Apă vie când o bei cu părinţii, fraţii, surorile, verii şi şogorii, deschizătoare de uşi şi valută forte când ai de rezolvat o problemă prin Bucureşti, la "miticii" care o preţuiesc şi ei mai mult decât "poşirca" aia de "vischi". Aşa zic oamenii, cel puţin prin Ardeal, că-i pălinca de casă. O băutură aproape ca un aliment, nelipsită din viaţa ţăranului încă de la naştere, fără de care nu se poate închipui un botez, o nuntă, o înmormântare.

"Cum Dumniezo' s-or putut gândi că dacă or scumpi pălinca s-a ieftini pita? Noa, io nu mai dau la niciun ştab nicio litără, să se înveţe minte!", zice cu năduf unul din cei mai cunoscuţi mici producători din Bihor, după ce, din prima zi a acestei toamne, Guvernul a majorat acciza la pălincă pentru a compensa scăderea TVA la pâine.

Majorare cu ameţeli

Când se aşteptau mai puţin, pălincarii au primit lovitura drept în moalele capului. Taman în toiul pregătirilor pentru repornirea cazanelor în care să pună la "fiert" prunele, merele şi gutuile care, slavă Domnului, anul ăsta s-au făcut din plin, Guvernul a modificat Codul Fiscal. Odată cu majorarea accizelor datorate de producătorii şi importatorii produselor de lux (ceasuri, bijuterii, iahturi, blănuri, autoturisme cu motoare peste 3.000 cmc etc.), de la 1 septembrie se măresc şi accizele pentru producătorii de ţuică şi rachiuri din fructe, banii astfel încasaţi urmând să compenseze neîncasările rezultate prin reducerea TVA la făină, pâine şi produse de panificaţie.

Conform HG 613 din 22 august, care aprobă normele de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 16/2013, vor plăti accize majorate toţi pălincarii încadraţi în categoria "gospodărie individuală", adică proprietarii de livezi de pomi fructiferi care produc ţuică şi rachiuri din propria recoltă, exclusiv pentru consum propriu. Pentru aceştia, acciza sare de la 750 la 1.000 euro pe hectolitrul de alcool pur, o cotă redusă la jumătate putând fi plătită doar pentru primii 50 de litri de băutură ieşită din alambic.

Preţuri de prohibiţie

Cel dintâi efect al majorării accizelor va fi, evident, scumpirea băuturii produse în gospodăriile proprii, deoarece nimeni nu va vinde sub nivelul cuantumului datorat statului.

Astfel, dacă este vorba de pălincă adevărată, cu o tărie de 50 de grade (ceea ce, fiscal, înseamnă 30 litri de alcool pur), ţăranul va datora statului o acciză de 150 de euro, adică 675 lei. Socotit cu amănuntul, înseamnă taxe de 13,5 lei pe litru, aşa că pălinca nu va avea cum fi mai lesne de atât.

Preţurile vor fi şi mai mari dacă gospodarul produce mai mult de 50 de litri, pentru că în acest caz nu mai plăteşte acciza redusă la jumătate. Numai acciza pentru un litru de pălincă de 50 de grade va fi de 22 lei, astfel că la vânzare licoarea ar ajunge la cel puţin 25 lei. Asta dacă nu cumva gospodarul va pune la socoteală şi preţul culegerii prunelor cu zilieri, transportul şi cheltuielile pentru întreţinerea livezii.

"Mă las"

02 Sandu de la Pericei.jpg"Guvernanţii iau şi pielea de pe oameni", se revoltă unul dintre cei mai populari pălincari bihoreni, Alexandru Tătar (foto). S-a apucat să "lucre la cazan" în urmă cu doar vreo 10 ani, după ce a ajuns proprietarul unei livezi din Dealul Viilor, dar a devenit un adevărat meşter, reuşind să obţină licori care întrunesc, cum zice el, cele trei condiţii obligatorii: să nu ardă gâtul, să nu usuce gura şi mărgelele după scuturarea sticlei să ţină cât spui Tatăl Nostru. "După prima recoltă mi-am dat seama că nu pot valorifica toată producţia. Fructele se coc în două săptămâni, dar în timpul ăsta n-ai cum să le vinzi, că se strică repede. Era păcat să putrezească, aşa că m-am gândit să le fac pălincă", povesteşte bărbatul, mult mai cunoscut sub numele Sandu de la Pericei.

Deşi de astă-vară se poate făli că pălinca sa a fost apreciată până şi de Prinţul Charles, moştenitorul tronului Marii Britanii, căruia i-a dus în dar câteva mostre la "moşia" de la Viscri, nea Sandu se teme că s-ar putea lăsa de această îndeletnicire. Motivul? Creşterea accizei, adăugată la faptul că la cei 67 de ani ai săi nu mai poate îngriji singur livada, ci trebuie să "bage oameni", îl face nu doar să nu câştige mai nimic, ci să iasă chiar în pierdere.

"Ca pe vremea lui Ceauşescu"

Încă şi mai supărat e Florin Chişe, din Tulca, un producător a cărui pălincă a ajuns până şi în Germania: "Ne-o pus rău de tot în pită Guvernul. Dacă or sta călare pe noi, om ajunge ori să ne lăsăm de treabă şi să tăiem pomii, ori să fierbem pălinca noaptea, pe ascuns, cu om de veghe în capătu' satului, ca sub Ceauşescu".

Bărbatul spune că autorităţile au greşit încă din 2007, când au introdus acciza pe pălincă, deşi trebuia, din contră, să protejeze micii producători: "Ungurii îs şi ei în UE, da' de la micii producători nu iau nicio acciză, deloc, pentru primii 50 de litri". Guvernul face rău de două ori, zice Chişe: o dată că "dă în cap" atât pălincarilor, cât şi proprietarilor de livezi şi celor care mai fac un ban la culesul fructelor, iar a doua oară că "tradiţia pălincăritului o să se stingă". "Pălinca nu-i lux, cu ea ne-am născut. Îi tradiţie, domnule, şi-i băutură curată, nu te îmbolnăveşte ca prostiile alea îmbuteliate!".

Pălincarul crede că dacă ţăranii ar respecta legea, declarând producţia, n-ar mai avea bani pentru traiul de zi cu zi. "Io produc şi pentru consăteni, din prunele lor, şi pentru vânzare, că am regim de antrepozit fiscal, nu de gospodărie individuală. Da' care ţăran, la o pensie de 3 milioane, o să mai vină la cazan şi o să-şi permită plata accizei? La 40 de litri de pălincă ar însemna să dea la stat 10 milioane, adică să rămână trei luni fără bani de pită, de curent, de medicamente!", argumentează Chişe.

02 Vlad Flore.jpgAceeaşi convingere, că majorarea accizelor nu va determina sporirea încasărilor statului, o are un alt pălincar faimos, Vlad Flore (foto). Om şcolit, fost viceprimar, director de şcoală la Ceica, el vorbeşte din experienţă: "Dacă după intrarea în UE nu s-au înghesuit ţăranii să-şi declare cazanele, de ce s-o facă acum? Majorarea nu va face decât să crească evaziunea fiscală".

Munca de convingere

Cu toate acestea, Florian Şandor, şeful Biroului Vamal Bihor, structura care supraveghează, autorizează şi controlează tot ce ţine de accize, consideră că recenta majorare nu este împovărătoare. Ba, mai mult, pentru că "fentarea" statului este infracţiune, fiind pedepsită cu amendă de 20.000 lei şi cu închisoarea, pălincarii nu vor risca să-şi desfăşoare activitatea "la negru".

"Din 2007 încoace a crescut de la an la an numărul producătorilor de ţuică şi rachiuri din fructe luaţi în evidenţă în judeţul Bihor. Atunci erau înregistraţi vreo 40-50, în prezent sunt 450", spune Şandor, evitând să spună câţi "evazionişti" au fost descoperiţi şi sancţionaţi până acum, dar adăugând că "vom continua să-i conştientizăm şi pe viitor pe producători, astfel încât să nu se ajungă la consecinţele prevăzute de lege".

Dacă optimismul autorităţilor se va confirma săptămânile următoare, când pălincarii vor da drumul la cazane, rămâne de văzut. La fel, şi dacă statul se dovedeşte sau nu, ca de atâtea alte ori, ieftin la făină şi scump la tărâţe, şi - în loc să-i crească încasările de pe urma pălincarilor - acestea se vor subţia. Abia atunci va putea spune că a ajuns pe drojdie...


BIROCRAŢIE LA CAZAN
Pălincărit cu reguli

Oricine vrea să producă pălincă, fie pentru consumul propriu, fie pentru vânzare, indiferent de cantitate, e obligat să ceară înscrierea sa la Biroul Vamal Bihor, în vederea înregistrării ca plătitor de accize. Până la data de 15 ianuarie a fiecărui an, pălincarul trebuie să depună o declaraţie în acest sens, iar reprezentanţii autorităţii vamale îi sigilează alambicul. Toamna, când se pregăteşte să treacă la producţie, deţinătorul trebuie să ceară în scris desigilarea cazanului, menţionând cantitatea şi tipul de materie primă (fructele) pe care le va procesa, perioada cât va ţine instalaţia în funcţiune, precum şi estimarea cantităţii de băutură ce urmează să fie obţinută. La expirarea perioadei de funcţionare a instalaţiei, reprezentanţii Biroului Vamal trec la resigilarea acesteia şi fac calculul accizei pe care proprietarul trebuie s-o achite. Termenul de plată este până la data de 25 a lunii următoare, iar achitarea se face la administraţia financiară de domiciliu.

Pentru înregistrarea gospodăriei individuale, care produce doar pentru consumul propriu, titularul autorizaţiei îşi declară numele, adresa, telefonul, CNP-ul, instalaţia, cantitatea şi concentraţia alcoolică a producţiei din anul anterior. Pentru înregistrarea antrepozitului fiscal, adică a producătorilor care procesează fructe de la alţii, care prestează servicii de distilare pentru terţi şi care comercializează producţia, sunt necesare şi alte precizări: dacă în anul anterior i-a fost respinsă sau anulată vreo autorizaţie, capacitatea de depozitare, planul de amplasare, copiile licenţelor, autorizaţiilor sau avizelor pentru desfăşurarea activităţilor, acte de proprietate sau închiriere a locului unde activează, scrisoare de bonitate bancară sau garanţie pentru antrepozit.