Statele se bazează pe două feluri de (dez)organizări. Pe de o parte Statele de Drept, aici intrând atât monarhiile constituţionale cât şi, straniu, statele de stânga. Iar pe de altă parte Republicile Religioase, precum Iranul, Afganistanul şi Tomisul arhiepiscopului Teodosie - dacă ar fi după ultra-sfinţia sa.
România e undeva între Statul de Drept şi Statul de dat dreptu’... Căci, după un semi-mileniu de stăpânire bacşişo-otomană, başca un semi-centenar de dominaţie bolşevico-daco-scornicească, nu putem avea pretenţii ca de la îndelung maturatele, de-a dreptul îmbătrânitele, democraţii euro-post-coloniale.
Aşa că ades ne mai luptăm cu câte un asalt asupra justiţiei purtat de demnitarii corupţi şi amicii lor. Iar fiecare (kilo)metru de teren câştigat de parlamentarii venali se recuperează extrem de greu. Fiindcă, nu-i aşa, şi dintre aleşii care au câştigat voturi cu pancarte anti-corupţie sunt destui cărora, în sinea lor, le convin legile anti-DNA şi anti-SRI (să ne trăieşti, domnule ex-ministru Costel!). Deşi, în toate marile democraţii, interceptările anti-şpagă chiar le fac serviciile de informaţii, nu serviciile de salubrizare, de asistenţă socială sau de descarcerare.
Doar că e dezamăgitor să tot apărăm în stradă Justiţia atacată de politruci, în timp ce Justiţia se asaltează pe ea însăşi, din interior.
Hai să vedem justiţia bihoreană, nu fiindcă ar fi neapărat altele mai breze, ci fiindcă ni-e mai aproape.
Nu de mult, BIHOREANUL a pus lupa pe sentinţe extra-blânde faţă de abuzatori sexuali în serie asupra unor copii pe care îi aveau în grijă. Cum descreieraţii ăia nu erau deloc bogaţi material, că sufleteşte n-are rost să vorbim, putem elimina orice suspiciune de corupţie. Oricum ai lua-o, domnii judecători şi-au bătut joc de dosarele respective. Doar că pentru blândeţe şi iertăciuni din pură bunătate nu avem nevoie de magistraţi pregătiţi pentru Secţia Penală, fiindcă avem Mănăstiri de măicuţe şi Schituri de duhovnici.
Altă mega-iertăciune sesizată de BIHOREANUL: O şarjă de cumpărători de case în Paleu s-au trezit cu portărelul la uşă cerându-le, nu-i deloc glumă, câte un milion de euro fiecare ca să nu fie scoşi în stradă. Nu ne mai luăm în gură cu experţii judiciari care argumentează că, deşi eşti cumpărător de bună-credinţă şi bun-prevăzător care ai verificat actele la Cadastru, totuşi rămâi păgubaş dacă intervine vreun fals. Asta fiindcă imobilul e urmărit, bla-bla, etc.
Să fie cum zic ei, chit că legea pare îmbunătăţibilă. Fiindcă oamenii chiar au fost prevăzători cât le-a stat în putinţă, însă banca a fost cea nu şi-a verificat ipotecile, chit că cu asta se ocupă. Însă cum se simt oamenii aceia când văd că vânzătorul falsificator e condamnat cu suspendare? Şi nu de vreo grindă, ca în State ori în China...
Mai bine nu-l condamnau deloc, şi se înghiţea mai uşor gogoriţa. Însă dacă l-au condamnat, înseamnă că au admis că e vinovat. Iar dacă l-au condamnat ca vinovat, dar n-a dat dovadă de nicio cooperare, nu şi-a recunoscut deloc vina, n-a sărit să acopere măcar o parte din milioanele lipsă, ba i-a mai şi ocărât pe păgubaşi, cum să-l condamni cu iertare? Ca ce chestie?
Pesemne că judecătorii în cauză şi-au ridicat vile în regie proprie, nu în cartiere făcute-n serie, căci nu s-au pus deloc în pielea cumpărătorilor executaţi acum silit. Şi, în general, cum să condamni cu suspendare pe un infractor care nu se sinchiseşte să acopere prejudiciul, sau măcar o parte din el?
Altă aiureală, "drept" e că şi legislativă: o grămăjoară de buni-fermieri bihoreni sunt judecaţi penal fiindcă au avut ghinionul să-şi vândă produselele unui neplătitor de taxe la Stat. Sigur, poprirea e tot pe banii gospodarilor, nu ai evazionistului.
Deci de-acuma fermierii se vor ruga nu doar contra secetei şi-a grindinei, ci şi să nu le pice din cer evazionişti. Căci ţăranii n-au Poliţie Economică, Fisc şi Gardă Financiară proprii, ca să-şi verifice cumpărătorii. Sigur, Statul ar putea preveni asemenea aberaţii dacă ar reţine TVA-ul la prima cumpărare şi apoi să-l regleze din mers. Însă să-i anchetezi penal pe fermieri fiindcă n-au dat în bobi să ghicească dacă va achita clientul TVA-ul sau nu, asta-i prea de tot.
Cu toată inamovibilitatea lor, unii magistraţi ori au fost făcuţi la apelul de seară, prin reciclare de jurişti de ABC-uri de cartier, ori sunt din filmul "Noaptea minţii".
Iar dacă vor continua să se auto-faulteze aşa, să nu se mire onor purtătorii de robe că ne vom grăbi peste câţiva ani să alegem inteligenţa artificială, iar dumnealor vor deveni, din purtători de robe, simpli purtători de roabe. În plus, computerul inteligent nu va fi şpăguibil, nu va avea nevoie de specialităţi de pensii şi delicatese de salarii. Iar mai rău decât sentinţele "random", adică la întâmplare, oricum nu poate fi.