Cu vreo două luni în urmă, primarul Oradiei, Ilie Bolojan, candidat la conducerea Consiliului Judeţean, afirma într-un interviu acordat BIHOREANULUI că merge "la desecări de mlaştini, nu la masa întinsă", adică tot la muncă, nu la măriri. Dar ce muncă îl aşteaptă! Una de Hercule: va trebui să cureţe grajdurile lui Augias şi, cu cât va scoate mai multe mizerii din subteranele Parcului Traian, cu atât mai abitir va fi acuzat că o face, tocmai pentru a nu face.

Îl aşteaptă, şi ne aşteaptă inclusiv pe noi, bihorenii, patru ani intenşi. Primul pas, clarificarea electorală, l-au făcut oamenii, oferindu-i o legitimitate beton. L-au votat şi mulţi PSD-işti, convinşi că va moderniza judeţul profund, pe bune şi mai degrabă decât ar fi făcut-o ei vreodată, şi o mare parte a foştilor alegători UDMR, conştienţi că gargara naţionalistă nu le aduce apa şi canalizarea în faţa porţilor şi nu le asfaltează drumurile.

Al doilea pas l-a făcut Bolojan, în continuarea celui dintâi, al bihorenilor. Deşi UDMR-iştii s-au grăbit după pierderea alegerilor să aprindă felinarul roşu, semnalizând că-l aşteaptă la negocieri cu siguranţă fierbinţi, noul preşedinte al CJ Bihor a anunţat tranşant că nu leagă nicio combinaţie cu ei. Perfect logic retrospectiv, fiindcă UDMR, în cârdăşie cu PSD, i-a batjocorit constant nu doar pe primarii liberali, discriminându-i la bugete, ci mai ales pe oamenii conduşi de aceştia, dar şi pentru că acelaşi UDMR a jucat murdar în permanenţă.

Amintiţi-vă doar cum managerul public al judeţului, Szabó József (cel pe care Szabó Ödön l-ar fi vrut probabil vicepreşedinte CJ alături de Bolojan), făcea circ în Consiliul Local Oradea, acuzând Primăria că nu vrea să reabiliteze imobilul în litigiu al unei şcoli maghiare, ori cum "unionalii" propovăduiau că Bolojan şi PNL mănâncă unguri (culmea e că, spre deosebire de ei, liberalii au susţinut etnici maghiari fie independenţi, fie candidaţi pe propriile liste!).

Refuzul lui Bolojan de a se întovărăşi cu UDMR este justificat şi în perspectivă morală (dacă alegătorii au sancţionat acest partid, cum să-l fi cooptat el în conducerea judeţului?), şi administrativ (ia imaginaţi-vă, cu udemeriştii în coaste, ar putea evacua trepăduşii politici din CJ?).

Al treilea pas pe care mă aştept să-l facă Bolojan este să înceapă să-şi pună, rapid, în aplicare întregul program electoral, la fel cum a făcut în urmă cu peste un deceniu ca proaspăt primar: rărirea aparatului birocratic al CJ şi al instituţiilor subordonate, parcuri industriale, sistem integrat de transport, alocarea corectă a fondurilor pentru comune, infrastructură, sprijin pentru turism. Şi încă ceva, să nu avem vorbe mai târziu: pretind de la noul preşedinte al CJ Bihor transparenţa cheltuirii banului public, pe modelul de bune practici instituit la Primăria Oradea.

Altfel spus, aştept ca noul preşedinte să transforme, pur şi simplu, Consiliul Judeţean într-o Primărie a judeţului Bihor. Sper, sincer, să şi reuşească, spre binele tuturor.