Invitații Bihoreanului

Într-o lume care le spune des să mai aștepte, FRT Bihor le oferă tinerilor exact lucrul de care au nevoie: puterea și resursele necesare pentru a-și face vocea auzită. Aici, implicarea civică și educația non-formală prind viață prin proiecte comunitare, workshopuri de dezvoltare personală și campanii de voluntariat.

Cine sunt ele? Le regăsim aproape la fiecare pas în centrul istoric, urcate la rang de zeițe, fie și doar pentru că ne privesc, zâmbind, de sus, de la înălțimea de la care nu pot fi atinse. Sunt chipuri - efigii, chipuri ce infuzează o grație inefabilă stucaturilor reci, încremenite sub console sau în penumbra arcadelor. Femeile Art Nouveau sunt ușor de recunoscut: ele au plete lungi, unduioase, unele chiar șerpuitoare, fapt ce le-a atras epitetul de meduzeice, deci periculoase, dacă ajung să te înlănțuiască. Sânii lor sunt uneori împodobiți cu floarea-soarelui, exultând în bătaia soarelui și a vântului. Dar ceea ce le particularizează într-un fel pe care nu-l poți uita este zâmbetul lor...

Oare vă puteți imagina că, acum ceva mai mult de 250 de ani, puteai traversa țara asta „la umbră de codru des”? Eu însumi am prins, în viață, resturi (era să scriu cioate) din codrii seculari ai României. Azi, acei arbori sunt tot mai puțini. Copil fiind, am fost fascinat de cei trei sequoia din curtea școlii mele. Gândul că ei vor fi acolo și la mult timp după ce eu nu voi mai face umbră pământului îmi dădea amețeli. Cred că atunci, datorită staturii lor, am înțeles cât sunt de trecător.

De 13 ani există în Oradea un loc în care poți să înveți să vorbești în public nu din cărți, nu din teorie, ci prin practică pură. Este un spațiu creat special pentru a încerca, a testa, a vedea ce funcționează și a-ți construi, pas cu pas, încrederea în sine. Acel loc este Oradea Toastmasters.

Sportul este mai mult decât competiție. Înseamnă disciplină, educație, responsabilitate și formarea unor caractere solide. Din această perspectivă, rolul unui club precum FC Bihor Oradea depășește rezultatele din clasament. Vorbim despre un proiect care implică aproape 400 de copii, integrați într-un sistem organizat, sigur și profesionist, în care dezvoltarea sportivă este dublată de cea educațională și umană...

Pe 26 aprilie, de Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale, comuna Budureasa a găzduit un eveniment cu valoare simbolică și, în același timp, cu miză practică pentru viitorul patrimoniului local: lansarea oficială a Asociației Custozilor de Cunoștințe și Expresii Culturale Tradiționale din Țara Beiușului, o inițiativă fără precedent la nivel național, care propune un nou mod de a privi tradiția - nu doar ca memorie, ci ca resursă vie, protejabilă și generatoare de dezvoltare.

Oradea noastră e genul de oraș în care oamenii nu doar trăiesc împreună, ci și construiesc împreună. Se vede în proiecte mici și mari, în inițiative care pornesc de la un om și ajung să schimbe vieți. Pentru mine, Swimathonul este una dintre cele mai clare dovezi că această energie există și că merită pusă în mișcare, din nou și din nou.

Ce anume îndreptățește memoria să se oprească asupra unui om, după mai bine de un secol și jumătate? Întrebarea se pune, inevitabil, la 185 de ani de la nașterea lui Iosif Vulcan, fondatorul revistei „Familia”, ca un test între festivism și adevăr. Zece calități și tot atâtea argumente arată că Vulcan nu e doar o statuie culturală, ci un reper într-o memorie pe care contemporanii par tot mai grăbiți s-o abandoneze.

Plantăm Speranță a devenit, în ultimii ani, mai mult decât o acțiune voluntară de plantare: o stare și o inspirație. Cred că doar cei care nu muncesc nu greșesc. Și noi, prin tot ceea ce am făcut în organizarea acestui eveniment anual, care implică mii de voluntari și suprafețe mari de împădurit, inevitabil am greșit. Dar secretul a fost că nu ne-am oprit...

Măsura controversată a Guvernului de a nu mai plăti angajaților prima zi de concediu medical l-a determinat pe fostul jurnalist bihorean Florin Budea, în prezent angajat al Biroului Comunicare din cadrul Universității din Oradea, să transmită o scrisoare deschisă adresată Executivului condus de Ilie Bolojan. Vreme de aproape două decenii, Budea a colaborat cu mai multe publicații locale și naționale, a fost președinte al clubului orădean al Asociației Pro Democrația, are două cărți publicate și un doctorat în istorie, obținut în urma unei cercetări a vieții politice din Oradea și Bihor între 1989 și 2000.

Tratăm natura cu o indiferență tot mai îngrijorătoare, asemenea unor invitați de la o petrecere, care sunt deciși să spargă toate paharele înainte de plecare. Uităm, însă, că mediul înconjurător nu ne aparține, asemenea unui bun moștenit, ci ne este împrumutat de generațiile care urmează...

Oradea ultimelor zeci de ani a trecut printr-o metamorfoză vizibilă nu doar pe fațadele clădirilor din centru, ci și în felul în care gestionăm ceea ce lăsăm în urmă. Majoritatea adulților de azi pot găsi prin cotloanele memoriei tabloul dezolant al containerelor metalice universale, inimaginabil de murdare, în care resturile menajere se amestecau într-un haos insalubru. Tranziția către sistemul de colectare de azi nu a fost doar o schimbare de logistică, ci un șir lung de mici pași spre civilizare. 

Trăim într-o perioadă în care tinerii au nevoie nu doar de informație, ci și de repere reale, sprijin și contexte care să îi ajute să-și descopere sensul și propria voce. La Collegium Varadinum, credem că educația autentică înseamnă mai mult decât acumularea de cunoștințe: înseamnă formarea unor oameni responsabili, echilibrați și implicați activ în viața comunității.

Mare cunoscător al naturii umane trebuie să fi fost scriitorul francez La Fontaine, pentru ca în anul 1668, într-o perioadă în care în Țările Române încă învățam cum să ne batem cu turcii, să scrie o fabulă cum este „Greierele și Furnica”. Și mai surprinzător este faptul că, după mai bine de 350 de ani, unii români încă nu reușesc să o înțeleagă cu adevărat.

27 ianuarie este Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului, 27 ianuarie 1945 fiind ziua în care s-a eliberat lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau, unde și-au pierdut viața și circa 30.000 de evrei orădeni și din zonele limitrofe. Dr. Raluca Lazarovici Vereș, de Institutul Weiss-Livnat de Cercetare a Holocaustului, rememorează tragedia și vorbește despre felul în care se raportează la ea descendenții supraviețuitorilor.

Puțini orădeni știu astăzi că unul dintre cei mai respectați farmaciști și politicieni ai secolului al XIX-lea în Imperiul Austro-Ungar s-a născut chiar pe malurile Crișului Repede. George Stupa, orădeanul care a condus celebra farmacie Korona din inima Budapestei și a reprezentat interesele românilor în Parlamentul ungar, rămâne un model de succes clădit pe muncă și pe deviza: „Promisiuni cât mai puține, realizări cât mai multe”.

Un traseu forțat prin intravilanul Oșorhei, Fughiu, Paleu sau Podgoria ar vulnerabiliza proiectul atât juridic, cât și etic. O centură care taie cartiere și distruge peisaje nu mai este infrastructură de mobilitate, ci o agresiune asupra sănătății publice și mediului...

Mircea Pricăjan și-a petrecut ultimii 23 de ani în redacția revistei Familia. În perioada 2003-2020 a fost redactor al publicației, iar în 2021 i-a devenit redactor-șef, transformînd-o într-o revistă dinamică, pregătită să-și redobîndească relevanța culturală la nivel național. Însă, în paralel cu munca redacțională, autorul orădean și-a făcut un renume în lumea literară românească. La finele lui 2025, Mircea Pricăjan a revenit cu un nou volum de proză scurtă, Instinct de supraviețuire (Polirom), care conține 9 texte despre viață, momentele ei de cumpănă și caruselul emoțiilor care ne conduc existența. Cu această ocazie, l-am invitat pe autor la o discuție despre această carte și despre scris în general.

Mai multe școli din țară și-au fixat programul „Școala altfel” în săptămâna dinainte de vacanța de iarnă. Este și cazul unora din județul Bihor. În săptămâna respectivă, trecând în mai multe din zile pe la cel mai cunoscut centru comercial din oraș, nu am putut să nu remarc numeroase grupuri de copii aduși la mall, cu ocazia „Școlii altfel”. Era o adevărată zarvă: unii veneau, alții plecau, unii pe jos, alții sosiți cu autocare, din afara municipiului. Nu am avut alte experiențe directe, dar din discuții cu prieteni din alte localități, situația este aceeași peste tot.

În fiecare an, apropierea Crăciunului readuce în spațiul public o abundență de cântece „de sezon”, difuzate obsesiv, pe rețelele sociale și în diferite spectacole. În această atmosferă sonoră, colindul autentic românesc - una dintre cele mai vechi și profunde expresii ale spiritualității tradiționale - riscă să fie estompat sau chiar înlocuit cu formule muzicale facile, lipsite de substanță simbolică.

Weekendul trecut, mii de oameni din Bihor, Sălaj, Satu Mare și Maramureș au ales să dăruiască, participând la Colecta Națională de Crăciun organizată de Banca pentru Alimente Oradea în 95 de magazine partenere. Fiecare aliment și fiecare gest a însemnat o dovadă de solidaritate și grijă față de cei aflați în nevoie.

Oradea a fost mereu un oraș multicultural și multietnic în care sportul a reprezentat un pilon de rezistență. Ne mândrim cu faptul că sportivii Clubului Sportiv Crișul Oradea au contribuit la consolidarea acestuia. În calitate de director al acestui club de tradiţie, îmi revine sarcina de a continua drumul început de predecesorii mei, dar şi de a consolida prin sport zidurile acestei urbe medievale, care să se mândrească şi în viitor cu victoriile obţinute de cei care aleg să atingă performanţa.

De fiecare dată când privim în jur, vedem schimbarea: clădiri reabilitate, școli refăcute, străzi modernizate, spitale dotate, parcuri curate și oameni care se bucură de un oraș tot mai frumos. Desigur, lucrările aduc și un anumit disconfort, dar satisfacția vine când vedem rezultatele. Dacă astăzi putem circula mai ușor, dacă orașul arată atât de bine, este pentru că s-a muncit enorm în Primăria Oradea. În spatele fiecărui proiect se află oameni dedicați, care au înțeles că dezvoltarea unui oraș nu se face peste noapte, ci prin perseverență, planificare și implicare constantă.

„Îmi doresc ca acest proiect să ajungă și în colțuri uitate, în comunități marginalizate, în spitale, azile sau orfelinate. Ideal ar fi ca, la plecare, să putem lăsa în aceste locuri și cărți, pentru că ele sunt cuferele ce păstrează poveștile vindecătoare”. O pledoarie pentru a-i ajuta pe voluntarii asociației Cătunul Verde să-și pună în practică inițiativele...

Printre numeroasele mesaje primate de redacția BIHOREANUL la aniversarea de 25 de ani, un loc aparte îl ocupă cel primit de la un jurnalist de primă mână al României, Cătălin Tolontan. El vorbește despre legăturile sale cu publicația noastră, despre rolul, responsabilitatea și situația complicată a presei, și are și un sfat pentru ziariști...

Aș fi curios dacă Primăria sau Direcția Județeană de Statistică ar putea oferi numărul vilelor din Oradea de peste - să zicem - 300 metri pătrați utili. E greu de spus cât de utili, într-o perioadă în care majoritatea familiilor nu mai au cinci-șase copii. Dar trăim într-o societate liberă, fiecare are dreptul să se lăfăie locativ după cum îl țin buzunarele și să joace tenis de câmp sau fotbal în sufragerie, dacă are poftă.

Oradea a făcut pași importanți pentru a deveni un oraș „pet friendly”. Prima ediție a One Big Jump, un concept unic în România, a reunit peste 10.000 de participanți și 1.000 de câini, în trei zile de poveste. Fără sprijin financiar public, Primăria asigurând doar locația, în timp ce finanțarea a asigurat-o compania Kangoo Jumps România, evenimentul a arătat că pasiunea și viziunea pot mobiliza o comunitate și pot schimba modul în care oamenii se raportează la animale.

Păi, când s-au mutilat legile anti-corupție lăsându-se DNA fără principalele pârghii de acțiune, prim-reprezentanții Statului de Drept n-au făcut nicio grevă mascată sau vreun protest, ci doar cetățenii simpli au ieșit în stradă. Degeaba au ieșit românii într-adevăr, căci lucrurile au rămas stabilite iar DNA-ul mai mult șomează, rămânând la mila auto-denunțurilor.