Aşa cum tot românul se duce la doctor cu plicul (fără ca asta să însemne totdeauna că după vizită rămâne fără el), şi primarul Ilie Bolojan s-a obişnuit să trateze problema spitalelor doar din perspectivă financiară, amăgindu-se cu gândul că dacă le creează condiţii medicii îşi vor respecta neabătut legământul hipocratic.

Mai nou, ca să facă rost de fonduri, intransigentul nostru primar s-a lepădat de Gavril Grebenişan, după ce l-a utilizat la salubrizarea Maternităţii şi la Judeţean, preferându-l, în schimb, pe fiul ministrului Sănătăţii, Ritli Ladislau Csongor. La troc, spitalele orădene ar urma să primească până la finele anului viitor nu mai puţin de 5 milioane de euro, pentru finalizarea proiectelor începute sau aflate încă doar pe "planşetă", de la Centrul Oncologic şi reabilitarea Maternităţii până la repararea Neuropsihiatriei şi amenajarea noii policlinici de la Judeţean.

Să fim bine înţeleşi, nu insinuez că Ritli jr nu ar fi un bun manager şi nici că i-ar trebui interzis accesul la şefia unui spital doar din pricina funcţiei tatălui său. Felul în care Bolojan a manevrat în această chestiune a lăsat, însă, un gust amar susţinătorilor săi, iar multor orădeni de rând le-a provocat aceeaşi reacţie pe care o au când li se face un sondaj laringian cu o spatulă rece, murdară şi mult prea lungă, de către o asistentă precipitată.

Cauza scârbei nu-i greu de ghicit: şi-a făcut omul să pice "de papagal" chiar înainte de concurs, iar examenul a fost atât de făţiş transformat într-o mascaradă încât s-a încheiat în patru ore, în loc de patru zile, cum ar fi trebuit. O grabă imbecilă, invers proporţională cu nevoia de a păstra măcar aparenţa unei lupte drepte.

Oricât ar nega primarul (doar n-o să recunoască în gura mare!), e limpede pentru orice biped că aşa cum numirea lui Grebenişan a fost una politică, şi decizia de a-l abandona în favoarea fiului ministrului e tot politică. Îl cred pe Bolojan când spune că nu a negociat cu UDMR, dar văd că nici nu a fost necesar. Pur şi simplu, deja s-a obişnuit atât de mult să facă hatârul aliaţilor încât nici nu mai e nevoie ca aceştia să-şi verbalizeze dorinţele: el le ghiceşte. Problema este, în opinia mea, nu eficienţa viitoarei prestaţii a managerului de la Judeţean, ci moralitatea săltării lui pe post. Şi nu e problema lui Ritli jr, ci a lui Bolojan.

Cunosc deviza primarului - important e nu cum faci, ci să faci! - dar cred că scopul, oricât de nobil ar fi, nu scuză chiar toate mijloacele. Şi, dacă azi face un compromis, iar mâine altul, eu nu vreau să se nărăvească. Nimeni nu i-a cerut minuni, mai ales în privinţa spitalelor, în schimb cei care l-au votat au făcut-o având încrederea că e totuşi diferit de ceilalţi politicieni, pentru care "arta compromisului" a devenit Sfânta Scriptură.