Profesor la Facultatea de Științe Politice a Universității din București specializat în istoria Rusiei chiar în Rusia, unde după colapsul URSS a studiat arhive și a trăit în mediul universitar și diplomatic, ba a și lucrat pentru BBC, istoricul Armand Goșu (foto) și-a lansat și la Oradea, vineri, cea mai recentă carte – „Între Napoleon și Alexandru I. Contextul internațional al anexării Basarabiei” (1812).
Cum, însă, Europa e în plin război ruso-ucrainean, istoricul a conferențiat și despre „vecinătatea primejdioasă a Rusiei”, expunându-și opiniile despre Putin, motivele și obiectivele lui: nu doar Ucraina, ci resetarea tuturor relațiilor internaționale.
„Se vorbea despre un Putin capabil să blufeze”
Peste 200 de orădeni au asistat, vineri seară, în sala mare a Primăriei, recent și superb renovată, la evenimentul ai cărui amfitrioni au fost istoricul orădean Gabriel Moisa și filosoful Mihai Maci.
Cel dintâi a prezentat cartea care explică anexarea, în 1812, a Moldovei dintre Prut și Nistru de către Rusia țarului Alexandru I ca rezultat al unei serii de evenimente din istoria europeană, de la formarea celei de-a treia coaliții împotriva lui Napoleon și negocierea unei alianțe ruso-otomane care a determinat „Pacea de la București” între cele două imperii răsăritene, în timp ce filosoful l-a provocat pe autor cu întrebări „la zi”, despre războiul pe care Rusia lui Putin îl poartă de câteva săptămâni în Ucraina, dar care este, de fapt, unul îndreptat împotriva Vestului, a Occidentului european și transatlantic.
„Nimeni nu dădea nicio șansă (n.r. - acestui război), se vorbea despre un Putin capabil să blufeze, și totuși asta s-a întâmplat. Iată că în lume se întâmplă tot mai multe lucruri pe care nu le înțelegem. Gradul nostru de înțelegere se diminuează, paradoxal, pe măsură ce evoluează tehnologiile care ne dau acces la informație imediat ce lucrurile se întâmplă”, a amintit Mihai Maci (foto) despre „surpriza” produsă de invazia Rusiei.
Rusia „gelatinoasă”
Provocat să comenteze actualitatea, istoricul Armand Goșu a amintit și el că multă vreme, poate și acum, „lumea nu s-a putut pune de acord asupra obiectivelor lui Putin”, opinând că acesta „are un obiectiv strategic” dincolo de simpla ocupare a Ucrainei.
„Putin are un obiectiv strategic, să schimbe regulile după care se mișcă lucrurile pe scena mondială. Este nefericit de statutul Rusiei după Războiul Rece, consideră că nu Rusia, ci URSS l-a pierdut, iar el vrea pentru Rusia respect și revanșă. Restul - că Ucraina, că s-a împotmolit (n.r. - ofensiva rusă stagnează), că Zelenski n-are bască - sunt detalii. El vrea să schimbe raporturile internaționale, vrea respect și revanșă!”, a spus Armand Goșu, insistând să graseieze consoana inițială din ultimele două cuvinte (rrrrespect și rrrrevanșă).
Remarcând că, totuși, Putin a devenit „un paria” între liderii statelor lumii și că are „impresia că nici el nu vrea considerație”, Mihai Maci s-a lansat în speculațiile privind starea de sănătate mintală a dictatorului rus spunând că „motorul a ceea ce se întâmplă acum este psihologia unui om și psihologia unui popor”, cu alte cuvinte că acțiunile lui Putin și ale armatei sale sunt pre-determinate de un anume „profil” al rusului.
„N-aș putea spune că acest om suferă de icter sau suferă de altceva, Rusia este ceva de care trebuie să te apropii cu „modestie”, pentru că te păcălește, este gelatinoasă”, a răspuns Goșu, subliniind că „istoricii au fost mai aproape” cu predicțiile lor despre evoluția Rusiei lui Putin decât specialiști în relații internaționale, politologi, psihologi, sociologi, iar asta pentru că „înțeleg” mai adânc Rusia.
„Rușii sunt altceva”
„Un specialist în relații internaționale, dacă nu cunoaște Evul Mediu și începuturile modernității Rusiei, poate să spună orice, dar poate să fie departe de adevăr”, a remarcat și istoricul Gabriel Moisa (foto), pe care Mihai Maci l-a completat apelând la o definiție a Rusiei atribuită lui Churchill, cum că „Rusia este o enigmă învăluită în mister”, iar rușii pe de o parte fascinați de Occident, pe de alta îl resping cu vehemență. Care e, deci, „așezarea spirituală” a Rusiei, a întrebat filosoful.
„Dacă îmi punea întrebarea ce e Rusia, rămâneam blocat vreo 20 de ani”, a răspuns Armand Goșu. „Rușii sunt altceva, nu-s europeni deși ar vrea să fie, își trimit amantele în Europa, cumpără castele acolo, fac cumpărături... Acum se întorc spre China pentru că spun că Europa nu-i înțelege și Europa merită să-i întoarcă spatele. Putin e un fel de Petru cel Mare pe dos”, a spus istoricul, făcând trimitere la țarul reformist și europenizator din secolul al XVII-lea.
El a explicat și de ce Putin are susținerea a peste două treimi din ruși, dincolo de delirul imperialist care răscolește mințile multor ruși: „pentru că educație, pentru că școală, pentru că presă, pentru că liderii de opinie, cenzura și regimul militarist”, pentru că „rușii sunt convinși că Occidentul nu face altceva decât să comploteze împotriva lor”, în ciuda faptului că au cea mai mare țară din lume.
Totuși, optimist
Pe de altă parte, comentând inclusiv adunarea de vineri de pe stadionul moscovit Lujniki, unde Putin a celebrat alături de peste 100.000 de spectatori reanexarea Crimeei, Armand Goșu a susținut că „Putin stârnește mult entuziasm, dar problema e că acest entuziasm popular nu se transformă într-o forță militară”, fiind completat de filosoful Mihai Maci că, în schimb, „ucrainenii au devenit o forță de rezistență considerabilă”.
În aceste condiții, Goșu a opinat că, totuși, „Rusia este mult prea integrată” în plan global și chiar și-a exprimat speranța - fără să aducă argumente - că în final Putin va fi eliminat de cineva care să-i preia puterea. „Plec de la premisa că în istoria Rusiei puțini țari, împărați, puțini secretari generali (n.r. – în regimul comunist) au sfârșit de moarte bună”.
În final, cu concluzia fixată tot de Mihai Maci, și anume că în această criză declanșată de războiul Rusiei împotriva Ucrainei și a lumii occidentale suntem mai degrabă abia la începutul ei decât în etapa de sfârșit, Armand Goșu a oferit orădenilor autografe pe cartea despre care, iată, s-a vorbit mai puțin pentru că e despre trecut, în timp ce prezentul „arde”. Confirmând, încă o dată, că vecinătatea Rusiei chiar este periculoasă...