Când la o graniţă ai război, iar la o alta un vecin care găseşte justificări agresorului, când cetăţenii sunt speriaţi de perspectiva că ar putea avea de ales între a se hrăni şi a se încălzi, revoltaţi de incompetenţa şi nesimţirea politicienilor, când orice zvon cu potenţial conflictual le stârneşte spaime, a zgândări coarda naţionalistă şi a plăsmui conspiraţii ale unei etnii majoritare împotriva uneia minoritare, toate astea înseamnă a te juca cu focul.
O face, deocamdată jonglând cu chibriturile în apropierea fitilului, preşedintele executiv al UDMR Bihor, Szabó Ödön, care nu se limitează să înfiinţeze centre de recenzare la partid, ci mai şi acuză, încă voalat, că Statul Român, instituţiile şi angajaţii săi i-ar persecuta conaţionalii. Asta deşi, culmea, acelaşi stat - ca niciun altul în Europa - asigură posibilitatea ca fiecare minoritar nu doar să-şi declare liber etnia, ci şi s-o facă în limba maternă, cheltuind mari resurse materiale şi umane.
Alegaţiile politicianului le puteţi afla din articolul publicat săptămâna aceasta de BIHOREANUL. Ce efecte pot avea, nici nu-mi vine să anticipez. Dacă acum UDMR-istul croieşte conspiraţii, ce poate face dacă, Doamne fereşte, rezultatele recensământului îi vor contrazice convingerea că maghiarii din Oradea sunt, aşa cum tot repetă, cel puţin 20%? Argumentele expuse? Năucitoare: românii au părăsit oraşul fiind "mai bogaţi decât ungurii", deşi aceştia migrează la fel, dacă nu peste hotare, măcar prin satele din jur, din acelaşi motiv ca majoritarii: vor, pur şi simplu, o casă la curte.
Nicio minoritate nu poate fi privată în România zilelor noastre de dreptul la cultură şi la educaţie, ca atare chiar dacă recensământul ar demonstra că maghiarimea din Oradea s-a redus sub 20%, nimeni nu-i va lua nici teatrul, nici şcolile, necum dreptul de a-şi vorbi limba, pe care l-a folosit de fapt totdeauna (uneori concomitent cu refuzul de a vorbi româna). Cu toate astea, şeful UDMR Bihor pune sămânţa unui scenariu belicos: români şovini vs maghiari pe cale de dispariţie.
De fapt, miza e alta: controlul partidului, al UDMR (care când îi convine se dă drept ONG; dar care altă asociaţie ori fundaţie mai participă la alegeri, intră în Parlament şi guvernează România?), asupra comunităţilor maghiare şi, mai ales, asigurarea sinecurilor pentru activul de partid. Ştim, că nu-i secret: dacă sunt 100 de instituţii, în peste 20 e musai ca directorul să fie UDMR-ist, iar o cincime dintre angajaţi să fie şi ei "agreaţi" de UDMR, de la portar, femeie de serviciu şi pompier, la referent, consilier superior şi şef de serviciu. Asta ca să nu mai pomenim de mulţimea de instituţii anume inventate doar pentru ei.
Pe astea, nu pe drepturile în primejdie ale maghiarimii, se bat politrucii UDMR, nişte lupi în blană de oaie, la fel ca tovarăşii lor români. Singura deosebire e că cei ai UDMR au fost mereu la putere, când cu unii, când cu alţii, şi nu pot fi alungaţi, fiindcă ar striga în toate limbile pământului că-s exterminaţi.