Este unul dintre cei mai buni portretişti din Europa, singurul poliţist român specializat în tehnica îmbătrânirii faciale, curtat chiar şi de FBI. De-a lungul anilor, desenele sale au ajutat la identificarea şi prinderea a sute de hoţi, tâlhari şi criminali, dar şi la găsirea unor copii dispăruţi. Fără talentul lui, de pildă, o bihoreancă de 21 ani, stabilită în Italia, nu şi-ar fi regăsit familia, pe care o pierduse pe când avea doar 9 ani...

Eroul poveştii pe cât de spectaculoase pe tot atât de adevărate este subcomisarul Florin Lăzău, de anul trecut şef al Serviciului Criminalistic al Poliţiei Bihor, care s-a confesat BIHOREANULUI despre cum a hotărât să îmbrace uniforma, când a luat creionul în mână să deseneze şi cum, stranie coincidenţă, între primele portrete-robot pe care le-a realizat a fost chiar cel al unui tâlhar care a vrut să-l jefuiască în copilărie...

Fugi!

În iarna lui 1987, Florin avea 12 ani şi se întorcea de la bunici împreună cu fratele său. La un moment dat, printre blocurile din Rogerius au fost acostaţi de un individ care voia să-i jefuiască. Cei doi copii au luat-o la fugă, fiecare în altă direcţie, scăpând astfel de urmăritor. Într-un târziu au ajuns acasă, tremurând de teamă, dar fără să sufle o vorbă părinţilor despre păţania prin care trecuseră. În acea seară, însă, în sufletul lui Florin s-a născut dorinţa de a face dreptate, de a ajuta oameni ajunşi în aceeaşi situaţie. Şi a decis că se va face poliţist...

21 de ani mai târziu, subofiţer la Serviciul Criminalistic, Florin era trimis la Penitenciarul Oradea ca să amprenteze un tâlhar ce urma să fie eliberat. De fiecare dată în asemenea situaţii, tânărul obişnuia să-i întrebe pe deţinuţi pentru ce fapte erau închişi. „Am luat 5 ani doar pentru că semănam cu un portret-robot”, i-a spus supărat deţinutul, recunoscând apoi, totuşi, că au mai fost şi câţiva martori care l-au indicat ca fiind autorul unei tâlhării.

Când bărbatul a ridicat privirea, poliţistul a încremenit. „L-am întrebat dacă mă recunoaşte, dar a zis că nu. A negat chiar şi atunci când i-am spus că sunt şi eu una dintre victimele lui, când şi unde s-a întâmplat... Sincer, a fost un moment în care mi-aş fi dorit să nu fiu poliţist”, spune Florin Lăzău.

Artist de nevoie

În 2007, când se derula episodul de la Penitenciar, Florin lucra deja de 8 ani în Poliţie. Fusese întâi agent la Poliţia Municipiului, iar apoi, din 2004, şefii l-au transferat la Serviciul Criminalistic al Inspectoratului, în momentul în care se implementa Sistemul de recunoaştere facială Imagetrak.

Acesta avea rolul să înlocuiască clasoarele clasice cu portrete robot ori fotografii cu o evidenţă digitală, permiţând totodată realizarea unor portrete robot cu ajutorul unui catalog electronic ce cuprindea sute de semnalmente diferite pentru fiecare element al feţei -  tipuri de păr, nuanţă, ochi, nas - plus semne particulare cum ar fi cicatricile şi tatuajele.

„Pot să spun că în Bihor acest sistem a început cu mine. Aveam ca sarcină realizarea portretelor robot cu ajutorul softului. Practic, de la aceasta a pornit tot. Imaginile create de aplicaţie nu erau de calitate, aşa că am pus mâna pe creion şi am început să desenez”, explică poliţistul.

Portretist cu certificat

Iar creionul i s-a lipit, parcă, de palmă. I-a plăcut atât de mult încât la 29 de ani, pe lângă Facultatea de Drept la care se înscrisese între timp, a urmat în paralel şi cursurile Școlii de Arte Francisc Hubic din Oradea, profilul grafică. „Acasă, stăteam cu copiii pe genunchi şi desenam. Nu mă puteam opri. Când m-am înscris la Şcoala de Arte deja desenam, dar cursurile m-au ajutat în înţelegerea anumitor proporţii ale elementelor”, zice Florin.

În 2007, când a obţinut titlul de „Polițistul Anului” și un premiu de 2.000 dolari, Florin Lăzău i-a cheltuit tot pe învăţătură. A plecat la Chicago, pentru a urma cursurile de Artă Criminalistică susţinute de Lois Gibson, un portretist criminalist de Cartea Recordurilor, cu un palmares de peste 1.200 infractori depistaţi în baza portretelor robot realizate de el.

Remarcat de oficialii FBI, cu care Gibson colabora, Lăzău a preferat totuşi să se întoarcă în ţară, devenind primul şi până acum singurul artist criminalist din Europa certificat de Asociația Internațională a Identificărilor din SUA, cea mai veche organizaţie profesională din domeniu.

Dovediţi cu creionul

Cum se realizează un portret robot în creion? Procedura durează aproximativ o oră, timp în care martorul sau victima îi descrie criminalistului semnalmentele suspectului. Portretistul are nevoie de răbdare cu victimele care de cele mai multe ori, din cauza şocului, nu reţin trăsăturile agresorilor. „De departe, cei mai buni observatori sunt copiii, adolescenţii şi oamenii de la ţară”, a remarcat poliţistul. Ca dovadă, aminteşte cazul unei tinere orădence care în urmă cu câţiva ani a fost atacată de un tâlhar lângă baza Dinamo. „L-a descris atât de bine pe agresor încât a fost prins în decurs de 2 ore”.

Un alt caz special a fost cel al unui tâlhar care a agresat mai multe persoane într-o comună. Portretul robot a fost afişat pe avizierul din biroul unui poliţist, iar un tânăr găsit fără acte pe stradă şi adus la audieri s-a recunoscut ca fiind cel din desen. „L-a întrebat pe poliţist ce caută portretul cu el pe perete. Colegul a chemat-o pe una dintre victime, care l-a identificat ca fiind tâlharul care o atacase”...

Specialist în îmbătrânire

Cele mai dificile desene sunt cele care necesită tehnici de îmbătrânire facială. Procedeul este important pentru rezolvarea furturilor de identitate, însă şi a dosarelor cu copii dispăruţi. „În timp intervin transformări ale oaselor craniului şi muşchilor feţei. Eu închid ochii şi încerc să-mi imaginez persoana”, explică portretistul.

Rezultatul este relativ întrucât, pe lângă schimbările anatomice, trăsăturile omului se schimbă şi din pricina viciilor cum ar fi fumatul, băutura, a alimentaţiei şi stresului, sau prin expunerea la soare. „Poate să difere coafura, bărbaţii să poarte barbă, mustaţă... Eu mă bazez mult pe faţa părinţilor, a fraţilor”, zice Florin.

Capitol încheiat

Câte portrete a realizat până acum în carieră? Cu sutele, spune Florin, care nu are o evidenţă exactă a lucrărilor. „Au fost zile în care făceam chiar şi 3-4 portrete, însă dacă anchetele sunt din alte judeţe nu prea primesc feedback”.

Chiar dacă nu a ajuns în Cartea Recordurilor şi nici nu s-a angajat la FBI, criminalistul orădean trăieşte „visul american” la Oradea. Fostul agent, care în urmă cu un deceniu se străduia să înveţe să deseneze cu copiii adormiţi pe genunchi, a ajuns acum să conducă Serviciul Criminalistic, după un concurs greu „şi pe bune”, cum ţine să specifice.

„Capitolul artistului s-a cam încheiat. Fac portrete în continuare, dar experienţa pe care am acumulat-o de-a lungul vremii vreau s-o împărtăşesc acum colegilor”. Şi o face, dar nu cu creionul, ci cu... pixul.


CAZ REZOLVAT
Regăsiţi printr-un portret

Un exemplu de reuşită al portretistului criminalist Florin Lăzău a fost cazul unei bihorence de 21 ani, stabilită în Italia. Originară din Curtuişeni, Kraiczar Carmen a fost dată dispărută de părinţi în 18 noiembrie 1994, pe când avea 9 ani. Familia nu avea fotografii cu fetiţa, aşa că o vreme copila a rămas pentru poliţişti doar un simplu nume. În 2007, însă, tatăl ei s-a întâlnit cu Florin Lăzău, care a realizat un portret bazat pe amintirile bărbatului, iar apoi încă unul, în care chipul a fost îmbătrânit.

În 2014, imaginea a fost văzută pe site-ul Poliţiei Române de o ziaristă de la Jurnalul Naţional, Adriana Oprea Popescu, care - coordonând o campanie pentru găsirea copiilor dispăruţi - căuta părinţii unei tinere crescute într-un centru de plasament din Râmnicu Vâlcea şi ajunsă în Italia. Fotografia de buletin trimisă de „italiancă” jurnalistei semăna cu portretul ofiţerului orădean. Ulterior, testele ADN au confirmat că era vorba de una şi aceeaşi persoană cu fata dispărută acum 20 ani în Bihor. Pe 30 mai 2014, Carmen şi-a reîntâlnit familia.