Acum, în plină campanie elctorală grija politicienilor faţă de oamenii sărmani este de-a dreptul înduioşătoare. Brusc şi-au adus aminte că există pensionari care au nevoie de ajutoare din partea Primăriei pentru că din 4-5 milioane nu se mai poate trăi.
Ce să facem atunci cu angajaţii care, cam pentru tot atâţia bani, se spetesc pe la firmele de pantofi, inhalând prenadez şi muncind ca robii până şi în zilele de sărbătoare ? Şi care, faţă de pensionari, mai au şi câţiva copii de hrănit pe acasă. E bine că dăm făină şi ulei persoanelor cu venituri mici dar oare merită ajutor şi cei care vin să-şi ia tainul din curtea Primărei cu taxiul ?
Indiscutabil România a ajuns o ţară de asistaţi. Sute de mii de persoane şi-au rezolvat certificate de handicapat. Avem câţiva orbi care ar putea merge lejer la Olimpiada de Tir şi şontorogi care scot 12 secunde pe suta de metri. Ca să nu mai zic că a mai apărut o categorie specială, pe la noi, prin Bihor. Cea a refugiaţilor. Nu contează că zona în care au locuit nu a fost cedată în al doilea război mondial. Ajunge ca un gealat să declare că muierea a trebuit să se refugieze în grădină de teama soţului mult prea beat şi poştaşul vine cu banii.
Dar cea mai scandaloasă categorie de asitaţi este cea a băieţilor deştepţi care şi-au tras case de pensii şi de sănătate proprii. La fel ca în romanele fantastice ale lui Jules Verne, avem « căpitam la 15 ani », General la 30, şi pensionar de lux la 40. Oare de ce apeviştii şi judecătorii au case de pensii separate şi case de sănătate diferite de muritorii de rând ? Blenoragia la colonei e mai severă decât la pălmaşi ? Fimoza la judecători se manifestă mai drastic decât la clasa muncitoare?
Abia acum, când firmele private au fost sufocate de criză se vede că statul cheltuieşte lunar cu un miliard de euro mai mult decât îl ţine plapuma. Şi asta numai pentru că ţine în braţe o grămadă de asistaţi.
Dacă tot i-a apucat mila pe politicieni de oamenii sărmani nu ajutoare ar trebui să le ofere cetăţenilor. Ci promisiunea că măcar câţiva ani nu mai fură nimic. Să vedeţi atunci belşug pe capul nostru.