Librăria Humanitas s-a dovedit prea mică pentru orădenii interesați de cel mai nou volum de poezii semnat de Ana Blandiana, „Se face liniște în mine”, prezentat, joi seară, într-un dialog purtat de autoare cu scriitorul și cronicarul Dan-Liviu Boeriu.
Zeci de orădeni au ascultat-o pe recent laureata premiului Prințesa de Asturia pentru Litere vorbind despre cum n-a crezut că va mai scrie vreodată poezie, dar și despre utilitatea poeziei în vremuri politice complicate, cum sunt cele prin care trece România acum.
Avem nevoie de poezie
Înainte de ora anunțată a evenimentului desfășurat sub egida Revistei Familia, librăria de pe Corso s-a umplut cu zeci de oameni, iar alții, care n-au mai reușit să se strecoare, au rămas pe strada pietonală, trăgând cu ochiul înăuntru. Prezența lor acolo i-a intrigat și pe unii trecători, care s-au oprit să afle cine a provocat înghesuiala.
„Lumea mare are nevoie de poezie. Și cei care nu cred asta au nevoie de poezie”, a concluzionat Boeriu, privind numărul mare de oameni prezenți la lansare. Despre carte, criticul a spus că are „și delicatețe, și tăiș”, fiind un volum în care Ana Blandiana își sondează limitele.
Ulterior, autoarea a mărturisit că toată viața a scris „în salturi”, adică în perioade întrerupte din cotidian, și că n-a crezut, după volumul de poezii „Variațiuni pe o temă dată” (lansat și devenit bestseller în 2018) că va mai scrie lirică. „Azi-vară am avut marele noroc să stau o lună și jumătate singură la țară, eu cu o pisică”, a mărturisit Ana Blandiana unde și cum și-a găsit inspirația.
Un premiu important
Pentru că în comunism, poeziile, inclusiv ale ei, au dovedit capacitatea de a coagula solidaritatea, scriitoarea a fost întrebată de partenerul ei de dialog dacă mai crede în această putere a versurilor azi, iar răspunsul a fost decepționant: „Sinceră să fiu, nu”.
Devenită recent primul român care a primit premiul Prințesa de Asturia pentru Litere, o distincție de mare importanță oferită în Spania, Ana Blandiana a fost rugată să vorbească despre această reușită, mărturisind cu candoare că însemnătatea festivității a înțeles-o doar ulterior, când a urmărit imaginile filmate la eveniment, atunci fiind cuprinsă de îngrijorarea că, purtând după mult timp tocuri înalte, se va împiedica. „Eu nu prea știam cât de important este acest premiu. Abia după aceea m-am gândit cum am ajuns să-l iau”, a spus ea.
„Am căzut ca din pod”
Pe de altă parte, a recunoscut și că premiul a făcut-o să simtă că România a ajuns într-un sfârșit „în lumea bună”, sentiment care a pălit însă în fața șocului primit după primul tur al alegerilor prezidențiale de luna trecută, între timp anulate, unde candidatul extremist Călin Georgescu a fost favorit. „Deodată, am căzut ca din pod în alegerile astea. Chiar nu pot să-mi explic ce s-a întâmplat”, a zis Ana Blandiana, convinsă despre ea însăși că nu mai înțelege românii majoritari, ci „doar ce vorbesc intelectualii din jurul meu”.
„Indiferent cum se va rezolva totul, acest episod va rămâne în picioare. Noi, intelectualii, suntem o pojghiță subțire. Țărănimea a dispărut, ce a rămas ca majoritatea populației este ceva greu de definit. Nu sunt ei vinovați, dar nici nu văd soluția”, a spus scriitoarea.
La finalul dialogului, zecile de orădeni au aplaudat-o și apoi au rugat-o, aproape fiecare dintre ei, să le ofere autografe pe volumul lansat acum.
