Dacă pentru Oradea 2015 a fost an greu şi plin, cu referendumuri eşuate din absenteism şi cu multe proiecte despre care vom descoperi abia la primăvară că schimbă nu doar "faţa oraşului" (precum Piaţa Unirii ori noua zonă de pe Deal, lângă Ciuperca), ci ridică şi confortul orădenilor (ca, de pildă, noul CET ori pasajele peste centură), ba chiar şi mentalitatea lor (nu doar că ne vom deplasa, dar poate vom şi gândi mai repede), pentru Europa şi lumea în care trăim a fost şi mai complicat (începând cu crimele de la redacţia Charlie, trecând prin criza ruso-ucraineană şi a Greciei, apoi prin cea a refugiaţilor, prin pericolul omniprezent al terorismului şi avertismentele privind încălzirea globală).

Cuprinşi de patimi locale (pro şi anti Bolojan) şi de îngrijorări globale (întemeiate), uităm însă isprăvile unor personaje obişnuite să zboare mereu "sub radar", ale unor aleşi ai noştri, nu ai altora, care se chinuie să rămână discreţi pentru ca noi să nu aflăm cum ne decid cât se poate de brutal şi păgubos vieţile.

După o ciorovăială fără rost şi care părea şi fără sfârşit, spre sfârşitul anului o tragedie colectivă a impus un alt fel de Guvern, diferit de cel al politrucilor penali, fanfaroni şi mincinoşi ai lui Ponta, retras să-şi uneltească revanşa faţă de "bunul prieten Liviu Dragnea". Problema e, însă, că ţara nu e condusă de Guvern, cabinetul Cioloş fiind siluit de Parlament (uneori fără ripostă), cum s-a văzut nu doar la adoptarea bugetului, ci şi mai abitir în ultimele două săptămâni. Dacă în trecut, de la mijlocul lui decembrie se vorbea despre "evenimentele din 1989" (unii încă îi zic Revoluţie), de data asta Parlamentul a confiscat luna decembrie şi a transformat-o într-una a cadourilor pentru sine şi pentru toţi politicienii nesimţiţi.

Iar în categoria asta avem şi noi, bihorenii, reprezentanţi bugăt! Şi-i păcat că, luaţi de goana prin supermarketuri, nu le-am reţinut faptele de vitejie, deşi merită cu prisosinţă, pentru că la anul se vor preface din nou în mieluşei şi ne vor cerşi voturile. Să-i evidenţiem, deci: senatorii Florian Bodog şi Petru Filip (PSD) plus Rozalia Biro (UDMR) au militat şi obţinut pensii speciale pentru foştii primari, viceprimari şi preşedinţi de consilii judeţene (ultimii doi, practic, în deplin conflict de interese, şi-au asigurat bătrâneţile încă o dată), senatorii şi deputaţii aceloraşi două partide au votat pensii speciale pentru foştii parlamentari (ceea ce le doresc să ajungă cât mai curând!), iar doi vajnici democraţi de la UDMR, Szabo Odon şi Cseke Attila, au iniţiat şi obţinut amendarea Legii 393/2004 privind statutul aleşilor locali astfel ca primarii condamnaţi la închisoare cu suspendare să rămână în funcţii.

Dacă e să-mi doresc ceva şi să vă urez şi vouă pentru 2016, mă gândesc nu doar la sănătate şi bucate, ci şi la curăţenie în această menajerie. Dacă DNA s-a ocupat de salubrizare în ultimii doi ani, la anul i se poate alătura fiecare dintre noi. La urne, aşadar!