Acum vreo 10 ani, marii consumatori de cultură din Oradea vituperau împotriva "ţăranului din Birtin" pe motiv că acesta nu face destule manifestări, care să satisfacă pretenţile celor care se trezesc pe Mezzo şi adorm pe Arte.

Adevărul este că, la cum arăta oraşul proaspăt încăput pe mâinile lui Bolojan, numai de cultură nu putea fi vorba. Un buget găurit, o infrastructură precară şi nicio agora în care orădeanul să poată ieşi.

Ei bine, acum lucrurile artă cu totul altfel. Aproape că nu este săptămână în care să nu fie câte un eveniment remarcabil. Iar orădenii au câştigat bucuria de a ieşi, de a socializa, de a se simţi bine nu doar în zgomot de higheghe şi fum de mititei. Festivalul Medieval, European Music Open, concertul Havasi, Opera din Budapesta şi nenumărate trupe ne-au încântat vara.

Iată, însă, că mulţi supraestimau setea de cultură a concetăţenilor noştri. La Teatru nici la premiere sala nu e plină, Filarmonica nu poate strâge mai mult de 400 de oameni pe concert, la expoziţiile de artă plastică, altminteri numeroase şi valoroase, pictorii se gratulează între ei, iar cel mai consecvent cititor al revistei Familia e corectorul.

Construirea unei infrastructuri culturale se poate face în 10-15 ani, dar pentru formarea unui public numeros se pare că e nevoie de generaţii.