Au furat şi Corso-ul!

Întrebat recent de jurnalişti care e motivul pentru care cuburile de granit dispar necontenit din pavajul străzii Republicii, primarul Ilie Bolojan le-a dat un răspuns sarcastic: "Se fură pentru că, lucrarea fiind o operă de artă, turiştii vor să aibă o amintire. Dacă din peşteri se fură stalactite şi stalagmite, din Oradea se fură granitul din pavajul de pe Corso".

Dacă Bolojan a săgetat spre cele două firme care au executat lucrarea, Construcţii Bihor şi Trameco, a greşit. "Am vrut să facem o lucrare de referinţă, dar a ieşit un rahat. Nu din vina noastră, ci a Primăriei!", replică directorul general din acea vreme al Trameco, Călin Roman.

Plănuită cu ambiţia să transforme Corsoul într-o arteră pietonală "ca în Europa", lucrarea arată astăzi, la mai puţin de patru ani de la finalizarea ei, dezolant. Dalele importate tocmai din China "sar" ca peştele dintr-o baltă fără oxigen dintr-un motiv pe cât de suprinzător, pe atât de simplu: nu sunt cubice, aşa cum cerea proiectul, ci paralelipipedice. Nu au laturi de câte 10 centimetri, ci dimensiunea de 10x10x5 centimetri. Urmarea a fost că, în loc să se monteze o anume cantitate de piatră, s-a pus, în realitate, doar jumătate. Din cuburile tăiate în două s-a putut acoperi întreaga suprafaţă, nimeni nemaifiind atent că, în partea îngropată sub pământ, grosimea pietrei era la jumătate din cea proiectată. Şi, deci, că pietrele nici nu aveau cum să se ancoreze şi să rămână la locul lor...

Una-i proiectul...

În 2005, Consiliul Local Oradea aproba iniţiativa conducerii Primăriei de a moderniza strada Republicii pe partea pietonală, între Agenţia CFR şi Biroul de Evidenţa Populaţiei, în baza unui proiect elaborat de o firmă din Bucureşti, Consilier Construct.

Potrivit proiectului, tronsonul cuprins între străzile Iosif Vulcan şi Dunărea, lung de 700 de metri liniari şi întins pe o suprafaţă de 10.900 metri pătraţi, trebuia reabilitat "din dorinţa de a proteja centrul municipiului şi de a transforma această arteră într-o arteră pietonală cu o arhitectură de excepţie". Acelaşi document prevedea, la capitolul Structura Rutieră, aşternerea unor pavele pietonale de 10x10x10 centimetri, "cu cinci feţe fasonate în două nuanţe, gri deschis şi gri închis, pe un strat de nisip de 3-5 centimetri".

La vremea respectivă, mai ales după ce s-a aflat că fusese întocmit după un dubios "concurs de idei" câştigat tocmai de arhitectul-şef al oraşului, Andrei Luncan, proiectul a stârnit cele mai aprinse controverse. Ulterior, după punerea în operă, comentariile au fost categoric ostile. "Oricine are noţiuni elementare de estetică vede că mozaicul existent înainte era mai frumos. Materialul a fost prost ales, cu dale mărunte, inexpresive, iar linia de iluminat din pavaj merge câş. Oradea este urâţită pentru multă vreme de-acum încolo", spunea un arhitect, nemulţumit că aspectul unic al oraşului de odinioară era sluţit de cenuşiul pavajului.

... alta aplicarea

Dacă imediat după încheierea lucrărilor, aprecierile au fost de natură strict estetică, de doi ani - după ce tot mai multe dale s-au desprins ca din plastilină - se ridică numeroase semne de întrebare şi asupra calităţii acestora. BIHOREANUL a aflat, de la un funcţionar al Primăriei, că explicaţia slabei calităţi constă într-un artificiu la care a recurs fosta conducere a municipalităţii: "În loc să se monteze piatră cubică, s-a pus piatră de formă paralelipipedică. Nu de 10x10x10 centimetri, ci de 10x10x5. Cuburile de piatră importate din China au fost tăiate în două şi montate ca şi cum ar fi fost nişte plăci. Practic, cu 10 TIR-uri de piatră paralelipipedică s-au acoperit 10.900 de metri pătraţi, dar dacă ar fi fost cubică trebuiau 20 de TIR-uri de piatră".

BIHOREANUL a verificat spusele funcţionarului şi, surpriză sau nu, ele s-au dovedit a fi reale. Şeful Serviciului Drumuri din cadrul Direcţiei Tehnice, Leontin Pătcaş (foto), s-a declarat chiar surprins de diferenţa faţă de proiectul iniţial. "Până acum eram convins că pietrele de pe Republicii trebuie să fie de 10x10x5. Nici n-am ştiut că iniţial trebuia să fie de 10x10x10", a spus inginerul. Care, cu documentaţia lucrării pe masă, n-a putut să găsească niciun act care să justifice schimbarea dimensiunilor, şi nici vreo explicaţie scrisă pentru această modificare. "Mă gândesc că s-a dorit doar să se facă economii...", a presupus Pătcaş.

Singura certitudine este că documentaţia de licitaţie pentru atribuirea lucrărilor de executare, ce avea să fie câştigată de firmele Trameco şi Construcţii Bihor, prevede, fără vreo justificare, dimensiunea paralelipipedică. Astfel, caietul de sarcini vorbeşte deja de pietre "înjumătăţite", arătând că "pentru reabilitarea structurii rutiere s-a propus următoarea tehnologie: realizarea unui strat de beton de ciment de 7 cm grosime, a unui strat de nisip de 3 cm şi aşternere pavele pietonale de granit de 5 cm grosime".

"Alegerea Primăriei"

Misterul este lămurit şi mai bine de inginerul Valer Mogoş, de la Trameco, firmă care a câştigat licitaţia de execuţie în asociere cu Construcţii Bihor. "Probabil că înainte de licitaţie Primăria a considerat că proiectul este prea costisitor şi că, fiind o arteră pietonală, o piatră mai subţire ar corespunde din punct de vedere tehnic. Nu constructorii sunt vinovaţi de schimbarea soluţiei cu piatră cubică, noi doar am respectat caietul de sarcini", spune Mogoş, adăugând că această alegere a mai antrenat încă o modificare a proiectului iniţial: "Noi le-am explicat celor de la Primărie că latura de 5 cm a pietrei este prea mică pentru a fi pusă pe nisip şi de aceea au schimbat şi patul de nisip cu o şapă semiuscată". 

Inginerul afirmă că executanţii au avut nenumărate bătăi de cap din cauza proastei calităţi a pietrei. "Primăria ne-a cerut ca grosimea dalelor să fie de 4,5-5 cm, dar am primit o groază de pavele strâmbe, ciobite, fisurate şi cu dimensiuni, de exemplu, de 9x8x4,5 cm sau de 8,5x9x5 cm, adică neregulate. Pur şi simplu ne ţigăneam la recepţia pietrelor cu reprezentantul furnizorului", spune inginerul Mogoş, adăugând că, dat fiind refuzul Trameco de a primi marfă de proastă calitate, a şi intentat un proces firmei furnizoare.

Afacere dictată

Firmă pe care, culmea, a ales-o Primăria, şi nu executantul, deşi acesta ar fi fost liber să aleagă singur de unde să-şi cumpere materialele cu care lucra! Directorul Călin Roman (foto) a declarat BIHOREANULUI că, pur şi simplu, "Primăria ne-a spus şi de la ce firmă să cumpărăm piatra".

Şi nu doar că o spune, dar prezintă şi o comunicare semnată de directorul tehnic Dumitru Fildan şi de primarul Petru Filip, trimisă cu numărul 79.766 în data de 3 aprilie 2006 firmelor Trameco şi Construcţii Bihor: "Referitor la procedura de licitaţie publică deschisă organizată pentru execuţia lucrării «Reabilitare strada Republicii pietonal», vă facem cunoscut că oferta dvs. a fost adjudecată. În ce priveşte pavelele din granit, deoarece în propunerea prezentată aţi indicat doi furnizori, aveţi obligaţia de a vă aproviziona de la furnizorul care a prezentat cel mai mic preţ, respectiv SC CMC Cărbunari - Maramureş, oferta acestui furnizor constituindu-se anexă la contractul de execuţie ce urmează a fi încheiat".

Altfel spus, deşi preţul cu care urma să fie reabilitată strada Republicii era deja bătut în cuie (4.647.409,34 lei), Primăria - sub cuvânt că are grijă de preţul cel mai mic - a obligat câştigătorii licitaţiei să cumpere marfa de mai proastă calitate! Chit că, încă o dată, chiar dacă cele două firme ar fi cumpărat piatră de la celălalt furnizor, la un preţ mai mare şi - implicit la o calitate superioară - Primăria tot atât le plătea constructorilor!

Alba-neagra

Ba mai mult, recunoaşte Călin Roman, "înainte de licitaţie, CMC a făcut o ofertă Primăriei, iar noi practic am preluat-o". În aceste condiţii, aparenta grijă a Primăriei pentru preţul cel mai mic pare să fi fost mai degrabă alta: cea de asigurare a desfacerii pentru marfa oferită de CMC Cărbunari-Maramureş, patronată de un afacerist influent, Victor Florean. Iar motivaţia înregii tărăşenii se poate doar presupune, căci nicio altă explicaţie logică nu există: anume că pietrele "înjumătăţite", valorând peste 400.000 de euro, au fost cumpărate la preţ de pietre întregi, rămânând deci bani de împărţit din profitul dublat.

Ca să afle legăturile din Primărie cu furnizorul de piatră, BIHOREANUL a încercat să descopere persoana care a avut ideea schimbării caracteristicilor acesteia faţă de proiectul iniţial. Primul interpelat a fost directorul tehnic de atunci al municipalităţii, Dumitru Fildan, cel care a şi semnat actele, alături de fostul primar. "Schimbarea dimensiunii pietrei a hotărât-o domnul arhitect-şef Andrei Luncan", a declarat Fildan, fără să dea însă şi alte amănunte, sub motiv că nu ştie şi nu-şi aminteşte.

Abordat, la rându-i, fostul arhitect-şef a respins însă orice amestec. "Decizia nu putea să-mi aparţină mie. Eu nu puteam lua nicio altă decizie în baza sarcinilor de serviciu pe care le aveam, şi singura mea implicare în proiect a fost că eu am câştigat concursul de idei pe baza căruia s-a făcut lucrarea. E problema domnului Fildan dacă spune altceva. Eu, ca arhitect-şef, nu am avut puterea nici să aleg materialele, nici să le schimb, şi nici în caietul de sarcini nu am avut vreo atribuţie", a declarat Luncan. Întrebat dacă, totuşi, în desele sale descinderi pe şantier a remarcat sau nu "înjumătăţirea" grosimii dalelor de granit, a insistat: "Nu acesta era ţelul deplasărilor mele pe şantier. Acolo am urmărit numai desenul, alinierea dalelor, nu grosimea lor. Asta nu era treaba mea", a încheiat fostul arhitect-şef, liniştit că semnătura sa nu apare pe niciun document care să-l incrimineze.

Primăria e de vină

Luncan susţine că nu doar grosimea insuficientă a dalelor este cauza care determină desfacerea lor, ci o responsabilitate are pentru acest lucru şi actuala conducere a Primăriei, vinovată că nu alocă în continuare bani pentru a întreţine lucrarea care acum nici patru ani a înghiţit aproape 2 milioane de euro. "Dacă ar fi cineva care să interzică circulaţia maşinilor de mare tonaj ce aprovizionează magazinele de pe Republicii şi care să facă lucrări de întreţinere a pavajului, n-ar mai fi probleme", a spus Luncan, ironic.

Destul de multă ironie pentru un fost arhitect-şef într-o primărie care a comandat un proiect pentru a-l schimba, şi nu în bine, şi care se poate lăuda cu o "operă" de artă care a cedat încă dinainte de a-i expira garanţia de numai doi ani! Cedare care continuă şi acum, obligând cele două firme executante să peticească porţiunile "cariate" de pavele cu acelaşi material rămas de la încheierea lucrării, până ce, într-o bună zi, îl va isprăvi şi va trebui cumpărat altul. Adică alţi bani, altă distracţie...

CONCURS PENTRU ŞEFUL
Organizator câştigător

Fostul arhitect-şef Andrei Luncan a reuşit în 2005 să participe cam de unul singur şi apoi să şi câştige "concursul naţional de idei" pentru reabilitarea străzii Republicii. Deşi, după cum îi arată chiar denumirea, competiţia trebuia să mobilizeze cât mai mulţi specialişti din întreaga ţară, ea a fost slab promovată, cu un caiet de sarcini incomplet şi superficial, fiind dotată cu un premiu satisfăcător pentru Luncan, dar prea mic ca să atragă concurenţi. Concursul a fost anunţat doar printr-o conferinţă de presă a Primăriei şi pe site-ul arhitectului-şef, astfel că doar zece persoane au cumpărat caietul de sarcini, dintre care unul singur din afara judeţului.

Proiecte au depus, însă, doar tandemul Andrei Luncan-Raluca Covăcescu (foto), care la acea dată era adjuncta lui Luncan, şi o altă subalternă de-a lor, Szabo Anemarie. "Arhitecţii sunt preocupaţi de soarta oraşelor doar dacă le revine un câştig pecuniar. Dacă nu, îşi văd de afacerile lor", explica Luncan. Interesul scăzut era justificat altfel de către arhitecţii orădeni. "Nu era lipsă de interes, dar nu s-a pornit cu şanse egale", spunea arhitectul Daniel Tivadar, în timp ce un altul, Cristian Puşcaş, reclama că documentaţia oferită de Primărie era incompletă: "Dosarul nu cuprindea planurile faţadelor clădirilor. În lipsa lor, cum puteam şti, de pildă, unde să plasez corpurile de iluminat? Sigur, cei din Primărie aveau acces la informaţii, dar în aceste condiţii cum să fi concurat cu ei?".

În final, premiul I, de 3.000 de euro, nu a fost acordat, iar Luncan-Covăcescu au fost declaraţi câştigători de pe locul II, primind 2.000 de euro, în timp ce Szabo s-a mulţumit cu locul al III-lea şi un premiu de 1.000 de euro. Luncan se lăuda că a muncit la proiect "după orele de program" şi că, în consecinţă, şi-a meritat premiul. Chit că putea face proiectul chiar în baza sarcinilor de serviciu, fără a mai aştepta altă recompensă în afara salariului de arhitect-şef.

"BĂIAT DEŞTEPT"
Milionar din piatră seacă

Firma de la care Construcţii Bihor şi Trameco au fost obligate de fosta conducere a Primăriei să cumpere dalele de granit pentru pavarea străzii Republicii, CMC SRL Cărbunari Maramureş, şi-a câştigat notorietatea la nivel naţional în 2007, când a livrat companiei spaniole Sedesa piatra cubică necesară celui mai grandios proiect de restaurare derulat în ultimii 20 de ani în România, având ca scop reabilitarea centrului istoric al Capitalei.

Asta nu înseamnă, însă, că reputaţia CMC este nepătată. Anul trecut, a fost dată în judecată de Mitropolia Moldovei şi de societatea Construcţii Unu, angajată să ridice la Iaşi o nouă Catedrală mitropolitană. Motivul? Firma din Maramureş a promis pentru această construcţie marmură şi a încasat un preţ corespunzător, dar a livrat un fel de gresie care are doar aspect de marmură, fără a avea şi calităţile acesteia. "La ceva timp după ce am montat-o, o parte din produs a început să se degradeze", reclama directorul firmei ieşene, Marian Alexandru. Din expertiza efectuată ulterior a reieşit că, de fapt, CMC i-a furnizat calcar sedimentar. "La noi în firmă intră şi materiale denumite generic marmură, adică au denumirea comercială de marmură, dar sunt calcare sedimentare", se apăra patronul CMC, Victor Florean (foto).

Contactat şi de BIHOREANUL, care l-a întrebat cine i-a comandat să taie în două dalele cubice aduse din China înainte de a le livra la Oradea, Florean a răspuns că se află într-un turneu de afaceri într-o ţară arabă, după care - spunând că pierde semnalul telefonic - a închis discuţia, înainte de a oferi orice lămurire. Ulterior, nu a mai răspuns la telefon deloc.