Se imaginează fel de fel de scheme economice prin care orădenii să fie obligaţi să repare faţadele clădirilor în care locuiesc. Miza nu este doar aspectul turistic al oraşului. O cărămidă bine ţintită de destin poate curma o viaţă şi atunci să vezi cum se merge pe fir pentru găsirea vinovatului. Iar în faţa organelor sloganul că "suntem prea săraci să reparăm" nu mai ţine.
De curând, o bucată de tencuială a căzut lângă un trecător, chiar pe strada Primăriei, de pe o clădire a Primăriei, semn că oamenii de acolo ar face bine să nu mai bea vin dacă predică apă.
Marea problemă cu reabilitarea clădirilor vine din incapacitatea românilor de a trăi în condomeniu. Dacă tavanul unui bloc este găurit, nefericitul de la ultimul etaj trebuie să-l repare, ceilalţi considerând că acoperişul nu e al lor. De parcă cineva a mai văzut casă fără aşa ceva. În schimb, dacă celui de la parter îi refulează canalizarea, nici măcar păţitul de la ultimul etaj nu empatizează financiar cu victima.
Noua propunere a Primăriei pentru rezolvarea situaţiei pare ceva mai viabilă. Nu plăteşti impozit majorat cu 500% dacă pui banii de reabilitare într-un cont al municipalităţii. Aici sunt două avantaje. O dată că se strâng bani care pot fi folosiţi pentru reabilitare şi apoi că vinovăţia în caz de accidente nu mai poate fi diseminată. Cei care nu dau banii devin răspunzători de orice nenorocire.
Cum noile impozite devin de-a dreptul împovărătoare, poate o să vedem pe clădiri schele şi muncitori, nu doar plase de camuflaj.