Prezentat săptămâna aceasta de BIHOREANUL, rechizitoriul în baza căruia DNA i-a trimis în judecată pe rectorul suspendat al Universităţii orădene, Constantin Bungău, pe decăniţa demisionară a Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane, Floare Chipea, pe conferenţiara devenită peste noapte profesoară de psihologie Camelia Dindelegan şi pe ascultătorul ei soţ, preotul Marin Dindelegan, descrie ceea ce de mult, încă de la ctitorirea ei de către răposatul Teodor Maghiar, ştia tot Bihorul: Universitatea din Oradea e o trambulină pentru parvenire şi un adăpost pentru impostură.
Procurorul care a condus ancheta - poate nu întâmplător o "venitură" de pe alte meleaguri, nu un băştinaş îndatorat magiştrilor "sorbonei" - descrie felul în care pentru căţărarea în vârful piramidei academice locale sunt suficiente trei lucruri: ambiţul/capriciul de a fi "universitar", posedarea unor relaţii cât mai sus puse şi deţinerea resurselor de a le alimenta cu servicii/bani. În speţa de faţă, a fost de-ajuns toana conferenţiarei de-a deveni profesor, conectarea ei la politicieni de toate culorile, alcătuind o reţea politică transpartinică: un prefect de sorginte PSD-istă, un şef de Judeţ lider de filială PNL şi un deputat (care, ce-i drept, poate din lene, nu s-a "băgat") la acea vreme UNPR-ist, azi PMP-ist. În termenii lui Caragiale, un adevărat "lanţ al slăbiciunilor", doar că dacă pentru Domnul Goe părinţii alergau să-l treacă clasa, pentru Camelia Dindelegan sistemul de Pile-Cunoştinţe-Relaţii a fost pus în mişcare pentru a o include pe nou-venită în aşa-zisa "elită" a Sorbonicii.
Pentru a minimaliza gravitatea situaţiei, împricinaţii şi avocaţii lor susţin că n-au dat şi n-au primit şpagă, ci nevinovate "cadouri", din motive de "curtoazie", "de sărbători", pentru că "aşa se face". Rezultatul? Dezastruos: generalizarea şi, mai grav, perpetuarea imposturii de la o generaţie la alta. Motiv pentru care, spune procurorul, "această tolerare socială trebuie limitată prin măsuri adecvate, chiar represive, în scopul edificării unei altfel de mentalităţi şi, pe cale de conseinţă, al construirii unei societăţi curate şi echilibrate", deoarece "doar în cadrul unui astfel de echilibru social toate persoanele au şanse egale ca, în raport doar de competenţele lor, să-şi atingă idealurile profesionale". Altfel, dacă societatea nu-şi curăţă mizeria - chiar şi expulzându-i, trimiţând la închisoare pe cei ce o produc, întreţin şi propagă -, profesioniştilor nu le va fi recunoscută valoarea şi nu-şi vor putea găsi locul meritat în ierarhie, decât eventual accidental, cum ştim că se şi întâmplă la Universitatea orădeană.
Multe comentarii nu sunt de adăugat, ar fi retorice şi redundante. O observaţie merită însă transmisă tinerilor universitari care nu au loc de "sorbonei": uniţi-vă şi scăpaţi de ei! Altminteri, dacă alegerile ce se prefigurează vor fi confiscate de unul ca Florin Bodog, cu nimic mai breaz decât Bungău, ba probabil chiar mai periculos, odraslele şefilor voştri, la fel de mediocri ca părinţii lor, vor fi şefii pruncilor voştri, indiferent cât aţi muncit pentru educaţia lor.