Într-un an şcolar început sub semnul austerităţii şi al protestelor, profesorii şi-au reluat activitatea, dar se gândesc dacă nu cumva ar trebui să facă grevă generală. La Colegiul Naţional Emanuil Gojdu din Oradea, şcoala pe care a absolvit-o şi premierul Ilie Bolojan, profesorii sunt mai degrabă resemnaţi, spune directoarea Anca Marchiş.
Într-un interviu acordat BIHOREANULUI, profesoara arată ce efecte au noile măsuri asupra profesorilor şi elevilor şi avertizează că demotivarea cadrelor didactice riscă să se transforme într-un fenomen cu impact asupra întregii societăţi.
"Oamenii sunt resemnaţi"
- Anul şcolar a început foarte tensionat, profesorii mărşăluind în stradă, nemulţumiţi de măsurile de austeritate impuse de Guvernul Bolojan. Care este atmosfera în Colegiul Emanuil Gojdu?
- În şcoala noastră, atmosfera e dată nu doar de ce se întâmplă la nivel naţional, ci şi de realitatea din teren, având o aripă în reconstrucţie. Este evident că factorul economic şi cel politic ne influenţează, dar odată ce au venit copiii la şcoală şi ne-am întâlnit cu ei, lucrurile s-au luminat. Învăţământul a fost zguduit puternic vara aceasta, dar copiii nu au nicio vină.
- Aveţi cadre didactice care boicotează activitatea didactică?
- Nu, din câte ştiu eu.
- Ce vă spun colegii, ce îi nemulţumeşte cel mai mult: mărirea normei didactice, reducerea veniturilor la plata cu ora, tăierea burselor sau altceva?
- Încă nu am discutat în şcoală despre asta. Decizia s-a luat în vacanţă, iar, când ne-am întors la şcoală, era deja asumată, aşa că oamenii sunt resemnaţi. Este clar că mărirea normei didactice ne-a dat bătăi de cap, pentru că suntem o şcoală cu foarte mulţi profesori cu gradul 1 şi cu vechime, care aveau dreptul să predea 16 ore, iar acum au trebuit încadraţi cu 20. A fost provocator, niciun titular n-a intrat în restrângere de activitate, dar am pierdut suplinitori.
Este problematică şi situaţia burselor. Avem în Gojdu trei copii care s-ar fi bucurat de o bursă foarte mare, având premiul întâi la olimpiade naţionale, dar nu vor lua niciun leu din partea Guvernului dacă nu sunt între primii 15% din clasă, iar unii ar putea să nu fie. Aceşti copii se simt victime şi este greu să le spui că, de fapt, sunt vremuri grele. E vorba de mesajul pe care îl transmitem, despre cât de dreaptă sau nedreaptă este societatea, cât de bine funcţionează o meritocraţie.
Din aceeași perspectivă, mai avem o situație care mi-a dat foarte multă bătaie de cap: la clasa a IX-a, avem trei clase de matematică-informatică și două de științe ale naturii, în care până recent, repartizarea se făcea pe bază de meritocrație, adică în funcție de mediile elevilor și opțiunile lor. Acum, un ordin de ministru ne obligă să repartizăm elevii aleatoriu, ordonând fetele și băieții după medii și împărțind primul băiat și prima fată în clasa A, elevii de pe a doua poziție în clasa B și așa mai departe. Rezultă trei clase omogene, echilibrate din punct de vedere al mediilor, dar în care este foarte multă frustrare, pentru că elevi cu medii mari ar fi vrut și ei în A. Diferența între aceste clase sunt profesorii, iar de aceea elevii vor să poată alege la care clasă se înscriu. Iar acum nu mai pot opta. Un elev cu 9,20 poate se nimerește să intre în clasa dorită, dar unul cu 9,80 nu. Și mi-e greu să găsesc logica lucrurilor și să înțeleg că asemenea schimbări sunt în beneficiul elevilor.
- Credeţi că s-ar putea ajunge la o grevă generală în învăţământ?
- Se prea poate, depinde cum vor negocia sindicatele.
"Profesorii nu lucrează puţin"
- Cum caracterizaţi dvs. măsurile impuse de Guvern în educaţie?
- Cred că sunt măsuri asupra cărora se poate reveni, cum este cea privind plata cu ora. Înţeleg că suntem într-o situaţie economică grea, că ni s-a cerut să strângem cureaua, dar nu se poate ca un profesor cu 40 de ani vechime să fie plătit cu 36 de lei pe oră. Este o muncă super-calificată şi această sumă este jignitoare.
- Sunt voci care spun că profesorii n-ar trebui să se plângă de munca în plus, pentru că oricum lucrează puţin şi au o vacanţă mare. Cum le răspundeţi?
- Profesorii nu lucrează puţin. În spatele unei ore de curs stau ani de studiu, de pilotare a unor metode. Profesorul, dacă nu ţine pasul cu ce se întâmplă din punct de vedere tehnologic şi în lume, riscă să devină anacronic şi să nu mai fie ascultat de elevi. Un profesor care are o prestaţie bună la clasă este unul care învaţă continuu. Într-o şcoală ca a noastră - unde copiii sunt şi foarte bine pregătiţi, ştiu multe, caută multe, au întrebări pertinente - nu poţi fi nepregătit.
- Directorii şi suplinitorii au fost direct vizaţi de măsuri: directorii sunt obligaţi să predea mai mult, ca să nu-şi mai ia ore suplimentare la "plata cu ora", iar suplinitorii au rămas fără posturi, orele lor fiind redirecţionate titularilor. Dvs., ca directoare, consideraţi corecte sau injuste aceste măsuri?
- Ştiu că au fost colegi directori care au abuzat de plata cu ora, dar nu în Bihor, unde eram limitaţi de Inspectoratul Şcolar la cel mult 5 ore suplimentare. Eu predau engleză la două clase bilingve, fiecare cu 5 ore pe săptămână, iar pregătirea cu ei înseamnă şi teste Cambridge, olimpiade, şi am ore şi la Centrul de excelenţă. Aşadar, fac o normă întreagă de director, jumătate de normă de profesor şi pregătire suplimentară. Este o presiune destul de mare.
Eu sper ca anul viitor deficitul să se aşeze şi să se revină la o decenţă a măsurilor, astfel încât oamenii să se simtă stimulaţi să-şi facă treaba. Altfel, riscăm să demotivăm profesorii, care nu se simţeau prea bine nici până acum. Iar demotivând un cadru didactic, efectul de domino este foarte mare, starea de spirit se propagă în societate, care oricum este deja pe un butoi de pulbere.
Atmosfera din şcoala lui Bolojan
- Profesorii din toată ţara îl arată cu degetul pe premierul Ilie Bolojan, considerat responsabil pentru decizii proaste în învăţământ, un sector oricum subfinanţat. Ce părere au acum despre premier profesorii din Colegiul Gojdu, şcoala pe care el a absolvit-o?
- Cum spuneam, încă n-am discutat în şcoală despre asta. Eu nu sunt dezamăgită de domnul prim-ministru, înţeleg provocările pe care le are, înţeleg că trebuie să ajustăm cheltuielile statului. Dar aş fi aşteptat din partea Ministerului Educaţiei o poziţie mai fermă, pentru că în mediul universitar nu s-au întâmplat la fel de multe tăieri ca în preuniversitar. Din această cauză, oamenii s-au simţit abandonaţi.
- Ce aşteptări aveţi acum de la Guvern şi Ministerul Educaţiei?
- În momentul în care ţara se redresează economic, dacă tăierile au început în învăţământ, revenirea să se facă întâi tot aici şi apoi să ducem educaţia pe un făgaş normal. Am văzut atâtea începuturi glorioase şi viziuni, toate înecate, omorâte. Au fost idei foarte bune, inclusiv acest ministru a avut, dar nu mai ştim unde sunt. Ce se va întâmpla cu planurile cadru, cum ne vom organiza? Dacă nu lămurim asta, va fi haos. Sper să avem consecvenţă decizională, bazată pe consecvenţă legislativă. Este foarte multă nesiguranţă azi: am terminat cursurile la începutul verii într-un fel, am început anul şcolar cu totul altfel...
- Pe de altă parte, aşa cum spuneaţi şi dvs., Colegiul Gojdu mai are în acest an şcolar şi o altă provocare: au început lucrările de reabilitare. Cum ţineţi orele, în şantier?
- 16 săli de clasă sunt desfăcute bucată cu bucată, aşa că funcţionăm în celelalte două aripi. Am mutat săli de clasă în fostul internat, am amenajat noi săli de clasă, avem săptămânal clase de liceu care învaţă online. Sperăm că va fi nevoie să ţinem ore online doar în primul modul.
- Nu era o soluţie să organizaţi cursurile în două schimburi?
- Nu, pentru că ne lipseau doar 6 săli de clasă, aşadar nu foarte multe. N-am fost de acord nici cu scăderea duratei orelor, din pandemie nu mi s-a părut o soluţie bună. Pentru o oră de 50 de minute, care are un parcurs al ei, oricare cincime o tai, nu este în interesul elevului.
- Vă îngrijorează faptul că nemulţumirile cadrelor didactice, pe de-o parte, şi condiţiile de studiu, pe de alta, ar putea afecta calitatea predării şi învăţării în Gojdu?
- Sincer, nu. Ştiu că avem un corp profesoral foarte profesionist. Chiar dacă gustul amar există, ştim ce avem de făcut.
Elevi din Colegiul Gojdu, în prima zi de școală
"Spiritul gojdist a rămas"
- Colegiul Gojdu a fost primul din Bihor atât în topul mediilor la Evaluarea Naţională (9,37) cât şi în clasamentul admiterii în clasa a IX-a, cu ultima medie 9,02. Ce părere aveţi despre liceele unde intră elevi cu medii de 2 sau 3 sau şcolile unde puţini elevi promovează examenele naţionale? Unde greşesc directorii şi profesorii?
- Nu putem vorbi despre performanţa în educaţie fără să vorbim despre mediul socio-economic din care provin copiii. Ştim foarte bine că investiţia pe care familia o pune în educarea copiilor, şi nu mă refer la meditaţii, ci la investiţia morală şi de timp, face diferenţa, şi că există medii defavorizate unde este doar o întâmplare dacă răsare un copil. Potenţial există, dar rămâne neutilizat. Cât despre şcolile cu medii atât de mici, trebuie urmărit progresul şcolar, să vedem dacă sunt rezultate mai bune la finalul studiilor.
- Nu vă îngrijorează că alte şcoli din Oradea se ridică şi au la rândul lor elevi cu medii tot mai mari?
- Nu, ne bucură, eu nu consider că este deloc sănătos să existe o "şcoală locomotivă". Îmi plac foarte mult judeţele Cluj sau Iaşi, care au câte 4 licee în top 50 naţional, Bihorul ar trebui să ajungă acolo (în prezent, doar Colegiul Gojdu este în acest clasament - n.r.).
- Cum e spiritul Gojdu azi? Mai este Colegiul aceeaşi "Bastilie" de pe vremuri? Pot elevii de azi să fie educaţi cu aceleaşi reguli stricte ca pe vremuri?
- Trebuie să existe o consecvenţă în educarea copilului. Există reguli de bun-simţ, de disciplină, de conduită, care se ajustează, dar nu se schimbă. Spiritul gojdist a rămas. Eu am fost elevă aici între 1988 şi 1992, am mers la facultate şi am revenit ca profesor, aşa că am văzut foarte multe etape ale şcolii, dar întotdeauna a rămas ceva unic pentru generaţiile de elevi: trag mai tare, au teme mai multe, există pretenţii mai mari... Important este să nu se victimizeze şi atunci vor reuşi.