Înainte de Revoluţie, dacă întrebai care e cea mai lungă magistrală din România, ţi se răspundea la mişto: magistrala cuvântare a Tovarăşului Ceauşescu. Tot atunci, dacă erai întrebat în ce an eşti, nu mai spuneai, de exemplu, că în 1983 sau 1988, ci că eşti într-un an hotărâtor.
Ei bine, cam aşa a ajuns şi Primăria Oradea în 2015, într-un an hotărâtor. Se vede treaba că la noi proiectul unei lucrări, licitaţia, contestaţia şi autorizaţiile durează de trei ori mai mult decât realizarea efectivă. Aşa se face că acum constructorii trebuie să se mişte cu viteza luminii ca să poată termina proiectele gândite pe fonduri europene, în valoare de 250 milioane euro. Dacă nu le termină, banii vor fi plătiţi din buzunarele orădenilor, dar până la urmă şi noi tot europeni se cheamă că suntem, nu?
Pentru primarul Ilie Bolojan miza e foarte mare. Dacă măcar 90% din proiectele în derulare vor fi finalizate în 2015, alegerile din 2016 vor fi o simplă formalitate pentru el. Sau pentru cel pe care-l va desemna succesor. Asta fiindcă nu-i sigur că Bolojan nu va trece în liga mare, la Bucureşti, mai ales acum, că preşedintele ţării provine din acelaşi partid.
Ideea de a dezvolta Oradea pe banii Uniunii Europene este de bun-simţ. Dacă din bugetul propriu, oraşul poate aloca pentru investiţii în fiecare an maximum 10 milioane euro, se poate spune că Oradea face un salt de 25 ani, evident, în condiţiile în care duce la bun sfârşit lucrările.
Şi mai e o miză, în afară de cea electorală. Pentru următorul exerciţiu financiar, Oradea mai vrea să pape 250-300 milioane euro de la Uniunea Europeană. Dacă acum dăm chix, s-ar putea ca elanul să scadă, asta demonstrând incapacitatea instituţională de a gestiona proiecte atât de mari, complicate şi scumpe.
De aceea, anul 2015, pentru Primărie, dar mai ales pentru orădeni, poate fi, de data asta fără glumă, un an hotărâtor.