele şi dezavantajele fiecăreia dintre variantele de desemnare a rectorului. Desfăşurate în Aula Mare pe 31 mai, pe 7 şi pe 10 iunie, dezbaterile nu au stârnit însă niciun interes. La prima s-au prezentat doar 12 persoane, la a doua 18, iar la ultima 28, marele absent fiind chiar rectorul Cornel Antal, deşi acesta este interesat de un nou mandat. Antal a declarat pentru BIHOREANUL că a lipsit întrucât a avut "probleme mai importante", pe când Curilă a afirmat că absenteismul nu e semn de indiferenţă ci, dimpotrivă, de bună informare: "Studenţii şi cadrele au lipsit pentru că au primit prin mail informaţiile complete privind procedura de vot".

Aparent, are dreptate, pe fond, însă, nu, căci nici datele transmise prin mailuri, nici cele afişate pe site şi nici măcar dezbaterile nu au prezentat implicaţiile fiecărei variante de desemnare a rectorului. De exemplu, cea care permite desfăşurarea unui concurs nu a fost înţeleasă, iar opinia majoritară în Universitate e că în acest caz rectorul ar putea veni din "afară" şi să nu "ţină" cu instituţia.

Liber la bilanţ

Chiar şi aşa, referendumul are meritul că deschide discuţiile cu un an înainte ca actualului deţinător să-i expire mandatul şi deci viitorii candidaţi se pot pregăti din timp. Fapt cu totul nou, ţinând seama de precedentele predări de ştafetă. În 2004, când Teodor Maghiar s-a pensionat, fiul său, Doru, a fost "ales" rector prin simpla trasare a acestei sarcini către un Senat obedient. În 2007, când Doru demisiona, învinuit fiind de DNA, ca şi tatăl său, de falsificarea cifrei de şcolarizare şi a zeci de diplome emise la Medicină, Antal a fost ales după două tururi de scrutin la care acelaşi Senat a arătat că, scăpat de "dictatură", nu ştia să-şi folosească libertatea.

După un scurt interimat al prorectorului Teodor Leuca, la primele alegeri s-au confruntat decanul de la Mediu, Vasile Bara, şi directorul Şcolii Doctorale, Ioan Felea, cel dintâi fiind perceput ca om al familiei Maghiar, iar al doilea ca un radical care voia o reformă dură. Câştigat de Bara, scrutinul a fost anulat de Ministerul Educaţiei pentru că votaseră şi persoane care nu erau membre în Senat, astfel că a fost reluat în trei: cu Bara, Felea şi Antal, care a câştigat lejer promiţând o tranziţie lină, care să-i ferească pe colegi de a da seama pentru abuzurile din trecut.

Vrem rector nou!

De data aceasta, tocmai pentru că problema viitorului rector se pune din timp, au început să apară opinii opuse făţiş actualului şef, altele doar sub adăpostul anonimatului.

Gheorghe Ionescu - lider sindical Universitate (5).JPGÎntre cei care îşi asumă deschis împotrivirea faţă de perspectiva ca Antal să obţină un nou mandat este liderul sindical Gheorghe Ionescu (foto), convins că dacă Universitatea vrea cu adevărat să se despartă de epoca Maghiar, viitorul rector trebuie să fie nu unul care, cum se spune, "a cărat geanta Unchiului" ca prorector, ci o persoană deasupra oricăror suspiciuni. "În viitoarea conducere trebuie să fie exclusiv persoane care nu au făcut parte din echipa lui Maghiar. Actuala conducere dă vina pe greaua moştenire, care e reală, dar la care a contribuit şi ea. Cum să pretinzi că faci reformă când ai condus 15 ani?!", a explicat Ionescu pentru BIHOREANUL.

Este adevărat, profesorul are şi o supărare personală, pentru că Antal a propus comasarea unor facultăţi, între care şi cea de Construcţii şi Arhitectură, unde lucrează el.

Cu bune...

Ionescu nu este nici pe departe singurul care crede că vremea lui Antal a trecut. Refuzând să-şi decline identitatea pentru a nu fi anihilaţi precum fusese acum trei ani istoricul Mihai Drecin, care îşi anunţase intenţia de a candida, dar a fost trădat de susţinătorii "cumpăraţi" cu burse, opozanţii sunt, deocamdată, doar în organizare şi în evaluarea şanselor.

Unii din ei recunosc meritele lui Antal şi admit că cel mai important e acela de a fi asigurat menţinerea pe linia de plutire după căderea lui Maghiar, când Universitatea era creditată de ARACIS (Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior) cu calificativul "grad de încredere limitată", riscând să piardă numeroase specializări. Dar spun ei, preconizata creditare cu "încredere ridicată" nu va mai avea sens, deoarece noile criterii de clasificare şi de finanţare ale universităţilor sunt altele: vor fi universităţi de educaţie, care vor avea dreptul să organizeze doar studii de licenţă, universităţi de educaţie şi cercetare, care vor organiza şi masterate, şi universităţi de educaţie şi cercetare avansată, care pot face şi doctorate.

În fine, lui Antal şi echipei sale, în special lui Felea, ca şef al Comisiei de Calitate, li se mai recunoaşte elaborarea unor proceduri ce nu mai permit impostura făţişă, precum şi creşterea transparenţei şi ameliorarea relaţiilor cu presa, care a permis îmbunătăţirea imaginii instituţiei.

... şi cu rele

Pe de altă parte, reproşurile sunt mai multe. În ce priveşte transparenţa şi corectitudinea, e adevărat că acum se postează informaţii pe site, dar unele sunt "pitite", ca de pildă rezultatele controlului Curţii de Conturi pe anul trecut, ce relevă acelaşi tip de nereguli în achiziţiile publice ca în epoca Maghiar. Astfel, la reabilitarea clădirii Facultăţii de Arte s-au plătit lucrări fictive, la construcţia Facultăţii de Muzică s-au decontat materiale care nu au fost folosite în realitate, privilegiaţilor le-au fost plătite diurne pentru mai multe zile decât au stat în străinătate, ş.a.m.d.

Cel mai grav e însă că Antal discriminează cadrele, fiind intransigent cu cei mici şi părtinitor cu mai-marii. Un exemplu notoriu e cazul Gavril Grebenişan, a cărui sancţionare prin Comisia de Etică a determinat-o ca răzbunare că acesta a fost pus manager la Maternitate în locul propriei neveste, Liana Antal. De asemenea, la fel cum Grebenişan şi alţii au fost sistematic controlaţi la prezenţă, alţii au lipsit de la cursuri fără probleme, un exemplu fiind, din nou, chiar soţia rectorului, care şi-a ţinut pe sărite orele la Colegiul de asistenţi medicali. În fine, la fel s-a procedat şi la concedierea unor angajaţi, tot la Medicină: unor preparatori li s-au desfăcut contractele de muncă, dar unor conferenţiari şi profesori li se permite chiulul cu lunile. Pe scurt, spune unul din contestatari, "Universitatea a fost din nou băgată în scandaluri de dragul familiei rectorului. Pe vremea lui Maghiar se fura grosolan, acum cu politeţe, asta e deosebirea!".

Rămâne de văzut, în aceste condiţii, dacă anul viitor numărul celor satisfăcuţi de "guvernarea" Antal îl depăşeşte sau nu pe cel al nemulţumiţilor şi dacă acesta va obţine sau nu un nou mandat. Cert e că deja se conturează în tăcere taberele pro şi contra, iar Universitatea va trăi cum de pe acum îşi aşterne...


SORBONICĂ MAI MICĂ
Plan de restructurare

Considerată una din priorităţile actualului rector, restructurarea Universităţii s-a dovedit deocamdată un obiectiv imposibil. Anul trecut, Antal a propus reducerea de la 18 la 15 a numărului de facultăţi, dar Senatul s-a împotrivit. Acum planul e reluat pe baza unui studiu conform căruia catedrele vor fi înlocuite cu departamente formate din maxim 15 cadre. Scopul e ca un singur departament să asigure, de pildă, predarea limbii engleze pentru toate facultăţile, spre deosebire de situaţia de acum, când există profesori de engleză şi la Litere, şi la Medicină.

Planul vizează şi împuţinarea facultăţilor, urmând să rămână neatinse Medicina, Ingineria Electrică şi Tehnologia Informaţiei, Literele, Mediul, Teologia şi Ştiinţele Socio-Umane. Artele Vizuale, Muzica şi Educaţia Fizică vor fi comasate în Facultatea de Arte şi Sport (!), Arhitectura şi Construcţiile cu Energetica vor forma Facultatea de Inginerie Civilă şi Energetică. Facultatea de Inginerie Managerială şi Tehnologică o va absorbi pe cea de Textile-Pielărie, iar Ştiinţele Politice şi Comunicării va fi comasată în Istorie, Geografie şi Relaţii Internaţionale.