Dacă aţi auzi pe cineva, într-un magazin, invitându-vă să staţi acasă dacă nu vreţi să "luaţi Covid", doar pentru că l-aţi atenţionat (repet, în spaţiu închis), să-şi pună masca de protecţie corect, şi pe nas, nu doar pe gură (sau pe bărbie), cum aţi reacţiona?

Eu am păţit-o şi vă zic ce-am făcut şi de ce. Săptămâna trecută, într-o dimineaţă, după o documentare la Spitalul Municipal, am intrat la magazinul Lidl din Ioşia pentru de-ale gurii. Nu mi-a luat nimeni "febra" la intrare, ceea ce, să zicem, ar putea fi trecut cu vederea. Când să ies, la coada de la casierie, am observat, însă, că încasatoarea purta masca la mişto, pe juma’ de gură, la fel şi clienta din faţa mea, care se mişca în ralanti, dar şi ca alţii, cu care m-am intersectat printre rafturi.

Cu gândul încă la cei care bolesc şi la cei care muncesc în spital, la suferinţe şi frustrări adunate în atâtea luni, am rugat casiera să-şi pună masca aşa cum trebuie, pentru că altfel dă un exemplu prost. M-a măsurat cu privirea ca pe-un suferind de nanism, apoi şi-a mutat-o către femeia din faţă, care nu se mai mişca defel. Ba, dimpotrivă, parcă bucuroasă că găsea sămânţă de scandal (pardon, de socializare), s-a "băgat" şi mi-a servit-o: "Cui i-e frică de Covid să stea acasă!".

Instantaneu a primit, cum mă şi aşteptam, aprobarea casieriţei: "Corect!".

M-am hotărât să pozez cu telefonul (da, ştiu, în market nu-i voie, ca pe vremuri în cazărmi), aşa că angajata în culpă a chemat întăriri, pe paznic şi pe şefa de magazin sau de tură, ce-o fi. Am ignorat avertismentul cu "fotografiatul interzis" şi riscul să-mi ia Predator telefonul ca să şteargă pozele, apoi am făcut linişte: vorbeam la 112, sesizând încălcarea Legii 55/2020 şi cerând ca un agent s-o constate. Previzibil, clienta gură-mare s-a grăbit şi s-a evaporat, iar casiera şi-a urcat masca regulamentar pe nas.

Am aşteptat vreo 15 minute echipajul de Poliţie. Un el şi-o ea. Au procedat cu tact, au verificat pozele, apoi au cerut şefei să pună pe altcineva la casierie şi au poftit contravenienta afară, unde i-au făcut proces verbal. Poate n-o să credeţi, dar femeia a avut tupeu, a cerut să nu-i fie scrisă amenda, "că dau un telefon". N-a ţinut.

Vă povestesc nu cu satisfacţie, ci cu tristeţe: sunt convins că nici una dintre cele două femei, casier şi cumpărător, nu conştientizează riscurile îmbolnăvirii nici pentru cei din jur, nici pentru ele însele. Nu le pasă că proprietarul micii cafenele din vecini a trebuit să închidă fiindcă oraşul e "roşu" (şi omul acela are copii de crescut!), nici că în situaţia asta ar putea ajunge şi alţii, inclusiv ele.

Nu cred că încasatoarea a socotit riscul pe "lanţul trofic", de a scădea şi veniturile marketului, poate până la punctul în care managerii ar tăia din personal, poate chiar pe ea, după cum nici clientei gureşe nu cred că i-a trecut prin cap perspectiva, logică, a creşterii preţurilor.

Dacă neglijenţa poate fi efectul nu neapărat al "necredinţei" în Covid, ci al indolenţei, măcar la costurile economice de-am lua seama.