PSD a reușit să provoace o scumpete de criză fără să aibă soluția de după. A dărâmat Guvernul Bolojan, împreună cu AUR, iar acum flutură aceeași ofertă expirată: haideți să refacem coaliția și să ne prefacem în continuare că reformăm România! Acesta a fost Marele, și singurul, Plan: debarcăm premierul, îl înlăturăm și de la șefia PNL cu mâna pesedimii galbene, ca să putem relua, pro-european, ciordeala.
„Social-democrații” erau convinși că, după atâta USL-ism, în PNL chiar nu mai există liberali și că, rămași fără cap, peneliștii revin disciplinați în țarc. S-au cam înșelat. Chiar dacă și la a treia votare a despărțirii de PSD s-au mai găsit câțiva „predoi”, majoritatea din PNL a ales totuși poziția bipedă. Cel puțin deocamdată. Pentru pesediști sigur că-i un șoc. Ce-s alea verticalitate, loialitate, demnitate pentru unii care, după ce îi urmează ca oile, își execută președinții cu sânge rece?
În încercarea de a-și regrupa tovarășii de drum, Manda zice că liberalii se vor „liniști”, Olguța țipă că decizia despărțirii de PSD ar fi nestatutară, trebuind „consultate și celelalte structuri” ale PNL. Mai rămâne s-o atace la CCR, la Avocatul Poporului, să oblige PNL la un „referendum intern”, în care să se voteze, tot cu 97,7%, să fie ca înainte. Liderii PSD sunt convinși că e dreptul lor să conducă România, chiar dacă pentru asta trebuie să conducă toate celelalte partide. E ca un blat în fotbal, unul absurd, în care Becali ar dicta rivalilor de la Dinamo cine să fie căpitan de echipă și ce jucători să bage în teren ca să-și dea autogoluri.
Cântecul de sirenă susurat în urechile PNL și USR are un singur vers, egal cu refrenul: lepădați-vă de Bolojan! În limba bătrână: lăsați reformele, opriți deranjul și să revenim la jocul prin care fiecare mulgem ceva. Dar de ce să părăsească terenul cei care încearcă, imperfect, să scoată România din mlaștină, și nu „crizatorii”, alde Grindeanu, Manda, Olguța și tot lotul lor?
Cine ne împinge să jucăm pe față cu AUR mă-sa-i iresponsabilă și anti-occidentală, transmit amenințător PSD-iștii, precum într-un apel ca de la niște lichele către alte lichele, care se mulțumesc să ciugulească alături de rozătoarele alfa.
Înțelegerea între PNL-USR, care spun limpede că „nu mai putem accepta argumentul unei false stabilități care să acopere blocarea reformelor și risipirea banului public”, este cel mai bun răspuns la seducția otrăvitoare a PSD de a reface „coaliția”: de acum se deschide șansa acelui pol pentru modernizarea României de care vorbește Bolojan.
Abia așa ajunge România la „momentul adevărului”. O să doară, da, și nu va fi ușor, vorba aerianului „mediator” de la Cotroceni, dar alternativa e să rămânem o țară luată în arendă de aceleași găști care dau foc și apoi cer aplauze doar pentru că țin de tulumba goală.